Puşcaş: „România a manageriat prost integrarea“

UE n-a fost capabilă să facă faţă unor provocări ridicate de criza economică din cauza unor procese incomplete de transformare, a susţinut fostul negociator-şef al României cu UE, Vasile Puşcaş, în cadrul colocviului "Extinderea.

Ce urmează acum?", organizat de Reprezentanţa Comisiei Europene la Bucureşti. În opinia sa, "în uniunea monetară, în materie de instituţii şi de proces decizional, UE n-a făcut decât o jumătate de pas. În plus, unitatea politică a fost eliminată prin Tratatul de la Lisabona în favoarea componentei juridico-birocratice". În prezent se pune problema reformării Tratatului de la Lisabona, care a intrat abia de curând în vigoare, iar în loc să se ajungă la o guvernanţă economică, "se ajunge la parohialisme statale şi naţionale chiar în procesul decizional". Astfel, şi procesul de extindere are de suferit.

Puşcaş consideră că nu există câştigători sau perdanţi absoluţi ai procesului de extindere, ci doar câştigători sau perdanţi relativi. „Ce contează este managementul guvernamental. Dacă o ţară ştie să intre în mecanismele integrării poate să recupereze repede", susţine fostul negociator-şef al României cu UE. Polonia şi Cehia, trecute recent de OECD în rândul statelor dezvoltate datorită dinamicii pe care au avut-o în interiorul UE, sunt un bun exemplu de bună gestionare internă. România în schimb nu a manageriat bine procesul de integrare şi este doar un beneficiar relativ al acesteia. „În politica internă şi politica agricolă comună, inserţia României se menţine la nivelul mecanicii şi nu al politicii aplicate de integrare. Integrarea e văzută la noi doar ca un proces mecanic, nu unul constructiv", explică Puşcaş.

Blocaje pentru noile extinderi

Mai pesimist, fostul ministru de Externe Adrian Cioroianu consideră că România este o ţară aderată, dar nu integrată. În opinia sa, politica de extindere nu mai este un instrument de politică externă al UE, mai ales că problemele de astăzi ale Uniunii derivă din extindere. În contextul crizei economice şi al întârzierii reformei UE, fostul ministru de Externe apreciază că Islanda şi Croaţia sunt singurele state cu şanse reale de aderare. Din grupul statelor potenţial-candidate, Serbia a făcut cele mai mari progrese, iar aderarea Croaţiei i-ar spori şansele. În privinţa Moldovei, Cioroianu susţine că problematica europeană încă este secundară la Chişinău şi nu există o conturare clară a unui program pro-european.
Un alt factor care complică ecuaţia viitoarelor extinderi este ascensiunea formaţiunilor periferice extremiste din ţări pecum Ungaria şi Suedia, care au intrat în Parlament şi se opun extinderii.