Sakineh, ultima umilinţă

Un munte de durere trebuie să însemne 99 de lovituri de bici.

O lungă secvenţă de şuierături care taie cadenţat aerul una după alta, un ritm al morţii. Pentru Sakineh, cele 99 de lovituri de bici reprezintă anticamera unei morţi teribile. Iraniana vinovată de adulter şi, poate, de concursul dat la uciderea soţului (dar adevăratul asasin este încă în libertate, strigă lumii întregi unul dintre fii ei) a fost condamnată la o pedeapsă pe care în Occident nici măcar nu reuşim să ne-o imaginăm. Înainte de executarea pedepsei cu moartea prin lapidare, Sakineh mai trebuie să suporte 99 de lovituri de bici pentru că „a incitat la indecenţă şi corupţie" într-o fotografie care nici măcar nu este a ei.

Povestea acestei iraniene, mamă a doi fii adulţi, emoţionează în prezent lumea întreagă: apeluri şi iniţiative de susţinere iau naştere peste tot - mai puţin în ţara sa. Chipul cu văl negru ne-a devenit deja familiar, dacă am întâlni-o pe stradă, am recunoaşte-o fără îndoială. Şi totuşi, Sakineh este o femeie aflată la ani-lumină (mai bine zis, la ani-întuneric) distanţă de lumea noastră. Sau cel puţin aşa pare, până când îi întâlnim ochii negri pe imaginile mărite pentru acţiunile de susţinere şi de protest faţă de regimul de la Teheran. Primul lucru pe care ni-l spun acei ochi este valabil pentru noi toţi: pedeapsa cu moartea ar trebui să fie o ocară în toate cele patru colţuri ale lumii. Or, pedeapsa cu moartea o mai întâlnim, din Statele Unite până în China. Pedeapsa cu moartea este o renunţare la umanitate. Pentru Sakineh, orice apel, orice protest, orice cuvânt de condamnare reprezintă o lovitură de bici în plus, ca şi cum călăii săi ar fi înarmaţi cu un sadism înfricoşător, în afară de aberantul lor simţ al dreptăţii. Şi totuşi, toate acestea nu ne scutesc de datoria morală de a face ceva. Este un cerc vicios din care nu putem ieşi dacă nu continuăm să ridicăm vocea, chiar dacă ştim că asta înseamnă o durere în plus pentru Sakineh pe drumul ei către o moarte absurdă.

„La Stampa“ (italia) 5 septembrie 2010