Statele mici din UE atrag marile puteri emergente

Statele europene vor să rămână alături şi de viitoarele puteri - China, India ori Brazilia. România pare să fi rămas blocată între graniţele UE şi în serviciul NATO Una dintre

Statele europene vor să rămână alături şi de viitoarele puteri - China, India ori Brazilia. România pare să fi rămas blocată între graniţele UE şi în serviciul NATO

Una dintre priorităţile preşedinţiei portugheze a UE este "îmbunătăţirea legăturilor cu China, Rusia şi Brazilia" - parte a aceluiaşi cvartet emergent BRIC, India nu poate lipsi. Dincolo de semnalul unional, statele membre decid gesturi concrete pe cont propriu.

Companii din Germania caută să vândă Indiei tehnologii superioare şi să cumpere companiile strategice pentru viitoarea dezvoltare indiană. Finlanda se face descoperită de investitorii indieni. Ceea ce încearcă şi Bulgaria. Sau Serbia.

În deplasările pe care le-a făcut pentru pregătirea actualei preşedinţii portugheze a UE, premierul Jose Socrates a vorbit, la Moscova, despre "nevoia de încredere mutuală dintre UE şi Rusia", necontaminată de "lecţii iresponsabile" în materie de democraţie sau drepturi ale omului, iar la Beijing a anunţat negocierea recunoaşterii calităţii de piaţă a explozivei economii chineze în cadrul summitului UE-China din acest an.

O noutate pe care o aduce Portugalia în relaţiile UE cu economiile emergente, care vor deveni curând state dezvoltate şi mari puteri, este asocierea Braziliei la grupul partenerilor strategici ai UE - SUA, Rusia şi China. Parteneriatul european cu cel mai puternic stat latino-american se referă la comerţ, energii regenerabile şi lupta împotriva sărăciei. Producătoare majoră de biodiesel şi deţinătoare a celui mai mare lob din plămânul verde amazonian, Brazilia este indispensabilă şi politicii globale împotriva schimbării climatice, altă prioritate de suflet europeană.

Investiţii curate

Global, SUA şi UE cer Braziliei şi Indiei reducerea tarifelor la importurile industriale din Occident contra reducerii subvenţiilor agricole în Occident.

La nivel bilateral, în Comisia Economică Germano-Indiană se vorbeşte despre creşterea investiţiilor germane în infrastructura indiană, cu aport de expertiză şi tehnologii. Companii germane se arată interesate să participe la construcţia şi reconstrucţia de porturi şi aeroporturi indiene sau la întinderea unei reţele de telecomunicaţii deasupra întregului subcontinent.

Comisia bipartită a socotit o creştere de 40% a schimburilor reciproce anul acesta, spre 10,54 miliarde euro. Mai specific, firma germană Prozop-Solar doreşte să fabrice în India aparate de aer condiţionat solare, iar forma Q-Cells celule solare: pe de-o parte, costul de producţie e mai mic în India decât în Europa cu diferenţa de la 4 la 10 euro, iar India are un Minister al Energiilor Noi şi Regenerabile, însărcinat cu o cotă tot mai mare din alimentarea creşterii economice a ţării.

Bengalore-Nokialand

Prin eforturi unilaterale, de felul plimbării unor ziarişti indieni prin peisajul nordic, Finlanda se arată Indiei drept investitor străin şi destinaţie a investiţiilor indiene. Deocamdată, schimburile bilaterale sunt de numai 500 milioane euro, dar Finnair ştia şi ce va urma când a inaugurat zboruri zilnice de la Helsinki la New Delhi şi Mumbai şi a cerut culoare aeriene pentru Bengalore şi Chennai.

Compania finlandeză Wartsila Corporation, cu o valoare de trei miliarde de euro, investeşte cinci milioane de euro lângă Mumbai pentru asamblarea de centrale electrice. Invers, indienii au achiziţionat companii finlandeze din IT.

Agenţia "Invest in Finland" promovează statul scandinav şi ca escală investiţională spre Rusia, pe care o cunoaşte bine, şi... în Balcani - adică în cele două regiuni emergente ale Europei. Prospectul ţării cu populaţia unui oraş indian arată că peste 90% dintre finlandezi vorbesc engleza, mai ales la serviciu, iar statul cheltuie o bună parte din PIB pentru cercetare & dezvoltare - başca fondurile europene R&D, pe care companiile înregistrate în Finlanda le pot accesa, deopotrivă cu cele locale.

Indjija - "India" din Serbia

Cu doar 53.000 de locuitori, orăşelul sârb Indjija, la 42 km nord de Belgrad şi 37 de Novi Sad, a atras anul trecut investiţii străine de 300 de milioane de euro - din cele aproape 400 milioane la nivelul întregii Serbii. Primar al localităţii din 2000, când avea numai 26 de ani, Goran Jesisc a avut viziunea "unei Serbii democratice şi în cadrul UE", din care tinerii calificaţi să nu mai plece la muncă în străinătate cu sutele de mii.

Ultima iniţiativă globală a autorului acestui "miracol economic" local este pactul semnat la New Delhi cu un dezvoltator indian pentru crearea unui parc IT care să producă la Indjija alte 2.500 slujbe înalt calificate.

Dacă se înaintează bine, compania Embassy Group din Bengalore va investi la Indjija circa 250 milioane de euro, în sensul dorit de companiile IT care preferă acum call-centere în diferitele vecinătăţi ale clienţilor occidentali în loc să mai facă outsourcing în India, unde salariile au cam crescut...

Noii indo-europeni

New Delhi solicită Berlinului ridicarea unor bariere nontarifare din calea industriei indiene şi uşurarea impozitării muncii softiştilor Indiei în Germania - mai asigurările sociale pentru munca de scurtă durată.

Susţinută şi de industriaşii britanici, India şi-a exprimat şi îngrijorarea oficială pentru revizuirea condiţiilor de admitere a străinilor la muncă în Marea Britanie, care i-ar putea afecta şi pe tehnicienii acestei "economii emergente a cunoaşterii".

În acelaşi sens, ministrul indienilor din străinătate negociază cu Suedia, Franţa şi Polonia facilitarea sosirii profesioniştilor indieni în UE, ca alternativă la dificultăţile tot mai mari de emigrare în SUA şi la condiţiile de muncă proaste găsite în Golful Persic.

Cu o migraţie internă care nu rezolvă îmbătrânirea populaţiei locale, UE priveşte cu acelaşi interes spre India. Polonia caută deja muncitori indieni pentru construcţiile necesare CM 2012.

Brazilia vine cu o nouă energie

Turneul european al preşedintelui Lula da Silva aduce Braziliei noi acorduri comerciale şi ridicarea unor taxe
pe etanolul brazilian.

Preşedintele Braziliei, Ignacio Lula da Silva, şi soţia, Marisa Leticia, au petrecut o săptămână în Europa. Fostul lider de sindicat a fost primit, la mijlocul lunii, de regi, preşedinţi şi prim-miniştri din Finlanda, Suedia, Danemarca, Norvegia şi, apoi, Spania.

Mesajul a fost peste tot acelaşi: utilizarea etanolului, cât mai brazilian. Cea mai mare exportatoare de biocarburant extras din trestie de zahăr, Brazilia caută noi pieţe pentru acest combustibil considerat ieftin în raport cu creşterea preţurilor la hidrocarburi şi mai prietenos cu natura grav afectată de o poluare cu efect de schimbare climatică.

Climă şi etanol

Comerţul între statele scandinave şi statele braziliene a atins anul trecut 2,8 miliarde euro, în creştere cu 80% faţă de 2003. O mare parte provine din etanolul cerut de Comisia Europeană drept combustibil alternativ.
În Finlanda, preşedintele Lula da Silva a semnat un memorandum asupra schimbării climatice, iar în Suedia un acord cu privire la standardizarea dezvoltării de combustibili alternativi.

La Stockholm s-a promis abolirea taxei speciale pe importul de etanol, impusă la 1 ianuarie 2006; în rest, relaţiile de afaceri dintre Suedia şi Brazilia au fost apreciate ca "extraordinar de bune", graţie celor 200 de companii suedeze pe piaţa braziliană.

La fel de bune sunt şi relaţiile brazilo-norvegiene: companiile petroliere de stat Petrobras şi Statoil au parafat acum o cooperare în domeniul producţiei de biocarburanţi, ca şi extinderea parteneriatelor internaţionale din sectorul petrolului.

150 miliarde de euro puse la bătaie

Ajuns la Madrid, preşedintele da Silva i-a grăbit pe oamenii de afaceri spanioli să liciteze, singuri sau împreună cu partenerei brazilieni, proiecte din cadrul noului plan guvernamental de dezvoltare a Braziliei, care prevede pentru perioada 2007-2010 investirea a 150 miliarde de euro în infrastructură, energie şi urbanism. În audienţă se aflau executivi ai celor mai puternice companii spaniole, ca Telefonica sau Repsol.

Cu 35 de miliarde de euro investiţi în cea mai mare economie latino-americană, Spania este deja al doilea investitor străin în Brazilia, după Statele Unite. Economia Braziliei a ajuns să crească cu 4,7% pe an, iar inflaţia a scăzut sub 4%, ceea ce face şi mai tentante cele 30 miliarde de euro planificate pentru autostrăzi, porturi şi aeroporturi aflate deja în curs de alocare. Anul viitor va fi lansat şi proiectul de nouă miliarde a unei linii de mare viteză între Sao Paolo şi Rio de Janeiro.

Anul unguresc în China

Pentru a convinge că investiţiile chineze pe pământ unguresc au ca piaţă întreaga Uniune Europeană, Budapesta a iniţiat un periplu de prezentări ale Ungariei prin marile centre de creştere a Chinei.

Premierul chinez, Wen Jiabao, cerea, la începutul lunii, mai multe măsuri active pentru amplificarea investiţiilor reciproce dintre China şi Ungaria şi pentru promovarea altor cooperări bilaterale. Alături se afla premierul ungar, aflat pentru a doua oară în China de când conduce guvernul maghiar.

Ferenc Gyurcsany a prezentat China drept cel mai mare partener al Ungariei din Asia şi a recomandat Ungaria drept poarta de intrare a comerţului, investiţiilor, logisticii, finanţelor şi turiştilor din China în Europa Centrală şi de Est.

Pentru a fi convingător la diferitele niveluri necesare, premierul vecin a inaugurat la Beijing un "Festival al Ungariei", care, din septembrie 2007 până în aprilie 2008, va plimba acţiuni ungureşti prin câteva oraşe majore ale Chinei.

Ideea este să arate poporului chinez şi oamenilor săi de afaceri că "Ungaria, cu economia sa deschisă, extraordinara locaţie geografică, infrastructura bine dezvoltată şi participarea la UE, poate fi un partener important al Chinei pentru investiţii şi promovare a turismului pe termen lung". Budapesta îşi rezervă dreptul să aleagă investiţiile chinezeşti competitive pe acelaşi termen lung: preferabil din biotehnologii, software sau componente auto care înglobează tehnologii înalte.

Cifric, schimburile sino-ungare au ajuns anul trecut la 4,6 miliarde de dolari, cu mari creşteri an de an. Sunt 40.000 de firme chinezeşti în Ungaria, dar investiţii de numai 200 milioane dolari. Invers, investiţiile ungureşti în China sunt de circa 40-50 milioane de dolari, însă tocmai s-a forjat un joint venture sino-maghiar de 200 milioane pentru a participa la dezvoltarea Mongoliei Interioare. La fel de interesante pentru companiile ungureşti sunt JO de la Beijing din 2008 şi Shanghai Expo din 2010.

Megamall chinezesc pentru UE

Premierul Gyurcsany a semnat luna aceasta la Beijing mai multe acorduri economice din domeniile agricol, IT sau ecologic, considerate majore. Cea mai interesantă este crearea unui China Brand Trade Center în capitala Ungariei, proiect susţinut şi de preşedintele parlamentului chinez, după ce în mai a fost poftit să viziteze Budapesta.

Pentru China ar fi primul şi singurul intenţionat în Europa şi al doilea din lume - după Dragon Mart, deschis la Dubai în 2004. Pentru Ungaria ar fi extensia complexelor Asia Center şi China Mart, aflate în districtul 15 al Budapestei.

Centrul comercial de 200.000 mp şi un miliard de dolari - cu spaţii de prezentare, vânzare şi depozitare plus restaurante - ar permite unui număr de 2.000 de mari companii chinezeşti din domeniile informaticii, electronicii sau construcţiilor, să-şi plaseze de aici produsele în întreaga Uniune Europeană. Primele 200 sunt aşteptate chiar în această toamnă.

Ora de imaginaţie

Recapitulare, dintr-un număr trecut: "România nu există... pe harta lumii... pentru că nu există nici în România". Cei care se numesc liderii României au avut mare baftă în viaţă. În timp ce erau ocupaţi cu constituirea marilor averi, birocraţia financiară internaţională, apoi cea europeană îi călăuzeau spre ceea ce istoria contemporană îi hărăzise ţării.

La termen, România a fost preluată în NATO, apoi în UE. După care, gata. Istoria s-a terminat, mai sunt doar câteva lucruşoare de vândut prin casă. Funcţionărimea română ar vrea la Bruxelles, politicienimea, nu. Fiindcă şi-ar pierde... puterea de influenţă la Bucureşti.

Atât îi mână în lupta politică. În rest, n-au nimic de arătat lumii. Mai ales că noile provocări ale ordinii stabilite de Vestul nord-atlantic au loc tocmai, hăt, în Asia-Pacific, unde Românica nu are interese - adică competenţe.

Omologii lor unguri şi finlandezi au desluşit ceva din integrama multipolarităţii: Budapesta vrea investiţiile Chinei pe o piaţă cu 600 milioane de consumatori, dintre care doar 10 sunt maghiari, iar Helsinki recomandă companiilor din India parcul (IT) finlandez.

Mai mult, Finlanda se propune drept ghid pentru capitalurile asiatice în Rusia de după Putin. Finlandezii cunosc dintotdeauna presiunea rusească, dar nu reclamă că Marea Baltică n-ar fi baltă rusească: după ce au rezistat cu demnitate sau compromis atacurilor moscovite, acum încearcă să câştige şi din oportunităţile aflate la vecini.

Orizontul palatelor puterii din Bucureşti este însă limitat de nişte blocuri, încât nu văd nimic pe ferestrele de oportunitate asiatică. Premierul Tăriceanu s-ar ţine de partea politicii europene - dacă aceasta ar exista, dincolo de directivele tehnice. Preşedintele Băsescu regretă vizibil că n-a putut prelua ştafeta proamericanismului de la ex-premierul Blair înaintea titirezului Sarkozy.

(E drept, pentru "salvgardarea civilizaţiei occidentale" - într-o lume cu tot mai mulţi poli de putere -, UE şi SUA ar putea nu doar să se împace, ba chiar să iniţieze noi conlucrări nord-atlantice. Ca idei, cât de SF ar fi Statele Unite ale Europei sau o fuziune euro-americană - în care nu e musai să primeze modelul american, pentru că şi americanii au ce învăţa de la europeni ori canadieni. La ce bun "pragmatismul american" fără obiectivul respectării "valorilor europene"?)