Summitul NATO – crucial pentru securitatea în Balcani

Americanii şi europenii nu au ajuns la un consens în privinţa invitaţiilor care se vor face la Bucureşti, doar Croaţia fiind aproape sigură că va deveni membră a alianţei Summitul de

Americanii şi europenii nu au ajuns la un consens în privinţa invitaţiilor care se vor face la Bucureşti, doar Croaţia fiind aproape sigură că va deveni membră a alianţei

Summitul de la Bucureşti, cel mai mare din istoria Alianţei Nord-Atlantice, se anunţă a fi şi unul al unor decizii importante pentru configuraţia viitoare a NATO. Concepută pentru a face faţă provocărilor din perioada Războiului Rece, alianţa trebuie să se adapteze realităţilor secolului al XXI-lea. Alte două puncte fierbinţi pe agenda "celor 26" sunt misiunea din Afganistan, care a provocat deja disensiuni în rândul aliaţilor, şi decizia privind primirea de noi membri.

NATO nu a "digerat" încă prea bine extinderea sa rapidă spre est, prin includerea a 10 foste ţări comuniste, că o alta bate deja la uşă. Croaţia, Macedonia şi Albania speră şi ele să fie invitate să adere la alianţă luna viitoare. Dar, în timp ce SUA văd în extindere un succes, multe ţări europene, atât la nivel politic, cât şi la nivelul populaţiei, nu văd cu ochi buni acceptarea atât de curând a noi membri.

În ciuda acestor puncte de vedere diferite, la Bucureşti nu vor exista discuţii aprinse pe marginea acestui subiect, notează publicaţia "Kölnische Rundschau". Liderii alianţei speră că multe dintre neînţelegeri vor fi rezolvate astăzi, la reuniunea miniştrilor de externe ai NATO, care se desfăşoară la Bruxelles. Cu siguranţă la Bucureşti se va face cel puţin o invitaţie.

O invitaţie sau trei

Croaţia are cele mai mari şanse pentru a adera, chiar dacă reforma forţelor armate nu avansează la viteza dorită. Albania, cu o democraţie fragilă, şi Macedonia, care are un diferend cu Grecia în privinţa numelui, şi-au intensificat în ultimul timp eforturile diplomatice pentru a intra odată cu vecina lor din Balcani.

"Este importantă poziţionarea NATO faţă de întreaga regiune", a precizat secretarul general Japp de Hoop Scheffer, cu puţin timp înainte de reuniunea de la Bruxelles. Conform unor surse diplomatice, alianţa se teme de influenţa şi mai mare a Rusiei în Serbia, după ce Kosovo şi-a declarat independenţa.

Eforturile NATO de a-şi întări poziţia în Balcani se lovesc însă de refuzul Greciei de a recunoaşte Macedonia sub actualul nume, considerând că termenul ţine strict de patrimoniul elen. În consecinţă, Macedonia este presată să rezolve această problemă până la summit, dacă doreşte să fie invitată să înceapă negocierile de aderare. Atena, care blochează din 1991 recunoaşterea internaţională a Macedoniei sub acest nume, nu dă semne că va ceda, premierul Costas Karamanlis reiterând recent ameninţarea cu veto dacă Skopje nu renunţă la "intransigenţa sa sterilă".

Surse oficiale citate de Reuters susţin că, dacă Macedonia nu primeşte invitaţie, acelaşi lucru se va întâmpla şi cu Albania. Astăzi, miniştrii de externe vor studia şi posibilitatea unei colaborări şi mai strânse cu Bosnia şi Muntenegru, incluse împreună cu Serbia în Parteneriatul pentru Pace în 2006.

Prezent la o conferinţă privind rolul NATO în Balcani, organizată zilele trecute la Timişoara, Zoran Vujic, adjunct al ministrului sârb de externe, a declarat că sprijinul populaţiei sârbe pentru aderarea la NATO este, în contextul Kosovo, inexistent şi, mai mult, e "chiar dificil de menţinut prezenţa Serbiei în Parteneriatul pentru Pace".

Ucraina şi Georgia, motiv de dispută

Nici în privinţa Ucrainei şi a Georgiei nu există un consens pe cele două maluri ale Atlanticului. Europenii nu au niciun interes să irite Moscova prin extinderea Alianţei până la graniţele Rusiei. Dacă ar fi fost după Washington, cele două ţări foste sovietice ar fi fost de mult membre. De altfel, expertul american pe probleme de securitate Ronald Asmus a reamintit de împotrivirea Kremlinului la aderarea Lituaniei, Letoniei şi Estoniei, apreciind că acum se poate vorbi de un "model baltic de succes".

Ucraina şi Georgia speră să obţină MAP-ul la Bucureşti, dar un oficial NATO a declarat că acest lucru nu se va întâmpla. Europenii sunt însă de părere că acest lucru e puţin probabil în condiţiile în care doar 19% din ucraineni sprijină aderarea la Alianţă. Situaţia este şi mai complicată în Georgia, apreciază "Kölnische Rundschau". Imaginaţi-vă următorul scenariu.

Ce se poate întâmpla în cazul în care Rusia trimite un batalion de soldaţi în Abhazia şi Osetia de Sud, cele două republici separatiste de pe teritoriul Georgiei, iar această ţară este membră a NATO. Conform Articolului 5 al Tratatului de la Washington, dacă o ţară membră este atacată, ceilalţi aliaţi vor sări în ajutor, inclusiv prin folosirea forţei armate.

Apel comun al trioului balcanic

Albania, Croaţia şi Macedonia au lansat, marţi, un apel comun, argumentând că aderarea lor la alianţa militară ar stabiliza regiunea agitată a Balcanilor, relatează Associated Press. "Noi suntem convinşi că extinderea alianţei va fi o valoare adăugată la stabilitatea regiunii, precum şi la capacitatea NATO în Europa de Sud-Est", se arată într-o scrisoare semnată de miniştrii afacerilor externe ai celor trei ţări.

"Am considerat întotdeauna aderarea la NATO nu numai ca un mijloc de a îmbunătăţi securitatea actuală, ci şi o ţintă pentru o dezvoltare pe termen lung, consolidarea valorilor democratice şi deschiderea continuă a societăţilor noastre spre regiune şi mai departe de ea", au mai precizat miniştrii.

Intensificarea dialogului cu Moscova

Secretarul general al NATO, Japp de Hoop Scheffer, l-a felicitat pe Dmitri Medvedev, câştigătorul alegerilor prezidenţiale ruse, şi a dat asigurări că va colabora cu el pentru a consolida cooperarea şi a intensifica dialogul, transmite Reuters. "NATO este nerăbdătoare să colaboreze cu noul preşedinte pentru a consolida cooperarea noastră practică", afirmă Scheffer, într-o scrisoare transmisă noului lider de la Kremlin.

Jamie Shea: Alianţa ar putea primi noi atribuţii la Bucureşti

Jamie Shea, director de planificare politică la NATO, a vorbit, într-un interviu acordat ziarului "Adevărul", despre subiectele fierbinţi care se vor afla pe agenda summitului de la Bucureşti, despre situaţia din Balcani după momentul Kosovo şi despre relaţia UE-NATO.

Adevărul: Care credeţi că va fi cel mai sensibil subiect discutat la summitul NATO din Bucureşti?

Jamie Shea: Summitul de la Bucureşti e unul foarte ambiţios. NATO nu este doar o organizaţie care acţionează în Afganistan, este o alianţă care trebuie să apere cetăţenii ţărilor membre. Vorbim aici despre învestirea NATO cu un rol în gestionarea noilor provocări ce ţin de siguranţă, precum securitate energetică, cyberatacurile, armele nucleare, terorismul.

Nu cred că participanţii la summit vor apuca să doarmă prea mult. Prezenţa lui Putin la Bucureşti demonstrează că, în ciuda dificultăţilor, avem o agendă de interes comun. Noi luptăm împoriva terorismului, a proliferării armelor nucleare, la fel şi Rusia. Când vom pleca de la Bucureşti vrem ca lumea să fie un loc mai sigur decât înainte de summit.

- Care ţară consideraţi că are cele mai mari şanse să adere la NATO în aprilie?

- Eu sper, şi aici este vorba despre părerea mea personală, că va fi o extindere ambiţioasă, cu cât mai multe ţări cu putinţă. Vrem să arătăm lumii că uşa NATO e cu adevărat deschisă, că Organizaţia Atlanticului de Nord e o bună modalitate de a aduce stabilitate şi securitate, că suntem serioşi atunci când spunem că avem o motivaţie morală. Scopul nostru e să integrăm ţări care au lucrat cu noi, prin planul de acţiune pentru aderare, care au contribuit la operaţiunile noastre şi au dat dovadă de solidaritate.

- Credeţi că Georgia are vreo şansă să primească Planul de Acţiune pentru aderare (MAP) ?

- Nu ştiu, va avea loc (azi - n.r.) o întâlnire a miniştrilor de externe. Încă nu s-a luat o decizie în acest sens. Când eram purtător de cuvânt al NATO, regula de aur era să nu speculezi niciodată în legătură cu viitorul. Cred că, de fapt, chestiunea-cheie e să demonstrăm Georgiei şi Ucrainei că uşa NATO e deschisă şi pentru ele.

Uneori, paşii individuali, termenele-limită sunt greu de prevăzut, dar chestiunea-cheie este ca opţiunile să fie acolo, ca mesajul transmis să nu fie unul negativ, să nu fie o respingere, ci să fie un mesaj pozitiv, care e esenţial pentru a încuraja reformele lor democratice.

- Se va afla securitatea Kosovo pe agenda summitului de la Bucureşti?

- Sperăm ca până la summit manifestaţiile să înceteze, spiritele să se calmeze, kosovarii să se concentreze pe aspecte pragmatice, precum construirea economiei, lupta împotriva corupţiei şi crimei, integrarea sârbilor şi altor minorităţi în viaţa politică şi economică a provinciei. Vom păstra 16.000 de soldaţi în Kosovo, sperăm că vom opri orice incidente violente, ne vom asigura că extremiştii nu se vor infiltra în provincie şi că vom menţine un climat de stabilitate, mai ales pentru a proteja populaţia sârbă.

Este foarte important ca populaţia sârbă să rămână pe loc. Nu vrem să se întâmple ceea ce s-a întâmplat în 1999, vă aminţiţi raidurile aeriene NATO în urma cărora mulţi sârbi au plecat, deşi noi nu asta ne-am dorit. Este important să construim un Kosovo multietnic.

Pentru a ajunge la reconciliere între Belgrad şi Priştina, Kosovo trebuie să aibă atât o identitate sârbă, cât şi una kosovaro-albaneză. Nu există un termen de retragere a trupelor KFOR, depinde de evoluţia situaţiei. Planul Ahtisaari prevede că trebuie formată o nouă forţă de securitate în Kosovo, care să fie controlată democratic. NATO va juca un rol-cheie în acest proces.

- Ce credeţi că se va întâmpla în Republica Srpska?

- După ceea ce s-a întâmplat în Kosovo, comunitatea internaţională nu cred că mai e dispusă să accepte şi alte schimbări de graniţe în regiune. Trebuie să treacă o perioadă de consolidare. Kosovo nu reprezintă un precedent pentru alte cazuri. Poate unii vor să-l folosească drept precedent, dar nu este. E un caz "sui generis", special.

- Există voci care susţin că relaţia UE-NATO nu e cea mai bună. Este adevărat?

- Nu este un secret că relaţia ar putea fi mai bună. Avem nevoie, la Bruxelles, de o relaţie strategică cu UE, pentru că ne confuntăm cu provocări comune, cum ar fi securizarea graniţelor, stabilitatea în Afganistan, atacurile de tip cyber, securitate energetică, terorism, reacţia la dezastre naţionale. În locuri precum Kosovo sau Afganistan, când pui resursele UE şi NATO la un loc, ai un succes mai mare. Ar fi nevoie de o mai bună cooperare politică, şi lucrăm la acest aspect.

Prezenţa lui Putin la Bucureşti demonstrează că, în ciuda dificultăţilor, avem o agendă de interes comun