Războiul cibernetic, arma viitorului

Majoritatea statelor lumii investesc miliarde de dolari în atacuri pe internet, care vizează informaţii politice, economice şi tehnologice. Un "război rece cibernetic" în care să fie

Majoritatea statelor lumii investesc miliarde de dolari în atacuri pe internet, care vizează informaţii politice, economice şi tehnologice.

Un "război rece cibernetic" în care să fie implicate majoritatea statelor de pe glob ar putea fi cea mai mare ameninţare la adresa securităţii naţionale în următorul deceniu, relevă raportul pe 2007 al companiei de securitate informaţională McAfee.

Cel puţin 120 de state din întreaga lume dezvoltă metode de folosire a internetului în scopuri nocive, de la influenţarea pieţelor financiare până la atacarea reţelelor guvernamentale sau militare. Statele Unite sunt cea mai frecventă ţintă a atacurilor, în timp ce, conform mai multor studii, principalul "atacator" este China, urmat de Rusia.

"Infracţiunile cibernetice reprezintă o problemă globală. Au evoluat enorm în ultimii ani şi deja nu mai reprezintă doar un pericol la adresa industriei sau a unor indivizi, ci s-a transformat într-o ameninţare la adresa securităţii naţionale", susţine Jeff Green, vicepreşedinte al McAfee Avert.

Serviciile secrete din întreaga lume şi-au dezvoltat capabilităţi tot mai importante în domeniul atacurilor cibernetice. Miliarde de dolari sunt investite anual nu doar în tehnici ofensive în domeniul cibernetic, dar şi în cele defensive. Astfel, în bugetul pe anul 2008, dat publicităţii de preşedintele George W. Bush, la 4 februarie, sunt alocate 6 miliarde de dolari numai pentru dezvoltarea unor programe care să protejeze computerele guvernamentale.

"Ţarul" contraspionajului american, Dr. Joel F. Brenner, a trimis încă din 2006 un semnal alarmant asupra efectelor pe care spionajul de acest tip îl are asupra economiei, a armatei şi a industriei americane. "Eforturile colective ale spionajului străin afectează Statele Unite de foarte mulţi ani", se arată într-un raport semnat de Brenner şi prezentat Congresului american.

Spionajul industrial la scară largă a "afectat din interior economia SUA prin faptul că a permis firmelor străine să câştige un uşor avantaj competitiv în faţa firmelor americane", susţine Brenner. Un alt departament atrăgător a fost cel al industriei de apărare.

În acest caz, eforturile colective de spionaj au "erodat avantajul militar american prin faptul că a permis armatelor străine să obţină capabilităţi sofisticate, pe care, în mod normal, le-ar fi dezvoltat în decursul mai multor ani", este concluzia experţilor. Raportul menţionează China şi Rusia în avanpostul statelor care spionează cibernetic Statele Unite.

Avantajele internetului

Internetul a făcut posibil ca un stat să obţină informaţii secrete ce aparţin unei alte ţări, folosind doar un computer şi un specialist în atacurile informatice. Avantajele sunt imediate, pentru că se înlătură obligativitatea antrenării, într-un timp îndelungat, a unui spion clasic, care să facă aceeaşi muncă "pe teren". După Statele Unite, Marea Britanie şi Franţa sunt următoarele state în topul ţărilor atacate cibernetic.

Teroriştii exploatează internetul

Experţii în securitate au arătat vulnerabilităţile sistemelor americane şi a infrastructurilor asociate cu acestea încă dinainte de 11 septembrie 2001. Atacurile teroriste au amplificat aceste îngrijorări. Statele occidentale acordă o atenţie sporită nu doar ţărilor care sponsorizează activităţi de spionaj, prin intermediul internetului, în scop terorist.

Occidentul încearcă să determine modul în care teroriştii exploatează internetul ca pe o unealtă folosită la recrutarea altor terorişti, pentru strângeri de fonduri, propagandă, strângerea de informaţii despre ţintele vizate sau chiar controlarea operaţiunilor.

"Al-Qaida sau alte reţele de terorism transnaţionale se bazează foarte mult pe internet, pentru a putea comunica cu teroriştii din întreaga lume", susţin analiştii James Jay Carafano şi Richard Weitz în studiul "Combaterea duşmanilor on-line", publicat de fundaţia Heritage.

Liderul Al-Qaida, Ossama bin Laden, îşi transmite aproape fiecare mesaj prin intermediul internetului. Mai mult, mesajele organizaţiei apar în peste 6.000 de site-uri de internet. Analiştii au putut observa că de cele mai multe ori imaginile şi sunetul sunt de calitate, ceea ce demonstrează atenţia pe care teroriştii o acordă propagandei prin intermediul internetului.

Internetul oferă teroriştilor mai multe avantaje, în comparaţie cu modalităţile de comunicaţie clasice. Accesul se face relativ uşor, nu se exercită un control guvernamental strict, există un potenţial imens pentru audienţă, permite comunicarea anonimă, costă foarte puţin. Pe lângă toate acestea, există şi posibilitatea influenţării unor instituţii media ce se bazează foarte mult pe internet.

Dragonul troian

"Activităţile de spionaj ale Chinei asupra Statelor Unite sunt atât de extinse, încât ele reprezintă singurul mare risc la adresa securităţii tehnologice americane", se arată într-un raport bipartizan comandat de Comisia de Securitate SUA - China şi dat publicităţii la 15 noiembrie 2007. "Atacurile cibernetice sunt de departe cea mai importantă unealtă de spionaj a Chinei", susţine analistul John J. Tracik, în studiul "Dragonul troian: Ameninţarea cibernetică chineză".

Primele unităţi chineze de specialişti în atacuri cibernetice au fost create în 2003 de către armată, ceea ce demonstrează importanţa pe care Beijingul o acordă spionajului militar. Contraspionajul american a denumit aceste unităţi "Titan Rain".

Primele computere atacate au fost chiar cele ale Pentagonului. "China este implicată activ în activităţi cibernetice, prin atacarea reţelelor de pe teritoriul Statelor Unite, a agenţiilor guvernamentale, dar şi a companiilor private", este depoziţia din Congresul american a generalului James E. Cartwright, comandantul Forţelor Strategice ale SUA. Numai în 2006 China a atacat patru reţele ce aparţin de patru agenţii guvernamentale distincte, toate cu rol în securitate.

În iunie 2007 a avut loc "cel mai de succes atac cibernetic asupra Statelor Unite", conform "Financial Times". Surse de la Pentagon susţin că spionii chinezi reuşiseră să intre în computerele Departamentului american al Apărării.

Beijingul nu s-a focalizat însă exclusiv pe atacarea cibernetică a reţelelor americane. În decembrie 2005, mai multe calculatoare din birourile parlamentarilor britanici au fost atacate de chinezi. "Aceştia nu erau hackeri obişnuiţi.

Gradul de sofisticare era extrem de ridicat. Sunt nişte programatori extrem de inteligenţi", declarau investigatorii de la Centrul de Coordonare a Securităţii Naţionale. Chinezii au folosit anumiţi viruşi, denumiţi troieni, care trimiteau înapoi informaţii despre documentele din calculatoarele britanicilor. La scurtă vreme după ce scandalul a devenit public, mai multe state, printre care Germania, Canada şi Franţa, au anunţat că au fost victimele unor atacuri similare. Un alt stat atacat cibernetic a fost Taiwanul.

Conform datelor ulterioare, au fost detectate atacuri lansate după platforme Windows. Microsoft a avut nevoie de 178 de zile până să realizeze patch-urile necesare opririi vulnerabilităţii sistemului Windows.
"Chinezii au fost primii care au folosit atacurile cibernetice în scopuri politice şi militare", este şi concluzia lui James Mulvenon, directorul Centrului pentru Cercetare şi Informaţii de la Washington.

Sub incidenţa articolului 5 al Tratatului NATO

Pe locul doi în topul neoficial al statelor care folosesc atacuri cibernetice se află Rusia. În mai 2007, Estonia a acuzat Rusia că a coordonat un atac cibernetic masiv asupra mai multor instituţii din micuţul stat baltic.
Site-urile de internet ale guvernului, majorităţii băncilor şi ale mai multor companii au fost nefuncţionale timp de mai multe zile. Rusia a respins acuzaţiile, însă Estonia a prezentat ip-urile de la care au avut loc atacurile, acestea aparţinând Federaţiei Ruse.

"Complexitatea şi modul în care a fost coordonat atacul era ceva cu totul nou", declara un oficial NATO după aceste evenimente. "Au fost mai multe serii de atacuri, la momente bine alese, ce au folosit mai multe tehnici asupra unor ţinte multiple", a mai spus oficialul. Alianţa Nord-Atlantică a reacţionat la atacurile ruşilor, prin trimiterea la Tallin a unor specialişti proprii.

Atacurile asupra Estoniei au demonstrat necesitatea nu doar a unei coordonări naţionale, împotriva unor astfel de acţiuni de spionaj, dar şi a unei cooperări internaţionale, cel puţin la nivelul NATO şi UE. De altfel, la cererea secretarului american al apărării, guvernele statelor membre NATO au analizat dacă aceste tipuri de atacuri nu intră cumva sub incidenţa articolului 5 al Tratatului de la Washington, ceea ce ar putea determina un răspuns militar împotriva agresorului.

"Ceea ce s-a întâmplat în Estonia a avut efectul unui ceas deşteptător", a recunoscut comisarul european pentru informaţie, Viviane Reding.