Stânga europeană a intrat în degringoladă

De regresul socialiştilor, aflaţi în plină criză identitară şi în mare lipsă de lideri credibili, profită extrema dreaptă, din ce în ce mai prezentă în Europa În urmă cu 10 ani,

De regresul socialiştilor, aflaţi în plină criză identitară şi în mare lipsă de lideri credibili, profită extrema dreaptă, din ce în ce mai prezentă în Europa

În urmă cu 10 ani, partidele de stânga conduceau în Europa. Ele veniseră la putere cu promisiuni legate de "o a treia cale modernă". Astăzi, stânga europeană se află în plină criză, neştiind cum să răspundă provocărilor globalizării şi profund divizată de rivalităţi. Degringolada stângii a dus la ascensiunea extremei drepta, dar şi a radicalilor de stânga.

Dovezi ale declinului stângii europene pot fi văzute în sud (Grecia), în est (Polonia) şi în vest (Olanda). Dar cu cele mai acute probleme se confruntă Germania şi Franţa, unde cancelarul conservator Angela Merkel şi preşedintele Nicolas Sarkozy au preluat idei ale stângii, dar şi politicieni din rândul acesteia.

Ruptura din partidele de stânga europene este datorată, în parte, "moştenirii" lăsate de unii lideri ca Gerhard Schroder şi Tony Blair, care şi-au transferat partidele spre centru, pentru mulţi alegători devenind similari cu rivalii conservatori.

Premierul britanic Gordon Brown simte acut acest lucru de la preluarea funcţiei, în vară. El este presat de unii dintre laburişti să schimbe ceva în politica partidului, în condiţile în care rivalul conservator, David Cameron, câştigă teren prin abordarea problemelor de imigraţie şi politica taxelor.

Laburiştii conduc Marea Britanie de 10 ani, iar Schroder a condus Germania timp de 7 ani, până când Merkel l-a învins la diferenţă mică, în 2005. "Oamenii s-au săturat", a explicat Daid Denver, profesor de Ştiinţe Politice la Universitatea Lancaster, referindu-se la alegătorii britanici. "Acest guvern a stat la putere prea mult! Conservatorii sunt partidul de opoziţie, şi când oamenii se satură, spre aceasta se orientează", a subliniat el, citat de Reuters.

Social-democraţii germani, în cădere liberă

Partidul Social Democrat din Germania (SPD), care, la sfârşitul lunii trecute, a avut un important congres la Hamburg, pentru a-şi reînnoi conducerea şi programul, rămâne la cote foarte scăzute în privinţa intenţiilor de vot.

Social-democraţii de centru-stânga din Germania, parteneri în coaliţia de la Berlin, văd cum susţinerea lor este în continuă scădere, alegătorii preferându-i pe conservatorii lui Merkel, mai receptivi la problemele populaţiei. Ei sunt ameninţaţi şi de un nou grup de extrema stângă numit "Die Linke".

Ca şi socialiştii din Franţa, care se luptă să-şi revină din dubla înfrângere de anul acesta, la alegerile parlamentare şi prezidenţiale, SPD este extrem de afectat de un conflict intern între moderaţi, care susţin o reformă a statului providenţă şi cei aflaţi mult mai de stânga, pe care o apără cu orice preţ.

Formaţiunea a intrat în criză înainte de câştigarea ultimului mandat de Gerhard Schroder, dar agonia s-a declanşat după de a intrat în actuala coaliţie de guvernare de la Berlin, unde toate foloasele sunt culese de cancelarul Angela Merkel.

Socialiştii francezi, în căutare de lider

Socialiştii francezi nu pot da vina pe dorinţa de schimbare a alegătorilor. Victoria răsunătoare a lui Sarkozy împotriva lui Segolene Royale a venit după ce colegul său conservator Jaques Chirac a stat 12 ani la putere. Spre deosebire de SPD-ul german, socialiştii nu se confruntă cu probleme majore din partea flancului lor stâng, dar problemele interne, agravate de polemica profundă legată de referendumul din 2005, pe tema Constituţiei europene, le-a făcut un rău mai mare decât în cazul altor partide europene de centru-stânga.

Sarkozy a profitat, l-a "curtat" pe socialistul Bernard Kouchner, pentru a intra în guvern ca ministru de externe şi a trimis un alt membru marcant al stângii, Dominique Strauss-Kahn, la Washington, ca să conducă Fondul Monetar Internaţional. Ca şi Merkel şi Cameron, Sarkozy a preluat de la stânga iniţiative pe teme de larg interes, cum ar fi protecţia mediului.

O altă problemă majoră pentru stânga din Europa este lipsa unor lideri care au charismă. Brown nu are talentul oratoric al lui Blair, în timp ce liderul SPD, Kurt Beck, este văzut ca un provincial total lipsit de culoare, comparativ cu Schroder.

Socialiştii francezi caută pe cineva care să-i scoată din situaţia dificilă în care se află, în timp ce premierul italian Romano Prodi, şi el un personaj politic destul de şters, este atacat permanent de predecesorul său în funcţie, mult mai carismaticul Silvio Berlusconi, care conduce în sondaje.

Doar în Spania stânga stă bine, premierul socialist Jose Luis Rodriguez Zapatero având un avans solid în faţa conservatorilor înainte de alegrile din 2008. Jose Joffe, editor la publicaţia "Die Zeit", este de părere că vor fi necesari mai mulţi ani până când marile partide de stânga din Europa îşi vor reveni.

"Prea multe dintre chestiunile clasice ale social-democraţilor au fost preluate de extrema stângă, centru-dreapta şi verzi", a explicat el.

Probleme există şi în Centrul şi Estul continentului

Nici în Europa Centrală şi de Est partidele de stânga nu stau prea bine. În Grecia, conservatorii conduşi de Costas Karamanlis au ieşit onorabil din alegerile anticipate din 16 septembrie, pe fondul unei nemulţumiri populare, marcată de incendiile din vară.

Socialiştii lui George Papandreou nu au reuşit să fructifice această oportunitate. Papandreou a supravieţuit unui vot în partid pentru schimbarea conducerii, cu toate că a fost contestat de fostul ministru al culturii, Evangelos Venizelos. Liderul socialiştilor greci, dar şi preşedinte al Internaţionalei Socialiste, a promis "o nouă strategie naţională pentru a construi un stat socialist puternic şi pentru a lupta cu nedreptatea".

Analiştii susţin că, pentru a renaşte, PASOK trebuie să-i reprezinte fără ambiguităţi pe alegătorii de centru-stânga.

De slăbiciunile PASOK a profitat şi Partidul Comunist grec, KKE, una dintre puţinele formaţiuni comuniste din Europa care nu s-au reformat după destrămarea URSS, obţinând 8,1 la sută din voturi, faţă de 5,9 după alegerile din 2004, dar şi Coaliţia Stângii Radicale, Syriya, care a obţinut 5 la sută din voturi şi 14 locuri în parlament, cu opt mai multe decât în 2004. Deşi la putere, socialiştii bulgari sunt şi ei pe un trend descendent, după cum arată rezultatele europarlamentarelor şi alegerile locale.

O nouă formaţiune de centru-dreapta, înfiinţată doar cu un an în urmă de primarul Sofiei, Boiko Borisov, a câştigat primăriile principalelor oraşe ale ţării.

Acum, Borisov, fost bodyguard al liderului comunist Todor Jidkov, cere alegeri anticipate pentru primăvara anului viitor. Socialiştii bulgari au o problemă şi cu desemnarea candidaţilor. Ei l-au pus pe controversatul fost director al serviciilor de informaţii Brigo Asparuhov să se bată cu Boiko Borisov. Nu au ţinut seama că, în urmă cu patru ani, după ce-l nominalizaseră pentru un post de consilier guvernamental pentru securitate, a cauzat prejudicii imaginii ţării.

În Ungaria, Partidul Socialist, aflat la guvernare, ar putea fi nevoit să îl înlocuiască pe premierul reformist Ferenc Gyurcsany pentru a contracara un declin dramatic în sondajele de opinie. Katalin Szili, considerat cel mai popular politician socialist din Ungaria, a declarat că, aşa cum Gyurcsany a obţinut puterea în 2004 în urma unei lovituri interne de partid, înlocuindu-l pe premierul Peter Medgyessy, la fel de uşor poate fi demis şi el. "Tot ce s-a întâmplat în trecut se poate întâmpla din nou.

Partidul meu nu poate participa la alegerile următoare fără ca rata sa de popularitate să înceapă să crească", a declarat ea pentru săptămânalul "Heti Valasz", citat de Reuters. Socialiştii înregistrează o cotă de popularitate de doar 15 procente, iar disputele interne s-au înmulţit în urma măsurilor adoptate de guvern pentru diminuarea deficitului bugetar.

Gyurcsany se bucură de încrederea investitorilor şi a UE, după ce a redus deficitul bugetar, dar măsurile sale au generat nemulţumirea opiniei publice, materializate în manifestaţii antiguvernamentale, începând de anul trecut. În Polonia, Alianţa de Centru-Stânga (LiS), condusă de fostul preşedinte Aleksandr Kwasniewski, nu a reuşit să se claseze, după anticipatele de la sfârşitul lunii trecute, decât pe locul trei, obţinând puţin peste 12% din voturi, şi având în faţă două formaţiuni de dreapta.