Tibet: Miza unei lupte pe viaţă şi pe moarte

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Cu riscul ca imaginea să-i fie afectată înaintea Jocurilor Olimpice, China nu dă semne că ar vrea să facă vreo concesie protestatarilor tibetani Criza din Tibet reprezintă cea mai mare

Cu riscul ca imaginea să-i fie afectată înaintea Jocurilor Olimpice, China nu dă semne că ar vrea să facă vreo concesie protestatarilor tibetani

Criza din Tibet reprezintă cea mai mare revoltă împotriva conducerii chineze din ultimii 20 de ani, dar şi cel mai dur test de până acum pentru autoritatea lui Dalai Lama. Tinerii activişti tibetani respectă mesajul pacifist al liderului lor spiritual, laureat al Premiului Nobel pentru Pace, dar privesc, în acelaşi timp, către succesul luptelor pentru independenţă din Timorul de Est sau Kosovo.

China a trimis în ultimele zile uriaşe convoaie militare către Tibet, părând angrenată într-o "luptă pe viaţă şi pe moarte cu clica Dalai", după cum s-a exprimat un oficial. Reporterii BBC au văzut miercuri peste 400 de vehicule care transportau soldaţi prin trecătorile montane care duc către Tibet.

Autorităţile chineze luptă pe trei fronturi: arestarea protestatarilor, securizarea provinciilor vecine Tibetului, cu un procent semnificativ de etnici tibetani, şi ducerea la bun sfârşit a ştafetei olimpice, care trebuie să ajungă pe Muntele Everest în mai.

Prezenţa jurnaliştilor străini a fost restricţionată în regiunea Tibetului. George Blume, un ziarist german forţat ieri să părăsească Lhasa, a declarat că forţele de securitate chineze i-au spus că fusese ultimul jurnalist străin în oraş. El declară că poliţia este peste tot în Lhasa, căutându-i pe protestatari din casă în casă.

Mass-media de stat chineză a recunoscut ieri pentru prima dată că revoltele începute vinerea trecută în Lhasa au depăşit graniţele Tibetului, cuprinzând alte două provincii. Potrivit agenţiei Xinhua, clădirile guvernamentale şi mai multe magazine au fost devastate duminică, în provincia Sichuan, în timp ce în Lhasa, 24 de oameni au fost arestaţi, iar 170 de protestatari s-au predat. Beijingul spune însă că lucrurile încep să se calmeze.

"Demisia" lui Dalai Lama ar trebui să îngrijoreze China

Deşi considerat de Beijing principalul arhitect al protestelor, Dalai Lama a ameninţat cu demisia dacă violenţele iau amploare. El spune că independenţa "iese din discuţie" şi îşi îndeamnă susţinătorii să trăiască "umăr la urmăr" cu chinezii.

Dalai Lama încearcă în acest fel să îşi reafirme autoritatea asupra celor şase milioane de tibetani, dintre care 300.000 trăiesc în exil, şi să-şi demonstreze credibilitatea în faţa guvernului chinez. Mesajul său pacifist face o bună impresie în Occident, însă îi supără pe mulţi tineri activişti tibetani, atât din provincia himalayană, unde localnicii sunt revoltaţi de influxul de etnici chinezi, cât şi din afara Tibetului, unde aceştia se simt din ce în ce mai dezrădăcinaţi şi descurajaţi.

Tibetanii îl respectă pe Dalai Lama, dar în acelaşi timp privesc către succesul luptelor pentru independenţă din Timorul de Est şi Kosovo, recunoscute drept state suverane după ce au folosit forţa pentru a se elibera.
Cu cât Dalai Lama se arată mai conciliant faţă de China, cu atât rolul său ca lider politic începe să fie pus sub semnul întrebării. Acest lucru ameninţă tradiţia ce a început în secolul al XIV-lea.

Dalai Lama este din ce în ce mai înstrăinat de mai multe generaţii de tibetani. Potrivit analiştilor, cea mai probabilă consecinţă ar putea fi că, fără o figură unificatoare, mişcarea politică tibetană se va fragmenta.
Şi, judecând după actuala criză, aripa radicală ar putea predomina, susţinută de nemulţumirile tinerilor. Acest lucru ar trebui să îi îngrijoreze şi pe Dalai Lama, dar şi pe liderii chinezi.

Modelul Hong-Kong, o alternativă?

Politic, independenţa cerută de activiştii în exil pare o speranţă îndepărtată, deoarece China nu vrea să negocieze. Potrivit profesorului Robbie Barnett, specialist în problemele Tibetului la Universitatea Columbia din New York, "Modelul Hong Kong" ar fi o posibilitate de evoluţie, ca alternativă la independenţă, deşi Hong Kongul şi Tibetul sunt în stadii extrem de diferite ca dezvoltare. Barnett a sugerat un posibil compromis - tipul de autoguvernare care a fost convenit pentru Tibet în perioada 1951-1959, ce include prezenţa şi conducerea lui Dalai Lama.

Liderii occidentali cer Beijingului să accepte dialogul

Marea Britanie: Atât premierul Gordon Brown, cât şi prinţul Charles au declarat că se vor întâlni cu Dalai Lama în mai, când acesta va vizita regatul. "Este important ca noi toţi să facilităm discuţiile privind Tibetul", a declarat Brown.

Premierul britanic a avut o discuţie cu omologul său chinez, Wen Jibao, în care a cerut încetarea violenţelor în Tibet. Decizia riscă deteriorarea relaţiilor dintre Marea Britanie şi China, ai cărei oficiali au reacţionat deja vehement. Întâlnirea de anul trecut a cancelarului german Angela Merkel cu Dalai Lama a dus la o perioadă de patru luni de răcire a relaţiilor..

SUA: "Îndemnăm China să respecte drepturile fundamentale şi universal recunoscute ale cetăţenilor de a-şi exprima paşnic vederile politice şi religioase", a declarat Condoleezza Rice, secretar de stat al SUA.

FranŢa: "Înainte de Jocurile Olimpice, care ar trebui să fie o expresie a fraternităţii, atragem atenţia autorităţilor chineze asupra respectării drepturilor omului", a comunicat ministerul de externe.

Germania: Berlinul a ameninţat cu sistarea negocierilor cu Beijingul privind acordarea de finanţare pentru reducerea poluării în cazul în care China nu pune capăt reprimării sângeroase a demonstraţiilor. Germania a cerut Chinei mai multă transparenţă.

Australia: Ministrul de externe Stephen Smith a condamnat violenţele şi a cerut Chinei să permită accesul jurnaliştilor şi al diplomaţilor în Tibet.

Cine este Dalai Lama?

Budiştii din Tibet consideră că Tenzin Gyatso este a 14-a reîncarnare a liderului spiritual Dalai Lama, născut în 1351. Acesta, la rândul lui, trecea drept una dintre reîncarnările succesive ale lui Avalokitesvara, "zeul care se uita spre oameni".

Actualul Dalai Lama s-a născut în 1935 într-o familie de ţărani. La cinci ani a părăsit satul natal pentru a începe educaţia monastică. 10 ani mai târziu, în 1950, Dalai Lama a preluat şi puterea politică, iar la puţin timp China a invadat Tibetul.

În 1959 a fugit, stabilindu-se la Dharamsala, în nordul Indiei, unde a creat un guvern în exil. De atunci, el s-a dedicat luptei pentru autonomia Tibetului, dar a pledat întotdeauna pentru nonviolenţă. Pentru această atitudine a fost recompensat cu Premiul Nobel pentru Pace în 1989.

A adus budismul la Hollywood

Discursul său politic este unul nuanţat, în funcţie de interlocutor. Tibetanilor le vorbeşte grav şi direct, spunându-le care este calea de urmat. Când se întâlneşte cu occidentalii, renunţă la atitudinea "patriarhală" şi predică cu umilinţă despre religia budistă. Cauza budistă a ajuns atât de cunoscută în lume după ce Dalai Lama a dus-o la Hollywood.

Astăzi budismul este religia care câştigă cei mai mulţi adepţi. Este la modă în societăţile secularizate, deoarece încurajează mai degrabă căutarea propriului drum, decât dogma, care presupune un set de reguli stricte. În opinia altora, budismul oferă "toate beneficiile" credinţei fără "obligaţia de a crede prea mult în ceva". Mişcarea New Age a preluat multe practici budiste. În mod ironic, Dalai Lama nu încearcă să convertească oamenii. Dar charisma şi toleranţa sa l-au transformat într-una dintre cele mai cunoscute figuri religioase din lume.

Economia primează în faţa apărării drepturilor omului

Spre deosebire de tonul dur folosit faţă de violenţele de anul trecut din Burma, Occidentul nu s-a grăbit să condamne guvernul de la Beijing pentru intervenţiile în forţă împotriva manifestanţilor din Lhasa. Răspunsul la această dilemă l-a oferit chiar ministrul francez de externe, Bernard Kouchner.

"Din punct de vedere economic, noi depindem de China mult mai mult decât depinde ea de noi", a precizat şeful diplomaţiei franceze. Atât SUA, cât şi UE s-au mulţumit să le ceară autorităţilor chineze să acţioneze cu reţinere. În rest, mai nimic. Washingtonul are tendinţa de a considera China "o excepţie", este de părere John Tkacik, de la "Heritage Foundation".

Cu o creştere economică de peste 10 procente anual începând din 2003, China a ajuns în scurt timp a patra economie mondială. Dacă lucrurile continuă în acelaşi ritm, în două decenii, SUA ar putea pierde întâietatea în faţa Chinei. Rezervele valutare ale Chinei se ridică în prezent la 1,5 trilioane de dolari. Dacă Banca Naţională din Beijing nu ar mai cumpăra dolari, moneda americană ar înregistra imediat o scădere bruscă.

China nu are legături economice solide numai cu SUA. În ultimii ani, liderii Franţei, Marii Britanii şi Germaniei au efectuat vizite în China, de unde s-au întors cu o serie de contracte în valoare de miliarde de dolari. În faţa acestor realităţi, problema drepturilor omului păleşte.

Istoricul relaţiilor China - Tibet

China spune că Tibetul a fost întotdeauna parte a teritoriului său
Tibetul s-a bucurat de lungi perioade de autonomie înainte de secolul XX
1950: China a lansat un atac militar, invadând Tibetul
1959 Revolta sângeroasă a tibetanilor s-a sfârşit prin exilarea în India a liderului spiritual, Dalai Lama

În lume



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite