Suntem cam mulţi

La sfârşitul acestei luni, planeta va număra şapte miliarde de locuitori. Şi până în 2030 va depăşi pragul de opt miliarde. Încă din 1798, economistul britani

Thomas Malthus prezicea că rata de înmulţire a oamenilor va depăşi posibilitatea lor de a produce suficientă hrană pentru populaţia întregii planete. Graţie progreselor din agricultură şi a revoluţiei industriale, previziunile sumbre nu s-au adeverit. Rămân însă multe alte dubii. Dacă totul continuă în acest ritm, de acum şi până în 2030 vom avea nevoie de încă o planetă pentru a satis­face cerinţele populaţiei şi a absorbi deşeurile noastre. Cărbunele, petrolul şi gazele ne-au favorizat prosperitatea, dar au produs suficient gaz de seră pentru a ne mutila ecosistemele ce ne hrănesc.

Brice Lalonde, diplomatul francez care coordonează viitoarea Conferinţă ONU, din 2012, despre Dezvoltarea durabilă, confirmă: „În 2030, cu un miliard de persoane în plus pe Terra, problema cea mai gravă va fi asigurarea securităţii alimentare şi furnizarea serviciilor esenţiale fără să ne mai atingem de resursele energetice şi de apă existente, care oricum sunt pe sfârşite". Pentru anumiţi experţi, cheia se găseşte în controlul numărului de naşteri, în timp ce Biserica Catolică şi alte grupări religioase se opun cu înverşunare.

Pentru economişti, soluţia s-ar afla în primul rând în reducerea ratei de sărăcie şi asigurarea unei minime educaţii, în special pentru femei. Din păcate, chiar dacă studiile ştiinţifice referitoare la metodele pentru reducerea creşterii demografice se înmulţesc, subiectul rămâne tabu pentru prea mulţi oameni politici.