Spania: criza îi readuce pe conservatori la putere

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Liderul Partidului Popular, Mariano Rajoy (56 de ani), vine la putere pe fondul furiei populare faţă de actualul guvern socialist, criticat pentru stagnarea economică şi pentru creşterea şomajului.

Spaniolii au mers ieri la urne pentru a alege cei 350 de membri ai Camerei Deputaţilor şi cei 208 senatori. Potrivit sondajelor, scrutinul va aduce conservatorii la putere pentru a gestiona situaţia economică dificilă. Partidul Popular (PP) de centru dreapta, condus de Mariano Rajoy, creditat cu 45% din voturi, va învinge Partidul Socialist de guvernare, căruia sondajele îi acordă numai 30%. Este puţin probabil să aibă loc răsturnări de situaţie spectaculoase.

Socialiştii aflaţi la putere se confruntă cu furia alegătorilor din cauza stagnării economice şi a şomajului-record, care a ajuns la 21,5%, (cel mai mare din UE). Spaniolii se luptă cu datoriile care se acumulează la plata creditelor ipotecare, iar criza imobiliară a aruncat în stradă 180.000 de familii, potrivit revistei „Le Point". În al treilea trimestru al acestui an, creşterea economică a Spaniei a coborât la zero.

Randamentul obligaţiunilor emise de guvernul spaniol a depăşit 6% săptămâna trecută, apropiindu-se periculos de nivelul de 7%, considerat nesustenabil.Premierul José Luis Rodriguez Zapatero, care conduce Spania din 2004, nu a mai candidat.  Pe fondul situaţiei economice precare, el a convocat anticipat aceste alegeri, care erau programate abia pentru martie 2012. 

Club conservator

Campania destul de reţinută a lui Mariano Rajoy a fost alimentată mai mult de dezaprobarea populară la adresa socialiştilor. Rajoy a câştigat susţinere prin promisiunea că va repara economia şi că va reduce şomajul. El a avut mai multe mandate de ministru în guvernul lui José Maria Aznar, premierul proamerican care a condus Spania din 1996 până în 2004. Dacă nu ar fi fost atacurile teroriste de la gara din Madrid, petrecute cu trei zile înainte de alegerile din 2004, conservatorii ar fi câştigat încă de atunci. Aznar a acuzat, greşit, grupul basc separatist ETA pentru acele atacuri, care au fost organizate de islamiştii extremişti, oferind astfel o victorie surprinzătoare socialiştilor. Rajoy a candidat şi a pierdut din nou în 2008.

După aceste alegeri, cabinetul de la Madrid va fi probabil în ton cu majoritatea guvernelor conservatoare din Europa. Totuşi, unii critici ai lui Rajoy susţin că acesta nu a dezvoltat o relaţie suficient de bună cu Angela Merkel, cancelarul Germaniei, un aliat important în actualele condiţii de pe piaţa financiară. 

Contracandidatul socialist al lui Rajoy, Alfredo Perez Rubalcaba, este unul dintre cei mai respectaţi politicieni spanioli. Dar el a avut rolul dificil de purtător de cuvânt al premierului Zapatero în perioada în care şomajul a crescut vertiginos şi au fost impuse măsuri de austeritate. Potrivit analiştilor, noul premier va trebui să asigure imediat pieţele că Spania îşi va plăti datoriile.

Alfredo Pérez Rubalcaba, candidatul socialist  Foto: reuters

Încă o rundă de austeritate

Una dintre măsurile pe care conservatorii trebuie să le adopte este reducerea la jumătate a plăţilor compensatorii în cazul concedierilor, transmite Reuters. De asemenea, PP intenţionează să reformeze negocierea colectivă a contractelor de muncă, astfel încât salariile să nu mai crească automat odată cu inflaţia, ci în funcţie de productivitate. În plan financiar, analiştii anticipează că PP ar putea forţa băncile să recalculeze valoarea proprietăţilor imobiliare la actualul preţ al pieţei şi apoi ar putea  solicita fonduri pentru recapitalizarea băncilor de la fondul de salvare european.

Spania, a patra economie a zonei euro, trebuie să se menţină în limitele deficitului convenite cu Europa şi să atenueze teama că va avea nevoie de ajutor, precum Grecia, Irlanda sau Portugalia. PP a anunţat că ţinta deficitului public pentru 2012 este de 4,4 % din PIB. Analiştii spun că acest lucru va fi posibil prin tăierea cheltuielilor cu circa 40 de miliarde de euro.

Aceste măsuri s-ar adăuga celor luate deja de premierul  Zapatero în 2010 şi 2011, constând în tăieri de salariu pentru funcţionarii publici, sistarea alocaţiilor pentru naşterea copiilor, îngheţarea pensiilor şi creşterea TVA cu două puncte procentuale. În iunie anul trecut, reforma pieţei muncii a permis mai multă flexibilitate a angajărilor şi concedierilor, iar în ianuarie 2011 a fost adoptată reforma pensiilor, care va face ca vârsta de pensionare să crească de la 65 la 67 de ani.

Decădere

Spania, cea de-a patra economie a zonei euro, a ajuns în câţiva ani de la creştere  economică la stagnare şi de la surplus bugetar la deficit. În 2007, Spania avea un surplus bugetar de peste 2% din PIB, iar economia avea un ritm de creştere de 3,5%. În 2011, creşterea a devenit stagnare, iar deficitul este de peste 9,3% din PIB.

Enigma Rajoy

„Nu am obiceiul să-mi încalc angajamentele. De altfel, până acum, nici nu m-am angajat să fac ceva", mărturisea, în septembrie, liderul popularilor spanioli. Un discurs prudent, opac, flegmatic, care a stârnit râsete şi aprobare. Însă nu toţi îl aprobă, nici măcar în propriul partid. Rajoy (56 de ani) a fost desemnat de José Maria Aznar ca lider al partidului după ce acesta din urmă a pierdut alegerile. De atunci, aripa dură a partidului i-a făcut tot soiul de reproşuri, inclusiv că ar fi homosexual. Pentru a-şi asigura legitimitatea, Rajoy a organizat un congres, în 2008 şi s-a supus votului. A câştigat.

Alfredo Pérez Rubalcaba, candidatul socialist

„Stop expulzărilor“, cer „indignaţii“ băncilor

„Stop expulzărilor“, cer „indignaţii“ băncilor

Deşi spaniolii sunt decişi să schimbe guvernarea socialistă cu una conservatoare, el însuşi nu le suscită prea mult entuziasm. „The Economist" scria că este „coşmarul unui consilier de imagine". Nu a făcut mari promisiuni electorale. Din contră. În cartea publicată, strategic, cu două luni înainte de alegeri, Rajoy vorbeşte de „degrevarea administraţiei", „privatizarea aeroporturilor" şi „sfârşitul convenţiilor colective de muncă".

Născut într-o familie de conservatori din tată-n fiu, Rajoy a fost funcţionar la registrul de cadastru până la 23 de ani. A fost consilier al premierului conservator Josè Maria Aznar şi i-a rămas loial până la capăt. A fost ministru bun la toate: Interne, Administraţie publică, Educaţie.

Se defineşte ca un moderat în cadrul unei drepte care şi-a construit o reputaţie de partid agresiv. Şi a cărui aripă dură îl vede ca fiind moale, timorat şi laş. Rajoy este însă, dincolo de moderaţie, un „dur". În tinereţe, a plonjat cu maşina într-o prăpastie. A găsit totuşi puterea să iasă şi să se caţere, pe jumătate mort. Doar operaţia facială a durat şase ore şi i-a lăsat urme care încă nu s-au şters, dar care sunt în parte mascate de barbă.

Irlandezii se pregătesc de grevă ipotecară

Organizaţia „New Beginning" (Un nou început) este un fel de sindicat al deţinătorilor de credite ipotecare din Irlanda şi al celor care au probleme cu datoriile şi acumulează din ce în ce mai mulţi membri. Liderul acesteia, Ross Maguire, intenţionează să recruteze 10.000 de persoane.

„Nu vom continua să plătim în condiţiile actuale. Dorim să fie adoptate soluţii sustenabile, rezonabile şi corecte. Nu vrem să zdrobim sistemul financiar. Vrem să-l reformăm şi să reechilibrăm puterea între bănci şi persoanele împrumutate", spune el, citat de presa britanică. Înainte de a alege „opţiunea nucleară", adică greva, Maguire propune un sistem care presupune reducerea ratelor şi mărirea perioadei de creditare.

Peste 70 de miliarde de euro au fost cheltuiţi de guvernul irlandez pentru salvarea băncilor de la colaps. Furia publică a izbucnit atunci când băncile irlandeze au refuzat să taie ratele dobânzilor, în urma măsurii similare luate de Banca Centrală Europeană cu două săptămâni în urmă. Luna viitoare, coaliţia de guvernare dintre Partidul Fine Gael şi Partidul Laburist urmează să adopte un alt buget de austeritate cu scopul de a reduce datoria naţională şi de a satisface condiţiile impuse de FMI.

Mulţi spun că actuala criză fiscală a fost cauzată de faptul că băncile au avut condiţii foarte lejere de creditare a dezvoltatorilor. Acum, tot băncile sunt cele care refuză să reducă dobânzile şi ameninţă cu vânzarea la licitaţie a locuinţelor luate cu credite ipotecare. Organizaţia „New Beginning" estimează că până la 250.000 irlandezi care deţin credite ipotecare ar putea să fie în imposibilitate de a le plăti. 

În lume



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite