Să nu ne temem de China
0China, China şi iar China. Se pare să totul se învârte în jurul acestei puteri emergente, mai ales în ceea ce priveşte economia. Ascensiunea asiaticilor a devenit motiv de anxietate şi chiar de obsesie.
Preşedintele Barack Obama a vorbit săptămâna aceasta de momentul Sputnik al Americii care trebuie să se angajeze într-un echivalent al cursei spaţiale din perioada Războiului Rece pentru a se redefini. Nimeni nu se îndoieşte de faptul că economiile avansate trebuie să găsească noi strategii şi că progresele înregistrate de cea mai populată ţară a planetei sunt impresionante.
Dar nu este exagerată această teamă de o presupusă ameninţare pe care ar reprezenta-o China la adresa modului nostru de viaţă? La cei 1,4 miliarde de locuitori, e normal ca Beijingul să aibă o serie de avantaje într-o economie globalizată, unde atuurile tradiţionale ale Occidentului - tehnologie superioadă, know-how şi educaţie - nu mai sunt valabile. La un moment dat, China ar putea da mai mulţi oameni de ştiinţă, chirurgi, balerine de top etc.
Dacă îşi menţine ritmul actual, economia chineză o va depăşi pe cea a SUA în 2050, iar industria sa de manufacturi deja produce mai mult decât cea americană. Sunt însă şi alte aspecte. În ceea ce priveşte venitul pe cap de locuitor, China se află abia pe locul al 93-lea. Adică pe unde sunt El Salvador şi Bosnia. Iar venitul mediu este mult mai mic decât în SUA. Ori astfel de diferenţe nu pot fi anulate într-un timp prea scurt.
Până acum, China a făcut progrese remarcabile, dar adevărata transformare de-abia începe. Plus că vor apărea noi probleme. Una se întrevede deja, cea a îmbătrânirii populaţiei, din cauza politicii copilului unic. Plus că o populaţie îmbătrânită nu va avea nicio dorinţă să plece la război.
Se încarcă comentariile...
