Trădarea lui Moussa Koussa

A-i refuza imunitatea diplomatică lui Moussa Koussa în Marea Britanie nu îi va încuraja pe alţii să trădeze.

Koussa, fostul ministru de Externe al lui Gaddafi, care vine la Londra, aparent ca trădător, a ajuns pe pagina întâi a ziarelor prima dată în 1980. A fost secretar al Biroului Poporului Libian la Londra, un fel de ambasador. Marea Britanie l-a declarat indeziderabil şi l-a expulzat după ce doi oponenţi ai regimului Gaddafi au fost asasinaţi la Londra. Atunci a declarat presei că această politică de ucidere a „maidanezilor" va continua.

Din 1992 a obţinut o poziţie înaltă la Tripoli, întâi ca ministru de Externe adjunct, apoi ca şef al serviciului de informaţii externe şi, din 2009, ca şef al diplomaţiei. A fost probabil implicat de la bun început în reconstruirea relaţiilor anglo-libiene. De la mijlocul anilor '90, când a încetat sprijinul pentru IRA, apoi negocierile pentru compensaţiile pentru Yvonne Fletcher şi atentatul de la Lockerbie şi apoi predarea a doi suspecţi Lockerbie. A ales Marea Britanie pentru  că în SUA, de pildă, există mulţi libieni care îl acuză de nenumărate crime - i se mai spune şi „emisarul morţii".

Sosirea sa pune în braţe guvernului britanic un cartof fierbinte. Opinia în privinţa Libiei este atât de ostilă încât premierul Cameron a spus deja că nu va cere imunitatea în faţa judecării. Ceea ce implică faptul că ar putea fi acuzat de anumite crime dacă sunt prezentate dovezi. Dar a suscitat interesul multora care consideră că ar putea elucida crimele trecutului. Totuşi, chestiunea cea mai importantă este impactul pe care trădarea lui l-a avut în Libia, mai ales că cele două părţi combatante sunt „la punctul mort". Abilitatea lui Gaddafi de a se menţine depinde de moral şi de capacitatea de a păstra loialitatea celor care-l susţin.

Koussa este cel mai important trădător de până acum. I-a fost mai apropiat lui Gaddafi decât mulţi membri ai familiei. Mulţi diplomaţi îi datorează lui numirile în post, aşa că e probabil să vedem şi trădări ale ambasadorilor de la Londra şi Berlin, de pildă. Cel puţin pe termen scurt, obiectivul guvernului britanic ar trebui să fie de a exploata cât mai mult această veste bună, să submineze solidaritatea din jurul lui Gaddafi şi să-i încurajeze şi pe alţii să trădeze. A fost o greşeală să se spună public că nu i se dă imunitate, de vreme ce ameninţarea eventualei încarcerări nu îi va încuraja pe alţii să schimbe tabăra.