Adevarul.ro

Sfârşitul războiului rece a acreditat ideea că rolul serviciilor secrete s-a diminuat. Terorismul şi cheltuielile tot mai mari dovedesc însă contrariul Agenţiile de informaţii din

Sfârşitul războiului rece a acreditat ideea că rolul serviciilor secrete s-a diminuat. Terorismul şi cheltuielile tot mai mari dovedesc însă contrariul

Agenţiile de informaţii din întreaga lume par a fi intrat într-o nouă fază, odată cu apariţia noilor ameninţări la adresa securităţii mondiale, a statelor naţionale şi a liderilor lumii.

După căderea comunismului şi sfârşitul războiului rece, serviciile de spionaj au intrat într-o perioadă de derută, cauzată de disoluţia vechilor adversari. Sau cel puţin asta a fost impresia propagată în societate, voluntar sau nu. "Adevarul" vă prezintă topul celor mai temute agenţii de spionaj din lume şi al noilor provocări cu care se confruntă acestea, realizat de "Foreign Policy".

Analiştii din exterior încearcă de peste un secol să găsească răspunsurile la întrebările ce vizează activitatea agenţiilor de spionaj din întreaga lume, însă, de cele mai multe ori, fără succes. Cert este faptul că sfârşitul războiului rece a redeschis seria unor întrebări care până în 1989 erau considerate tabu sau, în cel mai bun caz, secret de stat, ce, odată dezvăluit, ar fi putut afecta securitatea naţională.

Întrebări de genul "cât de justificabile sunt anumite acţiuni agresive ale serviciilor secrete", "cine ar trebui să decidă în legătură cu organizarea sau nu a unor operaţiuni ce pot afecta populaţia unei ţări", "câte resurse ar trebui să disponibilizeze o ţară pentru acţiuni de spionaj economic şi cât de morale sau imorale sunt acestea" sunt cele cu care factorii de decizie nu se confruntau până în 1990.

În cartea sa "Secret Agencies: US Intelligence in a hostile world", profesorul Loch K. Johnson, specialist în relaţii internaţionale, susţine, de pildă, că sfârşitul războiului rece a fost cel mai rău lucru care se putea întâmpla pentru agenţiile de spionaj. Din instrument esenţial al politicii externe, ele au trecut pe plan secund. Limitarea rolului acestora a adus însă şi o scădere bugetară, dar şi de personal, fapt reliefat în egală măsură la Londra, Moscova sau Washington.

Central Intelligence Agency, dr. Jekyll sau mr. Hyde?

"Serviciile secrete au atât puterea de a susţine democraţia, cât şi de a o submina", susţine Johnson. Acesta pare a fi, de altfel, şi principalul factor care este adus în discuţie atunci când se încearcă o analiză comparativă între serviciile secrete ale mai multor state.

Un alt factor care diferenţiază serviciile secrete este sistemul politic şi implicit sistemul care le guvernează activitatea. Dacă în anumite state (Rusia, China), serviciile sunt într-o relaţie interdependentă cu puterea executivă, în altele (SUA, Marea Britanie), majoritatea acestora răspund direct în fată parlamentelor naţionale.

Cele mai puternice voci conservatoare de la Washington doresc un rol cât mai important pentru serviciile secrete şi acordarea unor prerorgative, la limita Constituţiei americane. Conservatorii consideră că doar astfel SUA pot câştiga războiul cu terorismul.

De cealaltă parte, liberalii consideră că oferirea unor puteri discreţionare către CIA ar putea face din această organizaţie cel mai mare pericol la adresa securităţii americane. "Un prieten de-al meu, din Washington, spune adesea că lumea occidentală se luptă cu trei pericole majore: Bin Laden, Departamentul de Stat şi CIA", scrie Rafael Bardaji în articolul "CIA ca armă de distrugere în masă", publicat în decembrie 2007 de Grupul de Studii Strategice.

Plecând de la raportul CIA de la sfârşitul anului trecut, în care se afirmă că Iranul şi-a stopat orice activitate nucleară încă din 2003, Bardaji conchide că nici Saddam Hussein nu deţinea arme de distrugere în masă în momentul intervenţiei americane din Irak. "Adevăratele arme de distrugere în masă se află mai degrabă în apropiere de Casa Albă", susţine analistul.

Şi conchide că raportul CIA de la sfârşitul anului trecut a avut un efect în lanţ asupra politicilor administraţiei de la Casa Albă. Astfel, pe lângă faptul că Statelor Unite le va fi mai greu să găsească consensul necesar continuării presiunilor asupra Iranului, Washingtonul nu va putea reacţiona în niciun fel în momentul în care Rusia va aproviziona cu material radioactiv centrala nucleară de la Busher. Dacă în ceea ce priveşte reacţia americană, Bardaji a avut dreptate, în ceea ce priveşte impunerea sancţiunilor către Iran a dat greş. Săptămâna trecută, Consiliul de Securitate al ONU a impus noi sancţiuni regimului de la Teheran.

Bardaji crede că raportul CIA ar putea influenţa negativ chiar şi construirea scutului american antirachetă din centrul Europei, însă până acum nu există semnale că acest lucru s-ar putea întâmpla. Concluzia acestuia este că raportul a afectat negativ relaţiile cu mai multe state, începând cu "entuziastul" Sarkozy, până la Israelul aliat şi prieten, care cu siguranţă nu împărtăşeşte concluziile serviciilor secrete americane. O altă concluzie surprinzătoare a liberalului Bardaji este că raportul CIA a lăsat SUA singure în războiul diplomatic cu un "Iran tot mai arogant".

Cei mai puternici concurenţi ai CIA

"Foreign Policy" a realizat un top al celor mai puternice servicii secrete din lume ce ameninţă eventuala supremaţie mondială a CIA. Dacă luăm în calcul bugetul uriaş, tehnologia de ultimă oră şi legăturile păstrate la nivel mondial din timpul războiului rece, putem conchide că CIA ar fi cea mai puternică organizaţie de spionaj extern de pe glob.

Lipsa unor cifre exacte însă şi mai ales a cunoaşterii în detaliu a succesului operaţiunilor acestor servicii de spionaj extern fac imposibilă realizarea unui clasament pe baza tuturor elementelor ce ar putea fi luate în calcul.

"Once a KGB, always a KGB..."

Serviciul de Spionaj Extern (SSE) este principalul serviciu secret rusesc care se ocupă cu spionajul în afara graniţelor. La nivel oficial, acesta se ocupă cu contraterorismul şi protejarea intereselor ruseşti în afara graniţelor. În realitate însă, scopul urmărit este consolidarea puterii actualei conduceri de la Kremlin. Rusia are o tradiţie formidabilă în spionaj, ce datează încă de pe vremea poliţiei secrete a ţărilor, CEKA.

După dezintegrarea parţială prin care a trecut întreg sistemul de spionaj rusesc şi după căderea comunismului, venirea la putere a fostului ofiţer KGB Vladimir Putin a permis intrarea SSE într-o nouă etapă. Conform declaraţiilor vicepreşedintelui american Dick Cheney, nivelul spionajului rusesc pe teritoriul american a atins în prezent cotele cele mai înalte de după războiul rece. "Serviciile de spionaj ruseşti sunt importante, mai mult decât oricând", susţine Peter Earnest, directorul Muzeului Spionajului Internaţional de la Washington, fost ofiţer de informaţii timp de peste trei decenii.

Au existat numeroase voci care au acuzat SSE că ar fi fost actorul principal în uciderea disidentului rus exilat la Moscova, Alexander Litvinovski.

"SSE este unul dintre cele mai profesioniste şi mai eficiente servicii de spionaj din lume", a fost reacţia lui Putin, care a respins acuzaţiile. În realitate însă, foştii ofiţeri KGB ocupă în prezent cele mai importante funcţii din politica rusească. Peste toţi tronează Vladimir Putin, care a cunoscut gloria de spion în fosta RDG.

Bond. James Bond

Principalul serviciu de spionaj extern al Marii Britanii este MI6, celebru în întreaga lume şi datorită personajului James Bond. Principala arie de expertiză a acestuia este contraterorismul. După mai bine de un deceniu de scăderi bugetare aproape constante, MI6 a fost surprins nepregătit de flagelul terorismului. La 11 septembrie 2001, doar 30 din cei aproximativ 1.600 de ofiţeri ai MI6 erau specializaţi în contraterorism. Din acel moment, agenţia a început să angajeze personal calificat într-un ritm extrem de rapid. Metodele de angajare au fost unice în lume, cochetând parcă cu "umorul englezesc".

Astfel, agenţia a dat anunţ la "mica publicitate", în căutare de curajoşi dornici să calce pe urmele lăsate în conştiinţa britanicilor de Sir Sean Connery. Odată cu noua deschidere către public, britanicii au aflat că, la fel ca şi în seria James Bond, există un anume Q care se ocupa cu designul gadgeturilor, dar şi că personajul M, în realitate, se numeşte C.

Primele luni de după 11 septembrie 2001 au reprezentat o ruptură, considerată în unele medii conservatoare drept dramatică, faţă de perioada războiului rece. Astfel, dacă în timpul confruntării cu sovieticii, agenţii secreţi erau racolaţi doar dintre vârfuri în prestigioasele universităţi Oxford şi Cambdrige, după 11 septembrie, aproape oricine putea deveni spion, dacă avea aptitudini în acest sens. MI6 a fost acuzat în ultimii ani că ar fi participat la transportul de suspecţi de spionaj, program coordonat de CIA.

"Institutul" israelian

Principalul serviciu de spionaj extern al statului Israel este Mossadul, ce s-ar traduce prin "Institut". Principalele sale sarcini sunt combaterea terorismului islamic şi evacuarea evreilor refugiaţi. De când a fost fondat, în 1951, Mossadul şi-a câştigat o reputaţie extrem de puternică. Printre cele mai celebre misiuni ale Mossadului se numără răpirea liderului nazist Adolf Eichmann, în 1960, din Argentina, asasinarea celor care au plănuit uciderea sportivilor israelieni la Olimpiada de la Munchen, din 1972, precum şi asasinarea unui lider Hamas în 1996.

O altă misiune de amploare a fost operaţiunea "Moise", ce a avut loc în 1984 şi a constat în repatrierea a mii de evrei din Etiopia. În anii '90, lumea a aflat pentru prima dată numele preşedintelui serviciului secret, însă, sub conducerea lui Ariel Sharon, Mossadul s-a ascuns din nou de public.

Ministerul Securităţii Statului

Principalul serviciu de spionaj chinez este Ministerul Securităţii Statului (MSS), având ca principale prerogative spionajul industrial, analizarea datelor şi securitatea internă. MSS se apropie foarte mult ca structură organizatorică şi ca mod de operare de fostul KGB. Spionajul chinez acţionează cu precădere în SUA, prioritate având spionajul industrial şi economic.

Beijingul are un stil aparte în folosirea spionilor. Majoritatea celor care spionează pentru China sunt persoane din afara MSS, dar care oferă date care, coroborate cu alte informaţii, duc în cele din urmă la succesul operaţiunilor. În septembrie 2007, Pentagonul a acuzat China că a încercat să intre în sistemul operaţional al Departamentului Apărării american. Germania şi Marea Britanie au adus acuzaţii similare.

India vs Pakistan

Principalul serviciu de spionaj indian este Departamentul de Cercetare şi Analiză (DCA), iar principalul scop al acesteia este destabilizarea Pakistanului. DCA a fost înfiinţat în 1968 în special pentru a contracara sprijinul pe care Pakistanul îl acorda grupărilor militante din India. În ultimii ani, DCA şi-a extins aria operaţională în Pakistan, Sri Lanka, Bangladesh, zone în care sprijină mişcările de independenţă faţă de ţara vecină. Islamabadul acuză deseori faptul că DCA s-ar afla în spatele atentatelor teroriste din Pakistan.

La Islamabad, principalul serviciu de spionaj extern are ca scop destabilizarea Indiei. Organizaţia este receptată ca un stat în stat, nefiind exercitat asupra sa aproape niciun control. Are un rol esenţial în politica internă şi externă a Pakistanului. Principala acuzaţie adusă acestui serviciu este că, de cele mai multe ori, joacă "la două capete" în războiul împotriva terorismului. India acuză, la rândul său, Pakistanul că mai multe atacuri teroriste de pe teritoriul său au fost puse la cale de serviciile pakistaneze.