Separatiştii au câştigat alegerile din Belgia

Ţara ar putea avea soarta Cehoslovaciei dacă formaţiunile valone şi flamande nu se vor înţelege. Rezultatul votului ar putea provoca un seism politic între cei şase milioane de flamanzi, favorabili scindării, şi cei patru milioane de valoni.

Partidele cu platforme electorale separatiste sunt cele care au reuşit să câştige cele mai multe voturi la alegerile legislative ce s-au desfăşurat, ieri, în Belgia. Noua Alianţă Flamandă (N-VA) - separatiştii flamanzi ai lui Bart De Wever -au câştigat peste 25% din voturile flamanzilor, potrivit primelor sondaje efectuate la ieşirea de la urne şi citate de televiziunea belgiană RTL.

Practic, ei devin cea mai importantă forţă politică flamandă. Este urmată de socialiştii flamanzi (sp.a), cu 13,9%, şi de mişcarea de extremă dreapta Vlaams Belang (11,5%), potrivit aceloraşi exit-polluri.
 
Liberalii sunt favoriţi la bruxelles

De cealaltă parte, în Valonia, majoritatea voturilor a fost câştigată de socialiştii valoni (PS) - 33,5%, urmată de liberali (MR) cu 22%. Regiunea Bruxelles, cea de-a treia regiune lingvistică şi administrativă a Belgiei, a fost câştigată de liberali (urmaţi, la mică depărtate, de socialiştii valoni conduşi de Elio di Rupo).

Numărul de senatori şi deputaţi pe care îl va avea fiecare parte va fi stabilit abia ulterior: după aflarea rezultatelor finale, procentele obţinute la vot se raportează la proporţia de flamanzi, respectiv de valoni. Or, raportul este de 60 la 40 în favoarea flamanzilor, ceea ce înseamnă că aceştia obţin „partea leului".

Un valon ca premier?

În mod tradiţional, regele oferă postul de premier unui flamand, ceea ce înseamnă că Bart De Wever ar putea deveni şeful Executivului.
Dat fiind însă blocajul din ultimii ani dintre valoni şi flamanzi (dar şi declaraţiile lui De Wever, că ar putea ceda acest post valonului Elio di Rupo), regele ar putea „încerca" formarea guvernului cu un valon.

Stabilitate obligatorie

Manifestaţie a valonilor pentru păstrarea unităţii Belgiei  Foto: Epa

Votul a avut loc în contextul crizei dintre comunităţile flamandă şi valonă (francofonă). Orice coaliţie ar urma să guverneze, prioritatea viitorului cabinet va fi rezolvarea tensiunilor dintre flamanzi şi francofoni, prin negocierea unui acord de compromis care să evite agravarea crizei şi să îndepărteze spectrul sciziunii, apreciază unii analişti.

Stabilitatea politică a Belgiei este obligatorie pentru preluarea, la 1 iulie, a preşedinţiei rotative a Uniunii Europene. Agitaţia din ultima perioadă de pe scena politică nu este însă un semn de bun augur. Căderea guvernului de coaliţie al creştin-democratului flamand Yves

Leterme, în aprilie, provocată de diferendul pe tema drepturilor lingvistice, electorale şi judiciare ale minorităţii francofone din suburbia flamandă a Bruxelles-ului, a complicat şi mai mult lucrurile. 35 de comune aparţin provinciei Brabant, din regiunea flamandă, fiind situate în jurul oraşelor Hal şi Vilvorde. Şase dintre comune le oferă francofonilor drepturi suplimentare, cum ar fi şcoli sau documente juridice în limba franceză.

La nivel naţional, ultimele sondaje de opinie arată că în timp ce francofonii doresc menţinerea actualului stat federal, majoritatea flamanzilor se orientează deja către ideea unei „confederaţii" a două mari regiuni - Flandra şi Valonia - şi a unui stat central cu
rol redus.

Bart De Wever, omul-cheie al Belgiei

Separatist convins, preşedintele formaţiunii Noua Alianţă Flamandă, Bart De Wever, va juca un rol decisiv în formarea noului guvern. Istoric de formaţie, în vârstă de 39 de ani, tată a patru copii, el şi-a câştigat notorietatea în urma unor gesturi teatrale, intens mediatizate.

În 2005, a aruncat 13 miliarde de bancnote false de 50 de euro în faţa unei uzine din Valonia, pentru a denunţa transferurile de bani din mai bogata Flandră către Valonia. În 2008, a refuzat să intre în Cabinetul Leterme.

Veşnica harţă franco-flamandă

Presa de la Bruxelles a relatat deseori despre momentele tensionate dintre cele două comunităţi de pe teritoriul belgian. Un exemplu notoriu îl constituie imposibilitatea formării Cabinetului Leterme, după alegerile legislative din 2007.

Problema intens dezbătută a minorităţii francofone de la periferia Bruxelles-ului a întârziat alcătuirea acestuia până în martie 2008. De asemenea, în unele comune flamande, francofonii nu au dreptul de a vorbi în franceză cu angajaţii municipali. Acum un an, o iniţiativă a primarilor flamanzi a provocat un adevărat scandal: ei reuşiseră să-i convingă pe unii agenţi imobiliari să le transmită listele potenţialilor cumpărători, pentru a împiedica vânzarea de locuinţe francofonilor.

Cu doar câteva zila înainte de alegerile regionale şi europene din iunie 2009, o altă polemică menţionată de presă a izbucnit între flamanzi şi francofoni.

Afişajul interzis

Mai multe comune de la periferia flamandă a capitalei Bruxelles au interzis pe teritoriul lor orice formă de afişaj electoral în limba franceză. O ordonanţă a poliţiei a precizat că doar partidele flamande au voie să-şi lipească afişele pe panourile comunei Hal.
Fostul ministru flamand de Interne, Geert Bourgeois, s-a aflat, şi el, la originea unui diferend de acest gen.

Acesta a respins instalarea unor primari francofoni în comunele Crainhem, Linkebeeke şi Wezembeek-Oppem din Flandra. Într-o altă comună flamandă, Liederkerke, funcţionează un regulament potrivit căruia supraveghetorul locurilor de joacă în aer liber poate interzice accesul copiilor care nu ştiu limba olandeză.