Sarkozy: o decepţie pentru majoritatea francezilor

Bilanţul primului an de mandat al preşedintelui Franţei a dezamăgit pe entuziaşti şi a dat apă la moară adversarilor politici . O dovadă în acest sens sunt ultimele sondaje Anul

Bilanţul primului an de mandat al preşedintelui Franţei a dezamăgit pe entuziaşti şi a dat apă la moară adversarilor politici . O dovadă în acest sens sunt ultimele sondaje

Anul trecut, la 6 mai, Nicolas Sarkozy câştiga fără drept de apel turul doi al prezidenţialelor franceze, purtat spre victorie de un electorat entuziast şi plin de speranţe. Un an mai târziu, la ora bilanţului primului său an de mandate, cuvântul de ordine în Franţa este "dezamăgirea".

Şeful statului a sădit un sentiment de nelinişte la cei care, de altfel numeroşi, sunt de părere că puţine s-au schimbat în viaţa lor de zi cu zi, de la venirea sa la putere. Politica internaţională pe care administraţia sa a demarat-o este apreciată, cu excepţia angajamentului suplimentar asumat de Franţa în Afganistan, respins net de 81% din francezi.

Bilă albă pentru politica externă

Sarkozy a devenit oficial preşedinte al Franţei la 16 mai 2007, îndeplinindu-şi un vis pe care, potrivit mamei sale, îl avea din copilărie. Clasat pe primul loc în primul tur al scrutinului din 21 aprilie 2007, Nicolas Sarkozy a câştigat în 6 mai cu 53% din voturi în faţa socialistei Segolene Royal. Este al şaselea preşedinte ales al celei de-a V-a Republici, al 23-lea din istoria Franţei şi primul născut după cel de-al Doilea Război Mondial.

Ultimele sondaje publicate cu ocazia acestei aniversări conţin veşti proaste pentru şeful statului: 59% din francezi consideră că primul dintre cei cinci ani ai săi de mandat este "mai degrabă un eşec". 79% sunt de părere că situaţia din ţară nu s-a ameliorat de la venirea sa la putere.

Prea multă "mediatizare", un "stil personal" contestat, lipsa rezultatelor în problema puterii de cumpărare, din care făcuse o prioritate în timpul campaniei, alcătuiesc un bilanţ sumbru pentru un preşedinte care şi-a început mandatul cu o rată de popularitate nemaivăzută de la generalul de Gaulle.

Reformele nu au dat rezultate

Sarkozy a lansat o serie de reforme - pensii, educaţie, justiţie, reducerea numărului de funcţionari - pentru a încerca să reducă deficitul public al Franţei, aşa cum cere Uniunea Europeană, şi să elibereze creşterea economică. Însă toate acestea sunt de perspectivă. De la eşecul dreptei la alegerile locale din martie, miniştrii şi-au înmulţit intervenţiile în care cer francezilor să aibă "răbdare", dau asigurări că reformele vor da rezultate şi chiar recunosc că guvernul nu a explicat întotdeauna suficient măsurile pe care le-a luat.

Francezilor "le place reforma, cu condiţia ca aceasta să nu îi afecteze pe ei înşişi", explica purtătorul de cuvânt al partidului prezidenţial UMP, Dominique Paille, care a sesizat şi "un fond conservator" în Franţa. Detractorii spun însă că reformelor puse în aplicare le lipseşte amploarea şi coerenţa şi că suscită nenumărate "bâlbâieli" în interiorul guvernului.

"Francezii nu se opun tuturor reformelor, dar nu mai cred în acest preşedinte care, după 12 luni în care a exercitat haotic puterea, nu le-a dat încă o foaie de drum", scria luni cotidianul de stânga "Liberation" într-un editorial.

Nu sunt semne bune pentru anul II

Deja actul al II-lea al mandatului lui Nicolas Sarkozy se anunţă dificil într-un context economic şi social nefavorabil. Moralul francezilor este la cel mai scăzut nivel, potrivit Institutului Naţional de Statistică. Inflaţia este în creştere din cauza creşterii mondiale a cursului petrolului şi a preţurilor alimentelor, iar creşterea economică, deja dezamăgitoare, va încetini şi mai mult în prima jumătate a anului 2008.

În plus, Nicolas Sarkozy se confruntă cu o mobilizare din ce în ce mai mare în faţa reformelor sale, aşa cum arată manifestaţiile liceenilor şi profesorilor împotriva suprimării de posturi în învăţământ sau greva din porturi împotriva privatizării anumitor operaţiuni. După înfrângerea suferită de dreapta politică în alegerile municipale din martie, preşedintele mai trebuie să facă faţă şi unei nemulţumiri în tabăra sa, care include partidul majoritar, Uniunea pentru o Mişcare Populară.

În cădere în sondaje încă din toamnă, Sarkozy încearcă să se redreseze, în special adoptând un stil mai sobru. La sfârşitul săptămânii trecute, într-o emisiune de 90 de minute transmisă în direct de la Palatul Elysee, el a încercat să convingă francezii că acţiunile sale sunt justificate.

Încercări de redresare

Scăderea sa în sondaje a fost provocată în special de lipsa creşterii puterii de cumpărare şi de afişarea vieţii personale. Sarkozy încearcă să recupereze după alegerile municipale recente, în care partidul său a fost învins. Sarkozy a recunoscut că a comis "erori", dar a încercat să îi convingă pe francezi că el rămâne omul situaţiei pentru a face reforme în ţară. "În Franţa, există întotdeauna cineva care nu este mulţumit", a adăugat liderul de la Elysee. "Nu pot să fac totul dintr-o dată. Într-un context internaţional dificil, sunt motive în plus pentru a accelera reformele", a spus Sarkozy.

Telenovela de la Palatul Elysee

În primăvara lui 2007, la depunerea jurământului, preşedintele Franţei îşi etala, printr-un sărut, marea dragoste faţă de soţia sa Cecilia. La Palatul Elysee se instala numeroasa familie a şefului statului. În octombrie, francezii au fost luaţi prin surprindere de anunţul privind divorţul de comun acord al cuplului. Sarkozy a fost primul preşedinte care s-a despărţit şi apoi s-a recăsătorit în timpul mandatului.

Fosta soţie a preşedintelui francez a susţinut dintotdeauna că ipostaza de primă doamnă nu i se potriveşte. Telenovela celei de-a treia căsătorii a preşedintelui Franţei, Nicholas Sarkozy, a ţinut presa în priză nu doar din cauza faptului că noua primă doamnă din Hexagon este fost model, ci şi pentru că e cu 12 ani mai tânără decât soţul ei. Carla Bruni are 41 de ani şi este recunoscută pentru relaţiile cu bărbaţi mult mai în vârstă. Despre ea se spune că a fost implicată sentimental în legături cu "tinerei" precum Mick Jagger, Eric Clapton şi Donald Trump.

Bruni a avut o relaţie şi cu fostul premier francez Laurent Fabius, acum în vârstă de 62 de ani. Sarkozy, în schimb, nu a avut antecedente cu femei mult mai tinere.

Primele sale soţii au fost, ambele, apropiate de vârsta sa. Francezii au fost până la urmă cuceriţi de eleganţa şi inteligenţa Carlei Bruni, însă nu cred că aceasta este potrivită pentru funcţia de primă doamnă, potrivit unui sondaj realizat de cotidianul "Le Parisien".

Se pare că soţia preşedintelui Sarkozy a reuşit să îmblânzească părerile critice ale francezilor. Carla nu stă prea bine în topul celor mai reprezentative prime doamne ale Franţei, situându-se pe locul 7, cu 43 de procente.

De la "preşedinte Duracel" la preşedintele "bling-bling"

Dacă l-a venirea sa la Elysee francezii erau încântaţi că au un preşedinte dinamic care face sport şi are o familie numeroasă, după un an de mandat 80% din ei s-au săturat de stilul său de viaţă prea zgomotos, mai asemănător unei vedete din showbiz decât unui lider politic respectabil.

După pierderea alegerilor municipale de către UMP, consilierii au început operaţiunea de "reabilitare" a preşedintelui francez, cu o "schimbare de imagine" şi punerea în scenă a unui nou stil. Este vorba despre schimbarea imaginii "roz pasiune" a divorţului, logodnei şi căsătoriei cu fostul top-model Carla Bruni, într-o imagine mai senină, discretă, modernă, dar clasică, lipsită de luxul ostentativ care îi plăcea atât de mult Ceciliei Ciganer Albeniz, ex-Sarkozy. După războiul politic, a început războiul imaginilor.

Specialiştii i-au recomandat lui Sarkozy să îşi schimbe obiceiurile pentru a recâştiga simpatia publicului. Acest lucru presupune în special să renunţe la verificarea mesajelor scrise în timpul întâlnirilor oficiale, să nu se lanseze în dispute cu cetăţenii şi să nu răspundă jurnaliştilor în timp ce face jogging.

"Hiperpreşedintelui" i s-a cerut, de asemenea, să elimine detaliile privind viaţa sa privată, fiind criticat pentru expunerea idilei sale cu Carla Bruni. Sarkozy II promite să fie mai puţin corsarul tânăr şi mai mult preşedinte responsabil dedicat treburilor statului şi familiei sale. Francezii îl porecliseră "preşedintele bling-bling", din cauza pasiunii sale pentru lucrurile scumpe şi strălucitoare. Prima schimbare de look s-a văzut cu ocazia vizitei cuplului Sarkozy-Bruni în Marea Britanie.

Vechea imagine a preşedintelui fără cravată bucurându-se de compania tovarăşei sale a fost înlocuită de un Sarkozy în costum gri sau în nuanţe închise, alături de o Carla Bruni în taioare foarte discrete, negre, albe sau bleumarin, de croială elegantă şi sobră. Iar în privat, noua primă doamnă supervizând, ca orice gazdă, meniul zilnic al Palatului Elysee, lista de vinuri a unui dineu diplomatic, mereu elegantă, muncitoare, dăruită trup şi suflet soţului şi Franţei.

"Lista superlativelor", potrivit publicaţiei "Liberation"

Cotidianul francez a alcătuit o clasificare a evenimentelor inedite care au marcat parcursul prezidenţial al lui Nicolas Sarkozy. l Conform publicaţiei, "cea mai mare minciună" rostită de preşedintele francez până în prezent s-a referit la "contractele libiene".

După prima sa întâlnire cu liderul de la Tripoli, Moammar Ghadafi, Sarkozy a declarat presei că "Franţa va semna cu Libia contracte în valoare de peste 10 miliarde de euro", în care ar intra extinderea aeroportului internaţional din Tripoli, construirea unei centrale nucleare, achiziţionarea, de către Libia, a mai multor avioane Airbus.

În realitate, susţine "Liberation", centrala nucleară şi extinderea aeroportului reprezintă doar nişte proiecte. Singurul contract semnat (în timpul vizitei la Paris a lui Ghadafi) a fost cel prin care grupul industrial francez AREVA oferă Libiei, contra sumei de 300 milioane de euro, material pentru distribuţia energiei electrice. l Urmează "cel mai mare succes al lui Sarkozy", concretizat în semnarea la Lisabona, de către cei 27, a "tratatului simplificat", prin care s-a pus capăt crizei declanşate în 2005 referitoare la Constituţia Europeană.

Este vorba despre un real succes al liderului de la Elysee, apreciază cotidianul francez. Sarkozy a militat pentru această soluţie pragmatică (prin care s-a evitat un alt referendum) încă din timpul campaniei electorale. l Cel mai surprinzător telefon dat de Nicolas Sarkozy a fost cel dat lui Vladimir Putin.

Alături de preşedintele iranian şi de cel al Kazahstanului, "Sarko" a fost unul dintre puţinii şefi de stat care l-au "felicitat" pe Vladimir Putin pentru triumful partidului său, "Rusia Unită", la alegerile legislative, acuzate de numeroase neregularităţi. Spre exemplu, Germania a afirmat despre scrutinul din decembrie 2007 că nu a fost "nici liber, nici echitabil", iar preşedinţia europeană a denunţat "restricţiile la care au fost supuse mass-media, ca şi hărţuirea partidelor de opoziţie şi a organizaţiilor nonguvernamentale.

Preşedinţia lui Sarko în câteva date

6 mai 2007: alegerea sa la Elysee

17 mai: Francois Fillon devine prim-ministru, este alcătuit un "guvern de deschidere", din care face parte şi "militantul de stânga" (după cum se autodefineşte) Bernard Kouchner
n10-17 iunie: UMP, formaţiunea de dreapta al cărei candidat la prezidenţiale a fost Sarkozy câştigă legislativele

34 iulie: Cecilia Sarkozy şi secretarul general al administraţiei prezidenţiale, Claude Gueant, obţin eliberarea celor cinci infirmiere bulgare şi a medicului palestinian deţinuţi în Libia

18 octombrie: Nicolas şi Cecilia divorţează. A doua zi, liderul de la Elysee "smulge" acordul celor 27 la Summitul de la Lisabona pentru proiectul minitratatului "simplificat"

23 octombrie: Adunarea Naţională adoptă controversatul proiect de lege referitor la imigraţie

10-15 decembrie: vizita la Paris, intens dezbătută de presă, a liderului libian Moammar Ghadafi

15 ianuarie 2008: potrivit unui sondaj, Sarkozy reuneşte mai multe opinii defavorabile decât favorabile

2 februarie: Nicolas Sarkozy se căsătoreşte, în cadrul unei ceremonii discrete la Palatul Elysee, cu fostul manechin Carla Bruni

9-16 martie: dreapta suferă o înfrângere semnificativă la alegerile municipale

3 aprilie: cu ocazia Summitului Nato de la Bucureşti, Sarkozy anunţă o posibilă reintegrare a Franţei în structurile militare ale Alianţei şi confirmă trimiterea a cel puţin 800 de soldaţi francezi în Afganistan