Rusia şi China îşi reunesc forţele

Deşi nu-şi declară niciun inamic, în afara teroriştilor, Organizaţia pentru Cooperare de la Shanghai devine o redutabilă forţă în Asia Centrală Grupul "Shanghai-6" derulează,

Deşi nu-şi declară niciun inamic, în afara teroriştilor, Organizaţia pentru Cooperare de la Shanghai devine o redutabilă forţă în Asia Centrală

Grupul "Shanghai-6" derulează, între 9 şi 16 august, primul exerciţiu militar la care participă toate cele şase state membre, sub supravegherea şefilor de state majore. Concluziile manevrelor vor fi analizate la summitul liderilor politici, din 16 august, de la Bişkek, în Kîrgîzstan.

China şi Rusia, împreună cu Kazahstan, Kîrgîzstan, Tadjikistan şi Uzbekistan, au fondat în 2001 Organizaţia pentru Cooperare de la Shanghai (SCO), ca alianţă nemilitară, având drept principii "parteneriatul, nealinierea, încrederea reciprocă, respectul şi egalitatea diversităţii culturale". După ce a făcut posibilă reducerea forţelor militare la graniţele comune, componenta militară a organizaţiei a primit misiunea de luptă împotriva curentelor teroriste-islamiste-separatiste care străbat Asia Centrală, din Xinjiang până în Caucaz.

Trecerea de la manevrele bilaterale la primul exerciţiu militar cu adevărat comun şi suprapunerea lui cu reuniunea liderilor politici arată importanţa pe care toate statele membre o dau de-acum organizaţiei.

Misiune de pace, antiteroristă

"Misiunea de Pace 2007" are un episod lângă Celabinsk, în districtul militar Volga-Urali, şi altul la Urumqi, capitala regiunii autonome uigure Xinjiang. Oficialii statelor implicate, mai ales cei chinezi, repetă că "exerciţiile nu vizează nicio terţă parte", doar "contribuţia la pacea, securitatea şi stabilitatea regiunii".

Un scenariu de luptă presupune că şefii de state majore ai membrelor SCO sunt înştiinţaţi, la Urumqi, că un orăşel din Urali, la 2.000 km depărtare, a căzut în mâinile teroriştilor, iar forţele militare ale organizaţiei trebuie să-l readucă sub controlul statului afectat. Generalii trebuie să-şi anunţe liderii politici asupra situaţiei, să traseze planuri de luptă şi să lanseze o operaţiune militară împotriva comandoului terorist.

Povestea aminteşte, nu doar uzbecilor, de episodul Andijan, când reprimarea armată a unei revolte populare - pe care autorităţile au pus-o pe seama extremiştilor islamişti - a izolat Uzbekistanul de lume, pentru o vreme.

De situaţii similare se tem şi China, în Xinjiang, şi Rusia, în Cecenia.

Dominanţa militară rusă

Manevrele "Misiunii de pace 2007" implică circa 6.500 de militari, 500 de vehicule militare şi 80 de avioane, din toate cele şase state membre. Aportul majoritar îl au ruşii, cu peste 2.000 de militari şi 36 de avioane.
Armata rusă are o lungă vară fierbinte, cu ample manevre de la Leningrad în Extremul Orient: bombardiere strategice simulează misiuni de luptă la mari distanţe, 2.500 de paraşutişti sar împreună cu colegi germani, iar piese ale Flotei Nordului plutesc în Atlantic alături de US Navy.

Ministrul apărării, Anatoli Serdiukov, nu participă la niciunul dintre exerciţiile dedicate îmbunătăţirii performanţelor generalilor aflaţi la comanda noilor sectoare militare estice şi vestice: lui i s-a rezervat supravegherea pregătirilor pentru importantul exerciţiu comun al SCO.

Rusia va participa la "Misiunea de Pace 2007" cu vehicule ale infanteriei motorizate şi transportoare blindate, cu forţe ale securităţii interne şi unităţi speciale de poliţie, alături de avioane de transport Il-76, bombardiere Su-25, elicoptere de luptă Mi-24 şi Mi-18.

Din Tadjikistan şi Kazahstan vine câte o companie de paraşutişti, iar din Kîrgîzstan, un pluton. Uzbekistanul va fi reprezentat de un grup de ofiţeri.

Premiere militare chineze

Manevrele SCO dau anul acesta Chinei ocazia câtorva premiere. Pentru armata chineză este cel mai mare contingent trimis peste graniţă la o aşa distanţă, în scop de exerciţii militare: 1.600 de militari, avioane Mi-17, IL-76, JH-7A şi elicoptere Z-9 plus o companie aeropurtată.

Apoi, este prima intrare a Armatei Populare de Eliberare în Rusia, pentru exerciţii comune. Pentru asta, o escadrilă de 16 elicoptere au zburat de la baza din Xinjiang, peste Munţii Altay, cale de 2.700 km. "Zborul va fi un bun test pentru trupele aviaţiei militare chineze, dată fiind lungimea distanţei, topografia complicată şi condiţiile climatice, ca şi a posibilelor bariere de limbă cu serviciile ruseşti de la sol", aprecia pentru "China Daily" un înalt ofiţer chinez responsabil cu această misiune.

Zborul militarilor chinezi a ocolit Kazahstanul, care, deşi este membru al SCO, nu a semnat încă acorduri de acceptare a trupelor străine pe teritoriul naţional. Grosul trupelor chineze au fost deplasate până în Munţii Urali cu trenul .

Cooperare şi confruntare sino-rusă

După ce au fondat-o pentru limitarea influenţei puterilor străine în Asia Centrală, Rusia şi China se află într-o competiţie pentru mărirea propriei influenţe asupra Organizaţiei pentru Cooperare de la Shanghai (SCO). Celelalte membre îşi sporesc prestigiul internaţional doar prin prezenţa în arenă.

Occidentul urma să vadă în grupul "Shanghai-6" - dedicat iniţial consultărilor în materie de securitate a frontierelor - o umplere a vidului geopolitic şi militar din Asia Centrală ivit după implozia URSS. Mai precis o reducere a influenţei globale a Americii şi a prezenţei militare americane în republicile central-asiatice doldora de hidrocarburi. Treptat, gesturile de asigurare în comun a securităţii regionale au fost completate cu discuţii despre cooperarea economică, în special în domeniul energetic.

Deşi analiştii occidentali vorbesc despre un "NATO estic" menit să respingă înaintarea spre Est a Alianţei Nord-Atlantice, liderii ruşi sau chinezi repetă întruna că niciodată nu s-a pus problema unui bloc militar - doar a interoperabilităţii trupelor, în operaţiuni militare împotriva terorismului şi separatismului şi de combatere a traficului de droguri şi arme. Prezentul exerciţiu comun de la Urumqi şi Celabinsk dă armatelor rusă şi chineză ocazia participării umăr la umăr la un foc deschis, iar ofiţerilor Moscovei şi Beijingului prilejul unor decizii operaţionale de comun acord.

Alianţe eurasiatice

Analiza avansului acestei cooperări va fi făcută de liderii politici ai statelor membre la summitul SCO din Kîrgîzstan, de la finalul manevrelor. Altfel decât pe câmpul de luptă, summitul de la Bişkek pare o arenă de confruntare, a acelor interese nu tocmai convergente pe care le au, de asemenea, polii organizaţiei.

Deşi China are tratate bilaterale cu toate celelalte state din SCO, Beijingul a dorit ca la Bişkek cele şase state membre să semneze un tratat comun de prietenie şi cooperare pe termen lung. Implicarea activă a Beijingului în mersul SCO reflectă una dintre cele mai importante dimensiuni ale politicii externe chineze: menţinerea relaţiilor amicale cu vecinii - consideră "China Daily".

Mai departe, agenda summitului include publicarea unei liste comun acceptate cu organizaţii teroriste şi grupuri radicale din regiune, ceea ce vine în litera orientării antiteroriste declarate de organizaţie şi în detrimentul speculaţiei că spiritul său ar viza blocarea avansului NATO.

De la constituire, SCO a lucrat mai mult în folosul Chinei, care îşi alimentează creşterea economică şi prin bunele relaţii comerciale cu statele SCO şi cele observatoare. De data asta, Rusia cere semnarea unui acord între SCO - deci şi China - şi Organizaţia Tratatului de Securitate Colectivă (CSTO) - din care fac parte toate membrele SCO mai puţin China. Moscova a forjat CSTO în urmă cu doi ani, pentru a-şi contura o sferă de influenţă central-asiatică în opoziţie cu cea pe care SUA şi-o construiesc în Asia Centrală.

Pentru Moscova, un acord SCO-CSTO ar duce şi China în această direcţie - ba chiar în sensul unei alianţe tip NATO. Pe care însă Beijingul nu vrea să o oficializeze. De aceea, China îşi va folosi propria influenţă majoră în SCO pentru a reduce importanţa Memorandumului de înţelegere SCO-CSTO care urmează să fie semnat la Bişkek.

Bătăliile pentru petrol

Acolo unde Moscova visează o organizare securitară, Beijingul aşteaptă profituri de pe urma investiţiilor în infrastructură, petrol şi gaze.

De altfel, la Bişkek va fi prezent şi noul turkmenbaşi, a cărui ţară nu este membră a SCO. Cu a doua rezervă mondială de gaze, Turkmenistanul este dorit aproape şi de Rusia, şi de China: după ce a fost exportat numai prin conducte ruseşti, o parte a gazului turkmen va avea la dispoziţie şi o lungă conductă chineză - care va micşora şi mai mult cantitatea pe care mizează europenii, via Turcia. Dacă Rusia caută refacerea influenţei din vremea URSS, China s-a insinuat deja în marele joc al Eurasiei.

Oricum, SCO rămâne cu SUA şi NATO în cătare. În 2005 respingea "încercările de monopolizare sau dominare în relaţiile internaţionale" şi insista pe principiul "noninterferenţei în afacerile interne ale statelor suverane" - pe care îl invocă şi Rusia, dar mai ales China ori de câte ori este criticată pentru afacerile cu state-paria, gen Sudan sau Myanmar.

Concret, în acel moment, SCO a cerut SUA şi NATO un calendar de retragere din Asia Centrală; resurgenţa talibanilor, adică întărirea ameninţărilor islamiste a mai atenuat din urgenţa cererii.

America şi Europa au în Afganistan o prezenţă militară pe care nu doar Kabulul sau Islamabadul, dar nici Moscova ori Beijingul nu ar vrea-o dispărută chiar acum. Pe măsură ce SCO devine tot mai puternic integrată, militar şi economic, SUA vor negocia tot mai greu acorduri bilaterale precum cele prin care îşi menţin încă baza militară din Kîrgîzstan şi reiau relaţiile cu Uzbekistanul, care i-au expulzat militarii în urmă cu doi ani.

Iranul bate insistent la uşă

La summitul SCO din 16 august vor fi reprezentate şi cele patru state observatoare, care nu au fost invitate şi la manevrele militare: Iran, India, Mongolia şi Pakistan. Atrase de importanţa crescândă a SCO în Asia Centrală, primirea lor în organizaţie ar complica şi relaţiile dintre membre, dar şi raporturile acestora cu SUA. Cea mai delicată decizie de la Bişkek va fi în privinţa Iranului, care cere din 2002 să devină membru deplin al organizaţiei.

Cu un Iran condus de preşedintele Mahmud Ahmadinejad ca al şaptelea membru, SCO ar fi percepută şi mai antiamericană ori chiar antioccidentală. În pofida neînţelegerilor de ultim moment cu Rusia în privinţa continuării construcţiei reactorului nuclear de la Bushehr, Iranul se aşteaptă însă la un succes. Eventual şi cu sprijinul Chinei, îndatorate hidrocarburilor iraniene. Numai că Beijingul vrea, într-adevăr, o consolidare a relaţiilor cu toţi furnizorii de energie, dar nu în detrimentul relaţiilor profitabile cu Washingtonul.

Bazele ruseşti în Pacific

Bombardiere ruseşti au zburat, săptămâna trecută, spre insula Guam din Oceanul Pacific, unde se află o mare bază militară a SUA - pe drum, piloţii ruşi au schimbat zâmbete cu cei americani, trimişi să-i întâmpine.
Generalul Pavel Androsov a confirmat că două bombardiere strategice ruseşti Tu-95, turbopropulsate, au zburat adânc în Pacific, cale de 13 ore de la baza lor din Extremul Orient rus.

"Ne-am întâlnit colegii - piloţii de avioane de luptă de pe portavioane americane. Am schimbat zâmbete şi ne-am întors acasă", a zâmbit generalul rus.

Amintiri din Războiul Rece

Pentagonul a recunoscut că bombardierele ruseşti, capabile să lanseze rachete nucleare, s-au apropiat de amplasamentele navale americane din Guam, dar nu îndeajuns de mult pentru a fi lansat un zbor de interceptare aeriană.

Exerciţiul aminteşte de practicile din timpul Războiului Rece, când bombardiere sovietice efectuau cu regularitate misiuni lungi în zonele patrulate de SUA sau NATO.

Reducerea distanţelor dintre Beijing şi Moscova

După participarea la al şaptelea summit SCO şi prima vizită de stat în Kazahstan, preşedintele chinez, Hu Jintao, se va afla pe 17-18 august la Moscova. 2006 a fost anul Rusiei în China. Anul acesta a venit rândul ruşilor să aibă sub ochi istoria, artele sau economia vecinului estic. Au aflat astfel că în urmă cu patru secole împăraţii chinezi acordau ruşilor drept de comerţ la frontierele Imperiului de Mijloc, deşi străinii erau consideraţi ca barbari, iar relaţiile cu ei dăunătoare.

Comerţul a devenit astăzi o axă principală a relaţiilor dintre Beijing şi Moscova. "Ar trebui să urgentăm şi să multiplicăm cooperarea în domeniul resurselor energetice. Ar trebui să facem paşi pozitivi în direcţia exploatării comune a petrolului, gazelor şi pădurilor.

Ar trebui să deplasăm modul de cooperare de la simplul schimb de resurse la producţie în comun", îi sugera preşedintele Hu Jintao, anul trecut, la Beijing, preşedintelui Vladimir Putin. În prezent, China importă din Rusia mai ales materii prime, ca petrol sau lemn, şi exportă în schimb bunuri de consum. Schimburi care au sărit în zece ani de la şapte la 40 miliarde de dolari. Şi urmează să fie construite noi conducte din Rusia până în China. Vocea Americii Moscova vorbeşte şi despre exploatarea altor oportunităţi: maşini pentru domeniul energetic, turbine, centrale nucleare, cooperare în domeniul spaţial şi hi-tech.

Unul dintre cele mai importante domenii de cooperare rămâne însă cel militar. Deşi îşi dezvoltă deja propriile tehnologii militare şi chiar exportă tot mai mult, China este unul dintre cei mai buni clienţi ai armamentului rusesc. Adiacent, Moscova caută cooperarea militară a Beijingului, pe fondul apropierii SUA şi NATO chiar şi de frontierele chineze.