Rivalitate chino-indiană pentru ţara vecină

India şi China au frontiere cu fosta Burma, azi Myanmar, şi mari interese în cele 1,4% din resursele mondiale de gaze naturale pe care le gestionează de câteva decenii dura juntă militară.

India şi China au frontiere cu fosta Burma, azi Myanmar, şi mari interese în cele 1,4% din resursele mondiale de gaze naturale pe care le gestionează de câteva decenii dura juntă militară.

În termeni de relaţii internaţionale pragmatice, dictaturile sunt societăţi stabile - măcar o vreme -, iar dictatorii sunt parteneri comozi de dialog: au putere de decizie deplină şi sunt şantajabili cu susţinerea din exterior a curentelor protestatare interne. Prilej şi pentru generalii burmezi să profite de rivalitatea regională.

Neamestecul interesat

Mult mai criticată în mediile occidentale decât India pentru politici similare, China alimentează regimul militar cu armele strict necesare menţinerii la putere şi îi ţine partea diplomatică. Nordul burmez este locuit de etnici chinezi şi doldora de bunuri chinezeşti.

China importă din Myanmar lemn şi minerale, dar mai ales hidrocarburi: schimburile bilaterale au depăşit anul acesta 950 milioane de dolari, în creştere cu 50% faţă de anul trecut. Zeci de multinaţionale chinezeşti sunt implicate în dezvoltarea infrastructurii burmeze aflate la pământ - iar prin construirea unor porturi la Golful Bengal, China are acces şi la oceanul Indiei. Contractul-vedetă este conducta de 2.380 km dintre coasta burmeză şi sudul chinez - prin care pot curge şi hidrocarburi africane ori arabe.

Urmează conducta care va lega ţărmul burmez de două câmpuri gazifere din larg, în care însă companiile de stat indiene deţin un pachet minoritar de 30%. Politica Indiei faţă de Myanmar - de "deschidere fără susţinere" - se bazează tot pe nevoia de hidrocarburi, servită şi prin ceva livrări de arme.

În afară de această poartă spre sud-estul asiatic, India are nevoie de generalii burmezi şi pentru controlul insurgenţei din nord-estul indian. Doar SUA şi UE pun problema nerespectării cronice a drepturilor omului în Myanmar. Dincolo de izolarea politică şi sancţiunile economice, SUA nu-i pot influenţa însă pe generalii burmezi decât prin intermediul Beijingului; deşi democratic acasă, New Delhi e şi mai reticent.

Ca şi în cazul Sudanului, China, care susţine principiul neamestecului în politicile interne ale indiferent cărui partener economic, a făcut abia recent câteva sugestii la Rangoon: menţinerea stabilităţii, cu preţul unor "reforme democratice adecvate acestei ţări". (Petre Munteanu)