Putea Europa fi mai dură faţă de Rusia?

Oficiali europeni, analişti şi foşti oficiali români au explicat pentru "Adevărul" motivele pentru care UE a preferat să adopte un ton soft faţă de Moscova, la Consiliul European

Oficiali europeni, analişti şi foşti oficiali români au explicat pentru "Adevărul" motivele pentru care UE a preferat să adopte un ton soft faţă de Moscova, la Consiliul European extraordinar.

Jacek Saryusz-Wolski, preşedintele Comisiei de Politică Externă din Parlamentul European, susţine că UE are mai multe modalităţi de a sancţiona Rusia şi că acestea ar putea fi abordate în viitor. Majoritatea analiştilor români, în schimb, consideră că zona Caucazului rămâne "de facto" sub influenţa rusească şi că Bruxelles-ul nu putea obţine mai mult de la acest summit.

O altă problemă evidenţiată de foştii miniştri de externe români este cea a unităţii. Europa a demonstrat încă o dată că în problemele importante de politică externă nu poate aborda o poziţie comună.

Proiectul european se demonstrează a fi unul aproape perfect pe hârtie, însă crize majore asemenea războiului din Irak sau celui din Caucaz arată că o politică de apărare şi de securitate comună este imposibilă în contextul în care membrii clubului european au în continuare interese de securitate şi energetice diferite.

Foştii miniştri de externe consideră că declaraţia de după Consiliul European de luni a fost maximumul pe care Europa îl putea face în relaţia cu Rusia, având în vedere contextul dat.

"UE nu putea face nimic mai mult decât a făcut. Orice s-ar fi făcut mai mult de atât ar fi însemnat să compensăm prin forţa retoricii slăbiciunea faptelor şi a mijloacelor noastre, ceea ce este o aventură întotdeauna păguboasă.

Ar fi însemnat să facem promisiuni pe care nu le putem respecta şi să ameninţăm cu sancţiuni pe care nu le putem aplica", consideră fostul ministru de externe Adrian Severin.

Europarlamentarul român subliniază faptul că ne aflăm în situaţia în care dreptul nu mai funcţionează, democraţiile euroatlantice neputând cere Rusiei să respecte vreo prevedere de drept internaţional pe care acestea au încălcat-o anterior.

Adrian Cioroianu, fost ministru de externe în cabinetul Tăriceanu, este de părere că statele europene nu trebuiau să fie mai dure. "Europa nu trebuia să fie neapărat mai dură. Principala <> a Uniunii Europene este aceea că îi lipseşte o voce unitară.

Între Polonia şi Germania, între Italia şi ţările baltice există importante diferenţe de viziune. Nu s-ar fi putut o voce mai fermă pentru că, deocamdată, în UE sunt mai multe voci şi nu una singură".

Stand-by, nu îngheţare

Adrian Năstase crede că în relaţiile UE - Rusia este mai curând vorba despre "stand-by" decât "îngheţare". "Formula adoptată aş spune nu este neapărat de îngheţare ci mai degrabă de stand-by, într-o relaţie care se dezvoltase oricum sub o anumită tensiune", afirmă Năstase.

El aminteşte de faptul că relaţiile democraţiilor occidentale cu Rusia se desfăşoară şi pe fondul unor tensiuni dintre NATO şi Rusia, pe marginea amplasării de elemente din scutul antirachetă în Cehia şi Polonia. Năstase consideră că "UE nu vrea să escaladeze ceea ce a început ca o iniţiativă nefericită a lui Saakaşvili.

"Uniunea Europeană dorea să sancţioneze printr-o declaraţie firească o operaţiune militară care a depăşit limitele unei reacţii stricte la ceea ce a făcut Saakaşvili. Pe de altă parte erau interesele sale proprii cu Rusia", mai spune Năstase.

Petre Roman constată că în Uniunea Europeană "nimeni nu renunţă la apărarea intereselor sale naţionale, ca stat". "Dacă nu s-a putut ajunge la un acord care să gestioneze relaţia cu Rusia, ca Rusia să respecte regulile pe care noi toţi din comunitatea democratică le considerăm obligatorii, rezultatul este că nu se poate crea un instrument diplomatic mai puternic", spune Roman.

"Politica de vecinătate a Rusiei, mai puternică decât cea a UE"

Sociologul Dan Dungaciu, specialist în problematica spaţiului ex-sovietic, spune că relaţia Uniunii Europeane cu Federaţia Rusă este structurată pe trei paliere.

"Primul palier este cel dintre Bruxelles şi Rusia, unde acestea se întâlnesc nemijlocit şi al doilea palier este cel dintre statele naţionale din UE şi Rusia, iar al treilea palier este cel referitor la politica de vecinătate a UE şi ceea ce Rusia numeşte vecinătatea apropiată", explică Dan Dungaciu.

El consideră că decizia Consiliului European a arătat că palierul cel mai important este acela dintre statele naţionale din UE şi Federaţia Rusă.

"Uniunea Europeană a dat maximum din ceea ce se putea da. Uniunea s-a străduit să ofere o poziţie unitară. Mai mult decât atât nu se putea, pentru că era vorba despre viitorul comun al celor 27 de state", spune sociologul.

Dan Dungaciu afirmă că Uniunea Europeană nu-şi riscă poziţia în ceea ce priveşte propria vecinătate, pe acest al treilea palier observându-se că Rusia este cea care face jocurile, cea care decide. "Politica de vecinătate apropiată a Rusiei este mai puternică decât politica de vecinătate a UE.

Rusia a pus în genunchi Georgia, cel puţin pe un interval scurt, şi ţine în şah Ucraina şi Republica Moldova. În concluzie, Uniunea Europeană nu putea da mai mult, dar tot e bine că a avut o poziţie unitară", a subliniat Dan Dungaciu.

Uniunea Europeană a abordat o poziţie inteligentă în relaţia cu Rusia, consideră Iulian Fota, decanul Colegiului Naţional de Apărare.

UE este dispusă să negocieze cu Rusia

"UE a avut de urmărit două obiective: pe de o parte să dea de înţeles Rusiei că nu pot fi ignorate deciziile şi rezoluţiile internaţionale, dar pe de altă parte să arate că este în continuare dispusă să negocieze cu Rusia, pentru a nu se împinge lucrurile prea departe pe panta conflictului militar", ne-a declarat Fota.

Potrivit expertului în securitate, eventualele sancţiuni aplicate Rusiei nu-şi aveau rostul. "Ele pot fi impuse în viitor în alte situaţii. Nu poţi sa bagi Rusia într-un colţ şi să speri să o aduci astfel la masa negocierilor",atrage atenţia Fota.

"Se va intra într-o nouă cursă a înarmărilor, dar nu e amploarea celei din timpul Războiului Rece. Odată ce ne-am lăsat surprinşi, ne putem aştepta la orice. Din acest moment UE s-a deşteptat, s-a adunat, a spus stop. E în continuare dispusă să negocieze, dar în egală măsură capabilă sa se uite în ochii Rusiei", prognozează Fota.

Orice s-ar fi făcut mai mult de atât ar fi însemnat să compensăm prin forţa retoricii slăbiciunea faptelor
Adrian Severin, ministru de externe 1996-1997

Europa nu trebuia să fie neapărat mai dură. Principala <> a Uniunii Europene este aceea că îi lipseşte o voce unitară.
Adrian Cioroianu, ministru de externe 2007-2008

Uniunea Europeană nu putea da mai mult, dar tot e bine că a avut o poziţie unitară
Dan Dungagiu, sociolog

Cititi si:

"Am putea verifica oamenii de afaceri ai Kremlinului" , de George Daniel Ripa