Sindromul Stockholm

După ce a lovit multe ţări din Europa continentală, valul xenofob a ajuns acum în inima Scandinaviei. La alegerile de duminica trecută, „democraţii suedezi“ (formaţiune de extremă-dreapta) au obţinut un neaşteptat procent de 6%.

Un duş rece pentru liderul democrat Frederick Reinfeldt, o înfrângere de proporţii istorice pentru social-democraţi. Miza acestor alegeri depăşeşte graniţele suedeze. Nu este vorba doar de un mic cutremur politic local, ci de criza unui întreg „model social", din multe puncte de vedere unic în lume. Un model capabil să combine în mod echilibrat creştere economică şi welfare, apărarea tradiţiilor naţionale şi deschiderea către exterior.

Economia suedeză se află printre cele mai prospere de pe planetă. Principalul artizan al modelului politico-economic a fost partidul social-democrat. La celebrările de 1 Mai, militanţii partidului au defilat cu un steag roşu în mână şi cu cel al Regatului Suediei în alta: solidaritate între muncitorii din toată lumea, dar şi respect faţă de comunitatea şi identitatea naţională. Ce a mers prost, atunci?

Criza nu este de natură economică, Suedia rămâne premianta clasei în Europa. Modelul a fost distorsionat în primul rând de imigraţie. Astăzi, un sfert din populaţia suedeză este constituită din imigranţi de primă ori secundă generaţie. Mulţi alegători îi acuză pe social-democraţi că le-au deschis larg porţile străinilor şi că partidul nu a reuşit să-şi adapteze propriul program la noul climat creat. Cetăţeanul mediu mai crede în bunăstarea economică, dar nu se mai încrede în tandemul „comunitate şi deschidere".

Dacă este pus în faţa unei alegeri, atunci se pronunţă pentru apărarea teritoriului şi drepturilor celor născuţi acolo. Noul partid al „democraţilor suedezi" a exploatat aceste stări de spirit, iar acum a devenit acul balanţei în Parlamentul de la Stockholm.

Guvernele şi partidele politice europene (mai ales cele de inspiraţie social-democratică) ar face bine să reflecteze serios asupra factorilor care au produs sindromul Stockholm: fluxuri de imigranţi prea intense şi fără filtre, lipsa de integrare a străinilor (mai ales a celor de ultimă generaţie), formarea unor ghetto-uri islamice enorme la periferia metropolelor, probleme de siguranţă publică. Un proiect coerent pentru relansarea tandemului „comunitate şi deschidere", de inspiraţie liberal-democratică, ar fi un instrument mai eficace pentru a răspunde în mod raţional marii provocări a imigraţiei.