Reactoare ruseşti periculoase în Asia

Industria energonucleară rusească revine pe piaţă, din Bulgaria în Asia de Sud-Est. Numai că aici terenul e şi mai puţin propice, iar găurile de securitate foarte mari Grăbită să

Industria energonucleară rusească revine pe piaţă, din Bulgaria în Asia de Sud-Est. Numai că aici terenul e şi mai puţin propice, iar găurile de securitate foarte mari

Grăbită să recâştige teren în Asia, Moscova s-a oferit să construiască prima centrală atomică a Indoneziei şi un prim reactor în Myanmar. Dacă ecologiştii indonezieni reclamă cutremurele care ar putea afecta o asemenea centrală, cu efecte dezastruoase şi de durată pentru întreaga regiune, comunitatea internaţională este speriată că dictatura burmeză nu garantează că materialele radioactive nu vor ajunge în mâinile teroriştilor.

Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (AIEA) a aprobat recent şase proiecte de dezvoltare a tehnologiei nucleare în Vietnam, două programate pentru 2007 şi 2008; Hanoiul a anunţat o primă centrală nucleară din patru pentru 2015. Thailanda pregăteşte, din aprilie, şase miliarde de dolari pentru reactoare care din 2021 să verse 4 GW în sistemul naţional. Reacţia în lanţ a cuprins şi Bangladesh, Malaysia, Filipine şi Mongolia. Rusia încurajează un program nuclear în Myanmar şi va construi prima centrală atomică din Indonezia - care primeşte şi sprijinul Coreei de Sud.

Numărul tot mai mare de proiecte nucleare civile din Asia creşte expunerea continentului la pericolele consubstanţiale producerii energiei atomice - agravate însă de o serie de specificităţi locale. Toate nou-venitele asiatice în clubul nuclear se sprijină pe ideea că tehnologiile rafinate în ultimele două decenii garantează evitarea unor accidente precum cel de la Cernobîl; noile generaţii de reactoare sunt şi mai sigure, şi mai simplu de manevrat. Orizontul de timp pe care şi l-au propus aceste state arată că guvernele lor sunt conştiente de necesitatea acumulării unei expertize tehnice suficiente pentru operarea unor astfel
de uzine.

Fragil şi periculos

Pericolele însă ticăie. În primul rând, amplasarea geografică: multe centrale energonucleare asiatice vor sta pe instabilele falii ale "Cercului de Foc", expuse erupţiilor vulcanice, cutremurelor şi valurilor tsunami. Apoi, mâna umană. Corupţia şi managementul defectuos au fost reclamate chiar şi în perfecţionista Japonie. Alte state asiatice nu cunosc mai deloc transparenţa guvernamentală şi dezbaterea publică asupra potenţialelor pericole ale energiei nucleare.

Pericolele nu se opresc aici. Deşeurile nucleare rămân oricum radioactive mii de ani. Combustibilul folosit în reactoare civile poate fi reprocesat pentru alimentarea armelor cu plutoniu. Centralele nucleare sunt ţinte mari ale atacurilor teroriste care se înmulţesc în Asia. Teamă din cauza căreia Rusia şi Statele Unite, cele două superputeri militare nucleare, au anunţat luna trecută un acord care să îmbine extinderea utilizării energiei nucleare cu minimizarea riscurilor proliferării.

Printre măsurile în acest sens, la care este asociată şi AIEA, se află oferta de servicii nucleare aspirantelor la reprocesarea plutoniului sau îmbogăţirea uraniului, precum Coreea de Nord sau Iranul, oferta de reactoare moderne rezistente la proliferare, finanţarea de centrale, asistenţa pentru asigurarea securităţii şi soluţii de management al deşeurilor radioactive - adică şi asigurarea unei redutabile pieţe internaţionale pentru statele nucleare responsabile.

Directorul general al AIEA este de acord că şansa programului internaţional de non-proliferare nucleară este controlul ciclului combustibililor. De cealaltă parte, adversarii energiei nucleare pun în balanţă, alături de pericole, şi costurile mari, pe care statele mai puţin dezvoltate le scad de la sănătate sau locuinţe.

Amplasamente cutremurătoare

După ce ţara s-a antrenat mai mulţi ani pe reactoare de cercetare, guvernul Indoneziei doreşte o primă centrală energonucleară, funcţională în 2017 - sau o dorea, până la ultimul accident nuclear japonez cauzat de unul dintre puternicele seisme ale Asiei. Locul ales de Jakarta este estul provinciei Java, socotită una dintre zonele cele mai stabile seismic din arhipelagul răvăşit de cutremure dese - doar în luna mai, un seism de 5,9 grade Richter a ucis 5.000 de oameni în centrul Javei.

Preţul petrolului, gazelor şi cărbunelui plus poluarea aferentă arderii lor împing tot mai multe guverne să treacă peste temerile publicului să adere la politica energetică atomică. Din 29 de centrale energonucleare aflate în construcţie în întreaga lume, 16 sunt amplasate în estul şi sudul Asiei. Cu ochii la reţeaua de centrale nucleare care funcţionează de mult şi bine în nord-estul continentului, Indonezia, deşi este marele furnizor de combustibili fosili al Asiei, şi-a propus ca în 2025 să-şi producă 4-5% din electricitatea necesară pe bază de energie atomică.

Problema e că Peninsula Muria, unde urmează să fie ridicată prima centrală a ţării, se află lângă un vulcan adormit de numai 3.000 de ani, iar dedesubtul ei tocmai a fost identificată o fractură geologică anunţătoare de viitoare cutremure.

Iar ruperea unui reactor ar fi şi mai gravă decât accidentul de la Cernobîl. Comunităţile din jurul sitului anunţat ridică această problemă, a incompatibilităţii centralei cu puternicele seisme locale. Pe de altă parte, Indonezia, ca şi alte state vecine, are o tradiţie nucleară, asigurată de 54 de reactoare de cercetare, primul inaugurat în 1965.

Unul dintre reactoare, de 30 MW, se află chiar în vestul Javei, iar agenţia atomică indoneziană arată că, din cauza schimbărilor dese ale regimului de lucru, un reactor este mult mai stresat decât o centrală, care funcţionează stabil. La fel, în cazul zonelor cu risc seismic ridicat, fundaţiile centralelor atomice respectă standarde adecvate - fapt pentru care japonezii au cel mai mare cost de producţie din lume. Erorile de evaluare a stabilităţii geologice s-au strecurat chiar şi în cazul celei mai mare centrale nipone, Kashiwazaki-Kariwa, recent avariată de un puternic cutremur.

Tehnică rusească

Oricum, actualul guvern indonezian pregăteşte opt miliarde de dolari pentru 4-6 centrale energonucleare, de 6 GW, la orizontul lui 2025 - când ţara ar putea cere 450 terawaţi-oră. Planul Jakartei prevede ca, din 2017, "17% din cererea de energie să fie acoperită din surse regenerabile, geotermale şi nucleare".
Lucrul la prima centrală nucleară indoneziană, de 1000 MW şi 1,7 miliarde dolari, ar începe în 2010 şi ar fi efectuat de ruşi.

Contractul a fost semnat la Moscova, de unde preşedintele Susilo Bambang Yudhoyono a revenit recent cu un pachet de acorduri bilaterale de cooperare în domeniul militar, energetic şi comercial. Deşi Indonezia se află de partea SUA în chestiunea programului nuclear al Iranului, Jakarta a comandat Moscovei exact tehnologia oferită Teheranului. Indonezia s-a mai interesat şi de noua tehnologie nucleară rusă a centralelor plutitoare, încă nepusă în practică. Jakarta a precizat că nu a cerut cooperarea Moscovei pentru apărare nucleară, dar şi că o va extinde pe cea paşnică şi cu alte state la fel de responsabile.

Monitor antinuclear

Asociaţia naţiunilor sud-est asiatice (ASEAN) va institui un sistem de monitorizare care să asigure că centralele nucleare din regiune nu sunt folosite pentru producerea de arme atomice sau în beneficiul unor grupuri teroriste - s-a decis, luna trecută, la summitul ASEAN de la Manila.

Tehnic, cele 10 state membre vor colabora cu Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică, pentru depistarea oricărei încălcări a tratatului de interzicere a armelor nucleare în regiune - inclusiv cele de pe navele militare străine aflate în trecere. Miniştri de externe ai ASEAN au discutat la Manila un sistem de avertizare rapidă şi intervenţie de urgenţă în caz de accident nuclear, care să ranforseze tratatul din 1997 care defineşte Asia de Sud-Est drept Liberă de Arme Nucleare.

Până acum nu s-a detectat nicio încălcare a documentului care interzice dezvoltarea, staţionarea, transportarea sau utilizarea sau testarea armelor atomice în regiune, dar cele cinci puteri nucleare acceptate nu s-au lăsat convinse să-l sprijine. Aglomeratele rute din Asia de Sud-Est sunt utilizate atât de nave comerciale, cât şi militare. Îndeosebi SUA, care au o puternică prezenţă militară în Asia, au refuzat să confirme sau să nege că ar deţine arme atomice în regiune.

Dictaturi nuclearizate

Myanmar este un stat paria din 1962. Junta lui Than Shwe a impus în fosta Burma un sistem de conducere autoritară, care o ţine de două decenii sub arest la domiciliu pe activista pentru drepturile omului Aung San Suu Kyi şi a anulat alegerile din 1999 câştigate de partidul acesteia. Orice sancţiune ONU împotriva Rangoonului - sau Yangonului, noua capitală din jungla deasă - a fost zădărnicită însă de vetoul Chinei, interesate de petrolul şi rutele de transport din ţara vecină, şi de Rusia, amatoare "să susţină nuclear state pe care Vestul le consideră represive sau ostile" (BBC News).

Agenţia rusă pentru energie atomică Rosatom a anunţat, în mai, că va construi în Myanmar primul centru de cercetări nucleare al ţării, care va include un reactor cu apă uşoară de 10 MW, pe bază de uraniu-235 îmbogăţit cu 20%, şi facilităţi de procesare şi depozitare a uraniului.

Totodată, Rusia va forma circa 300 de specialişti locali. SUA au reclamat că statul asiatic nu poate asigura securitatea unui asemenea program nuclear, care poate genera accidente de mediu ori poate pierde combustibilii. Ceva asemănător s-a întâmplat în Congo, căruia America i-a furnizat în 1950 tehnologii nucleare, ca mulţumire pentru uraniul congolez folosit la Hiroshima: combustibilii din reactorul de la Kinshasa au fost furaţi în 1970, apoi vânduţi de traficanţi italieni încă nu se ştie cui.

Australia revine asupra atomului

Australia deţine 40% din uraniul Pământului, a doua rezervă mondială după Canada. Guvernul conservator vrea să ridice constrângerile politice care împiedică utilizarea acestor resurse în centrale energonucleare proprii.
Energia nucleară va fi tema centrală a campaniei electorale pentru legislativele de anul viitor din Australia. Premierul conservator John Howard a anunţat, în aprilie, că guvernul său intenţionează să lupte împotriva schimbării climatice prin suspendarea puzderiei de interdicţii care împiedică ridicarea de centrale nucleare în ţară.

De fapt, este vorba despre asigurarea energiei necesare economiei australiene. "Există doar două moduri de a genera energia de bază necesară ţării", a explicat John Howard, citat de presa australiană. "Trebuie să privim spre energia solară, spre cea eoliană, trebuie să privim spre tehnologii curate pe bază de cărbune şi trebuie să privim spre nuclear.

Marile uzine de energie de care avem nevoie pentru furnizarea electricităţii nu pot funcţiona cu vânt sau soare, oricât de bune ar fi aceste surse, ele au nevoie fie de combustibili fosili, fie, în timp, de atom", a detaliat şeful guvernului de la Canberra, invocând calculele experţilor şi bunul simţ al cetăţenilor.

Prima, peste 10 ani

Concret, guvernul Howard va ridica toate "restricţiile nenecesare" cu privire la exploatarea, procesarea şi exportul uraniului, pentru a permite construirea de centrale energonucleare în Australia - primele putând fi gata abia peste un deceniu.

Arătând că energia nucleară este un fapt de viaţă în restul Asiei, în Europa şi America de Nord şi că 15% din electricitatea lumii are asemenea surse, premierul Howard a precizat că Australia a pierdut până acum o oportunitate economică majoră prin barierele excesive puse exploatării şi exportului de uraniu - indiferent dacă va adopta sau nu o politică energonucleară proprie. De aceea, guvernul va impune un nou regim regulator, care să permită dezvoltarea industriei nucleare naţionale şi să permită orice reactor nuclear comercial. Desigur, decizia guvernamentală va fi însoţită de un amplu program de comunicare, prin care să se explice publicului imperioasele sale motivaţii.

Prietenii Pământului

Anunţul din aprilie venea cu puţin înainte ca Partidul Laburist, de opoziţie, să voteze, în cadrul unei conferinţe naţionale, propria turnură în materie de politică nucleară; în urma votului, laburiştii şi-au menţinut însă refuzul din ultimii 25 de ani al minelor de uraniu. Verzii australieni sunt de neclintit, din principiu: "Oamenii nu vor reactoare nucleare în Australia, nu vor îmbogăţirea uraniului şi nu vor deşeuri nucleare", a scandat liderul Verzilor, Bob Brown. Despre chestiunea nerezolvată a deşeurilor nucleare au vorbit şi ecologiştii de la antipozi, care îl văd pe premierul Howard trăind "într-un basm atomic". "Energia nucleară este cea mai scumpă, complexă, ineficientă şi periculoasă formă de fiert apa dintre cele existente", a exclamat John Hallam, din partea "Prietenilor Pământului".

Exporturi garantate

Până la demararea construcţiei de centrale energonucleare naţionale, guvernul Howard urgentează mărirea exporturilor radioactive către statele flămânde de energie, fie şi atomică.

Ministrul de externe Alexander Downer a cerut, în iulie, cabinetului să aprobe exportul de uraniu către India - al cărei vast plan de reactoare nucleare necesare susţinerii creşterii economice şi reducerii poluării ar fi altfel alimentat mai mult de industria americană.

Problema e că India nu a semnat Tratatul de Nonproliferare (TNP), iar Australia a refuzat până acum cererile de uraniu din partea statelor nesemnatare - ca Pakistanul. Cu excepţia notabilă din 1981, când Canberra şi Parisul au semnat un acord bilateral de nonproliferare graţie căruia Franţa a putut importa uraniu australian deşi nu a semnat TNP decât în 1992. Liderii australieni invocă acum o logică asemănătoare: de ce ar exporta Australia uraniu doar în China, suspectată de ceva proliferare măcar în Pakistan, nu însă şi în India, care s-a dovedit un stat nuclear responsabil.

Canberra şi New Delhi urmează să stabilească un contract prin care partea indiană se obligă să utilizeze uraniul australian doar în scopuri paşnice. De altfel, India urmează să-şi pună întreg programul nuclear civil sub controlul AIEA, ca parte a recentului acord în urma căruia SUA vor relua exportul de tehnologii nucleare în India după 30 de ani de la sistarea cauzată de primul test nuclear indian.

Unde se duc atomiştii nord-coreeni?

Experţii ONU au confirmat luna trecută că Phenianul şi-a sistat complet activităţile la reactorul nuclear Yongbion, conform cu angajamentul obţinut în februarie de grupul celor şase negociatori internaţionali. Coreea de Nord cere acum ca şi ceilalţi cinci semnatari să-şi respecte angajamentele: ajutor în orez şi petrol, scoaterea statului stalinist de pe lista neagră a sponsorilor terorismului şi un reactor nuclear cu apă uşoară - folositor pentru generarea de energie, dar de nefolosit la îmbogăţirea uraniului, necesară producerii de arme atomice. Negocierile nu au soluţionat însă o problemă spinoasă şi sensibilă.

Ce se poate face cu numeroşii experţi nucleari ai Phenianului? Care ar putea relua în secret activităţile nucleare cu aplicaţie militară sau şi-ar putea vinde expertiza altor ţări paria - cel mai apropiat exemplu este savantul pakistanez Abdul Qadeer Khan, devenit comerciant de secrete nucleare către Iran, Libia şi chiar Coreea de Nord.

Recalificarea la fabrică

Deşi programele nord-coreene de producţie a plutoniului sau îmbogăţire a uraniului rămân un mister în detalii, se estimează că numai la Yongbion lucrau peste 2.000 de experţi, cu diferite specializări. Chiar dacă nu stăpânesc cunoştinţe de avangardă, mai vechile tehnologii pe care le deţin pot contribui foarte bine la proliferarea nucleară, în cazul în care vreunii dintre ei ar părăsi ţara, ca refugiaţi ori defectori.

De altfel, acest subiect a şi întârziat acordul de dezarmare al Phenianului. Potrivit trimisului american Christopher Hill, citat de Reuters, negocierile cu Nordul nu au abordat însă şi această chestiune, chiar dacă nord-coreenii l-au adus în discuţie.

Coreea de Sud şi China s-au arătat preocupate îndeaproape.

Una dintre propunerile străine este introducerea savanţilor nord-coreeni în lumea muncii ştiinţifice comerciale şi paşnice, printr-un serviciu de "dating" de felul celui creat pentru experţii sovietici după implozia URSS. Inginerii nucleari sud-coreeni vorbesc chiar despre "frumoase joburi în fabrică" pentru colegii din Nord. Conducerea de la Phenian i-ar vedea mai curând muncind la reactorul cu apă uşoară care i s-a promis în schimbul dezarmării.