Serbia - da, Turcia - nu.

Judecata cu două măsuri nu este acceptabilă. În momentul în care Serbia a arătat recent un pic de flexibilitate în problema Kosovo, ministrul de Externe austriac, Michael Spindelegger, a recomandat imediat începerea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană.

În schimb, când turcii au decis prin referendum schimbarea Constituţiei şi cu aceasta apropierea de valorile europene, Wolfgang Schussel a declarat că votul popular nu are nicio legătură cu UE. Că este un progres, dar unul intern pentru Turcia.

Fostul cancelar a negat că, în chestiunea aderării Turciei la UE, un rol important îl joacă Islamul. A invocat mărimea ţării şi suprafaţa mică aflată în Europa.  Mai important, în acest moment, este să aducem Balcanii de Vest în interiorul UE. Este adevărat că Turcia este o ţară de zece ori mai mare decât Serbia. Însă dacă ne gândim că integrarea europeană a Balcanilor de Vest presupune inclusiv aderarea Albaniei la UE diferenţa de mărime nu ar mai fi atât de mare.

Extinderea UE spre sud-est presupune preluarea a şapte noi membri, în timp ce, cu Turcia, spaţiul comunitar ar creşte de la 27 la 28 de membri. Un alt argument în favoarea intrării Turciei în UE:  locuitorii Istanbulului au deja un venit de 50% din cel al cetăţenilor din zona euro. Nu există niciun dubiu, Turcia ar avea de suferit din cauza extremismului islamist pentru că mulţi europeni şi-ar face griji pentru viitorul lor, când 70 de milioane de msulmani ar deveni brusc cetăţeni UE.

Întrebarea cea grea rămâne: să accepte UE Ankara ca să aibă aliat varianta democratică a unui stat musulman, în contextul în care regimul de la Teheran este privit ca fiind o ameninţare? Un referendum organizat în statele UE ar sfârşi cu respingerea aderării Turciei pentru că terorismul isalmist este agresiv, spectaculos şi legat de un număr mare de victime.

Europa subestimează însă acutizarea criminalităţii organizate, denumită cu un termen generic, mafia. Aderarea Serbiei la UE ar însemna să acceptăm întărirea reţelei mafiote şi cu aceasta distrugerea democraţiei.  Este motivul pentru care n-ar trebui să avem două măsuri. Pentru mafie: hai, fie. Pentru Islam: panică.