Adevarul.ro

Serbia lansează semnale noi, cu un conţinut inedit.

Preşedintele Serbiei, Boris Tadici, ar putea recunoaşte Kosovo dacă ar obţine suveranitate asupra mănăstirilor ortodoxe din provincia secesionistă şi un statut special pentru sârbii din sudul fluviului Ibar, susţin surse diplomatice de la Belgrad. Ar fi primul indiciu că autorităţile sârbe sunt dispuse să rezolve, o dată pentru totdeauna, o problemă ce a ipotecat până acum integrarea deplină a Serbiei în comunitatea internaţională şi, în special, în UE.

Nerecunoaşterea Kosovo a devenit imposibilă după ce Curtea de Justiţie de la Haga a decis că proclamarea independenţei provinciei nu a violat legislaţia internaţională. Deşi n-a lăsat să se întrevadă până de curând vreo schimbare, acum, în ajunul dezbaterii din Adunarea Generală a ONU, Serbia lansează semnale noi, cu un conţinut inedit.

Condiţiile cerute de Belgrad nu sunt imposibil de satisfăcut. Modelul externalizării administrative a mănăstirilor există deja în Grecia.

Apoi, statutul special pentru sârbii de la sud de Ibar a fost prevăzut în planul Ahtisaari, ce a servit ca fundament pentru proclamarea independenţei Kosovo. Şi unii reprezentanţi politici ai sârbilor din enclavele kosovare au devenit conştienţi că o convieţuire normală cu majoritatea albaneză este singura manieră în care pot să trăiască de-acum încolo. Acesta e motivul pentru care au dat de înţeles că sunt gata să accepte, cu sprijinul Belgradului, garanţiile oferite de planul Ahtisaari. Chiar şi în Serbia, oamenii sunt din ce în ce mai convinşi că enclavele din centrul şi sudul Kosovo n‑au viitor dacă nu se găseşte o modalitate de convieţuire cu populaţia majoritară. Priştina a înţeles şi ea că va dobândi credibilitate pe plan internaţional dacă va respecta drepturile acordate minorităţii sârbe.

Tadici pune însă şi o condiţie mai dificil de îndeplinit: „recunoaşterea de facto a statu-quoului" în Kosovo de Nord. O dată acceptată, aceasta lasă posibilitatea partajării Kosovo. Nordul ţării este deja separat, politic şi teritorial, de restul teritoriului, iar aici, spre deosebire de sud, sârbii sunt omogeni şi majoritari. Problema ar putea fi însă rezolvată dacă Belgradul şi Priştina vor da dovadă de suficientă inteligenţă.