Şi preşedinţii se condamnă, nu-i aşa? Chirac, vinovat de corupţie

Un tribunal francez l-a condamnat pe fostul preşedinte francez, Jacques Chirac la doi ani de închisoare cu suspendare pentru deturnare de fonduri publice şi abuz de încredere pe vreme când era primar al Parisului.

Ziua de ieri va rămâne în istoria Franţei. Fostul lider de la Elysée, Jacques Chirac, a fost condamnat de tribunalul din Paris la doi ani de închisoare cu suspendare. Chirac este astfel primul preşedinte francez condamnat de justiţie de la mareşalul Pétain şi până în prezent. (În 1945, Mareşalul Philippe Pétain, liderul Franţei în timp de război, şef al Guvernului de la Vichy, a fost găsit vinovat de colaborare cu naziştii).

Jacques Chirac, preşedinte al Franţei timp de 12 ani (1995 - 2007), a fost găsit vinovat de „deturnare de fonduri publice", „abuz de încredere" şi „conflict de interese". Risca însă zece ani de închisoare şi o amendă de 150.000 de euro. A primit însă o pedeapsă simbolică, fără consecinţe juridice, dar umilitoare.

Potrivit corespondentului BBC, verdictul este o mare surpriză pentru publicul francez, mai ales că procurorul ceruse achitarea. Iar Chirac face parte încă din viaţa publică franceză şi decizia de joi va fi o mare pată pe „obrazul" său. Acuzaţiile datează de peste 20 de ani, dar nimeni nu se aştepta ca el să se concretizeze în acest fel.

Fostul lider al Hexagonului nu a fost prezent la proces (desfăşurat între 5 şi 23 septembrie) şi nici la citirea verdictului, din cauza unor probleme de sănătate. El a fost scuzat în baza unui raport medical care menţiona tulburări neurologice severe şi ireversibile - pierderi de memorie. Fostul preşedinte urmează să anunţe dacă va ataca în apel condamnarea, a declarat unul dintre avocaţii săi, Georges Kiejman.

Care au fost faptele

Chirac şi alte nouă persoane au fost judecate pentru fapte comise la începutul anilor 90, pe vremea când Chirac era primar al Parisului. Chirac a deţinut funcţia de primar între 1977 şi 1995.

Dosarul a avut două părţi. Una, instrumentată la Paris, se referea la 21 de locuri de muncă, iar cealaltă, la Nanterre, la şapte posturi. Acest al doilea caz i-a adus actualului ministru de Externe Alain Juppé o condamnare în 2004, în calitate de fost adjunct al lui Jacques Chirac: 14 luni de închisoare cu suspendare.

Posturile respective au fost plătite de Primăria Parisului din 1990 până în 1995. În realitate, persoanele plătite nu aveau nicio legătură cu primăria. Jacques Chirac - care era atunci primar al Parisului, dar şi preşedinte al RPR (Adunarea pentru Republică, predecesorul UMP, partidul aflat la putere) şi pregătea alegerile prezidenţiale din 1995 - era suspectat că a pus fondurile municipale în serviciul ambiţiilor sale electorale şi al intereselor partidului său.

Principala victimă, Primăria Parisului, condusă în prezent de socialişti, a renunţat să se constituie în parte civilă la proces, după ce a fost despăgubită cu 2,2 milioane de euro de UMP şi de Chirac. Procesul s-a judecat astfel în absenţa vinovatului - Jacques Chirac, a martorului principal - Michel Roussin, a părţii vătămate - Primăria Parisului, dar şi a unei acuzaţii - după ce procuratura a cerut achitarea.

Terminat după 12 ani

Procesul a început în 1999.  Cauzele întârzierilor au fost multiple. În primul rând, justiţia franceză permite stabilirea unor termene de judecată extrem de lungi. Apoi, odată ce Chirac a devenit lider al Hexagonului, a beneficiat de imunitate, potrivit Constituţiei. Timp de 12 ani, a fost astfel la adăpostul oricăror proceduri judiciare.

După 2007, când a făcut „schimbul de gardă" la Palatul Elysée cu Nicolas Sarkozy, au existat, de asemenea, tot felul de manevre procedurale, menite a întârzia la maximum judecarea propriu-zisă.

„Palme" de la Judecător

Deşi procurorul ceruse achitarea pe motiv că nu se putea dovedi că Chirac ştia de cazurile individuale, procesul a mers mai departe. Grupul anticorupţie Anticor, care a dorit să se constituie parte civilă în acest proces, condamnase cererea procurorului. Fostul preşedinte al Republicii a negat tot timpul faptele care îi sunt imputate. Cu alte cuvinte, că „a semnat ca primarul". El a precizat că nu a „comis nici o neregulă penală sau morală", ase arată într-o declaraţie citită la proces de unul dintre avocaţii săi.

Judecătorul a stabilit altceva. „Jacques Chirac a încălcat datoria probităţii cerută unei persoane cu funcţie publică, în detrimentul interesului public al parizienilor", a explicat judecătorul Dominique Pauthe. Magistratul a dat astfel o palmă şi fostului lider, dar şi procuraturii, comentează „Le Monde".

Înainte de verdict, avocatul Georges Kiejman încercase să-l impresioneze pe magistrat: „Responsabilitatea dumneavoastră, morală şi politică, este imensă. Judecata dumneavoastră va fi ultima imagine dată lui Jacques Chirac". Nu a avut succes. Ulterior, după ce s-a declarat dezamăgit de verdict, avocatul s-a adresat publicului francez.

„Sper ca verdictul să nu schimbe deloc afecţiunea profundă pe care poporul francez o are încă faţă de Jacques Chirac", a declarat avocatul său, Georges Kiejman. Potrivit unui alt avocat, Jean Veil, Chirac a primit verdictul cu seninătate şi „satisfăcut" că măcar tribunalul a recunoscut că „nu a existat nicio îmbogăţire personală".

Alţi vinovaţi

Dintre ceilalţi nouă învinuiţi, doar doi au fost achitaţi: fostul director de cabinet al lui Chirac, Michel Roussin şi Pierre Boué, cunoscut în mediile sportive. Marc Blondel, fost secretar al Forţei muncitoreşti (confederaţie sindicală), al cărui şofer a fost plătit ani la rând de primărie, a fost declarat şi el vinovat, dar pedeapsa i-a fost suspendată.

Ceilalţi condamnaţi, printre care Jean de Gaulle, nepotul fondatorului celei de-a V-a Republici, Charles de Gaulle; François Debré, fiul fostului premier Michel Debré; Rémy Chardon, şi el fost director de cabinet al lui Chirac, au primit între două şi trei luni de închisoare. Tot cu suspendare. 

"Verdictul vine mult prea târziu, la mai bine de 20 de ani după comiterea faptelor. Dar nu cred că va afecta părerea francezilor despre Chirac.''
François Fillon prim-ministru francez

Un verdict dulce-amărui

„Epilogul procesului e şi trist şi fericit", comentează „Le Point". „Ca un fost şef de stat să fie condamnat poate părea dezolant pentru un sfârşit de viaţă al unui om bolnav, devenit simpatic atât de multor francezi. Dar faptul că Justiţia a putut să-şi facă treaba, în ciuda prestigiului celui judecat, este reconfortant pentru bunul mers al instituţiilor. E o zi istorică pentru Justiţia franceză. Noţiunea de impunitate va slăbi, iar exemplul vine chiar de la vârf. La toate nivelurile inferioare, nimeni nu se va mai simţi la adăpost sau protejat de mâna chiriaşului de la Elysée, de acum şi el un om care poate fi pedepsit de lege. Mai rămâne să modificăm regulile care permit prelungirea judecării atât de mult timp. Ne-am apropia astfel încă puţin de practicile vecinilor noştri mai democraţi."