Protestele politice, o tradiţie olimpică

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Protestele şi tensiunile din jurul Jocurilor Olimpice de la Beijing sunt doar ultimele dintr-o listă ce a început să se scrie încă de la primele ediţii ale competiţiei sportive Istoria

Protestele şi tensiunile din jurul Jocurilor Olimpice de la Beijing sunt doar ultimele dintr-o listă ce a început să se scrie încă de la primele ediţii ale competiţiei sportive

Istoria modernă a Jocurilor Olimpice a fost marcată de boicoturi şi de proteste politice, uneori degenerând în acte teroriste sau exacerbări ale rasismului.

Chemările la boicot internaţional, protestele politice, sau chiar tensionarea relaţiilor dintre state fac parte, alături de recordurile sportive, din istoria celei mai importante competiţii sportive din ultimele două milenii şi jumătate. Încă din antichitate, protestele sau boicoturile au însoţit Jocurile Olimpice. Secolul XX a adus însă confruntarea rasială şi crimele.

"De fapt, extrem de greu putem găsi o ediţie a Jocurilor Olimpice care să nu fi fost lipsită de controverse", crede analistul BBC, Paul Reynolds. "Jocurile Olimpice sunt ţinte foarte uşoare pentru boicoturi", crede Tony Bijkerk, secretarul general al Societăţii Internaţionale a Istoriei Jocurilor Olimpice.

"Nu sunt de acord cu aceste practici, pentru că cel mai mult au de suferit atleţii. Însă Jocurile oferă o scenă internaţională pentru proteste, o dată la fiecare patru ani. Din păcate, mişcarea olimpică nu poate face foarte multe în acest sens", se plânge Tony Bijkerk.

Jocurile Olimpice de la Roma, din 1960 sau de la Barcelona, din 1992, sunt aproape singurele care au fost lipsite de controverse politice, din istoria modernă a competiţiei. Ediţia de la Barcelona marca o stare aparent de linişte după sfârşitul Războiului Rece, dar şi încheierea perioadei de apparthaid în Africa de Sud.

Irlandezii au inaugurat politica boicotului

Beijingul a considerat încă de la început că găzduirea Jocurilor Olimpice reprezintă cea mai bună oportunitate pentru prezentarea Chinei drept o ţară modernă şi dezvoltată. Totuşi, acelaşi eveniment a permis zecilor de mii de protestatari din întreaga lume să reia "tradiţia protestelor".

Primele proteste din epoca modernă a Olimpiadei au avut loc în 1908, când sportivii irlanderzi au boicotat JO de la Londra, deoarece Marea Britanie refuza să acorde independenţa Irlandei. Aceeaşi ediţie a fost marcată şi de scandalul iscat când atleţii americani au refuzat să coboare steagul în faţa regelul Edward al VII-lea, în timpul ceremoniei de deschidere. "Steagul Statelor Unite ale Americii nu se coboară în faţa niciunui rege", anunţa căpitanul echipei americane din 1908.

Salutul fascist

Tradiţia americană de a nu coborî steagul în faţa nimănui a fost păstrată de atunci şi va fi probabil repetată şi în 2012, când Londra va organiza Jocurile Olimpice de vară.

Primul semn că imaginea Jocurilor Olimpice ar putea fi folosită în scopuri politice extremiste a venit în 1932, când un atlet italian a trimis salutul fascist din tribunele Stadionului Olimpic din Los Angeles.

One Wold, One Dream, Free Tibet

Militanţii pentru drepturile omului din întreaga lume au folosit Olimpiada de la Beijing pentru a protesta împotriva crimelor făcute de autorităţile comuniste în rândul tibetanilor, dar şi împotriva încălcării celor mai elementare drepturi ale omului în societatea chineză.

Cauza tibetană a reunit în jurul său oameni simpli, de la francezi la americani şi de la englezi la australieni, dar şi figuri importante ale politicii internaţionale. Însuşi preşedintele Parlamentului European anunţase că instituţia ar putea boicota deschiderea JO din motive de "genocid cultural" în Tibet. Printre politicienii importanţi ce vor boicota deschiderea Olimpiadei se numărau cancelarul german Angela Merkel şi premierul britanic Gordon Brown.

În schimb, preşedintele american George W. Bush, cel rus, Dmitri Medvedev, sau cel francez, Nicolas Sarkozy, au anunţat că vor participa la eveniment.

Masacrul de la Munchen

Jocurile Olimpice de vară de la Munchen, din 1972, ar fi trebuit să fie o celebrare a competiţiei sportive. Era pentru a doua oară când Germania găzduia JO de vară, iar competiţia avea ca scop prezentarea unei ţări democratice şi prospere.

În data de 5 septembrie însă, competiţia a trecut pe plan secund, întreaga lume fiind şocată de uciderea a 11 sportivi israelieni de către opt terorişti palestinieni ce aparţineau grupării "Septembrie Negru".

Doi sportivi fuseseră ucişi în camerele din satul olimpic, iar ceilalţi nouă, la aeroportul militar Furstenfeldbruck, în momentul în care unul dintre arabi a aruncat o grenadă în elicopterul ce îi ducea pe cei nouă atleţi. Toţi palestinienii care au participat la atentat au fost ucişi, singurul despre care se crede că este în viaţă fiind Jama al-Gaschev, care trăieşte într-o ţară arabă necunoscută.

Arienii lui Hitler învinşi de "negri"

Olimpiada de la Berlin, din 1936, acordată Germaniei cu doi ani înainte de venirea la putere a lui Adolf Hitler, ar trebui să ia premiul pentru "cea mai controversată din istorie", crede David Wallechinsky, vicepreşedintele Societăţii Istorice Olimpice.

Jocurile au fost folosite de nazişti exclusiv în scop propagandistic, pentru a demonstra superioritatea Germaniei şi a rasei ariene. Jocurile au fost boicotate de anumiţi atleţi evrei, nu însă şi de marile puteri ale vremii, printre care şi Statele Unite.

Washingtonul a dorit să boicoteze competiţia, însă ultimul cuvânt l-a avut Avery Brundage, preşedintele Comitetului Olimpic American, ce a declarat că politica nu are nicio legătură cu sportul.

Victoria lui Jesse Owens

În mod ironic, ediţia a rămas în istorie în primul rând datorită victoriei răsunătoare a atletului de culoare Jesse Owens, ce a câştigat patru medalii de aur chiar în faţa liderului nazist. În total, nouă atleţi evrei au câştigat medalii la Berlin.

Din echipa Statelor Unite au făcut parte şapte sportivi evrei şi 18 afro-americani. JO de la Berlin au impus însă şi o nouă tehnică de filmare a competiţiei, păstrată chiar şi astăzi. Tehnica a fost impusă de regizoarea germană Leni Riefenstahl, una dintre favoritele lui Hitler, ce a fost numită de Comitetul Internaţional Olimpic să realizeze chiar şi un film, "Olympia".

În timpul Jocurilor, Hitler a ordonat chiar ministrului său de interne să adune toţi cetăţenii de etnie rromă şi să-i mute în tabere speciale.

Olimpiadele Războiului Rece

După cel de-al Doilea Război Mondial, întreaga lume a intrat în logica Războiului Rece, inclusiv ediţiile jocurilor olimpice. La Helsinki, în 1952, scandalul a fost întreţinut de atleţii ruşi ce au preferat să locuiască în URSS şi să treacă graniţa doar pentru a participa la probe.

Tensiunile din Orientul Mijlociu s-au făcut simţite şi la Melbourne, în 1956, când Egiptul, Irakul şi Libanul au boicotat jocurile datorită invaziei canalului de Suez de către forţele franco-britanice. La rândul lor, Olanda, Spania şi Elveţia au refuzat să participe datorită invaziei sovietice din Ungaria.

Olimpiada de la Tokyo, din 1964 a fost boicotată de Indonezia şi de Coreea de Nord, iar Africa de Sud a fost obligată să rămână acasă datorită politicilor rasiale.

Salutul "black power"

Olimpiada din Mexic, din 1968, a fost dominată de două tipuri diferite de proteste. Primul, al studenţilor mexicani împotriva guvernului, a fost încheiat într-o baie de sânge.

Cel de-al doilea scandal s-a datorat faptului că doi atleţi de culoare, Tommy Smith şi John Carlos şi-au ridicat mâinile, imitând "salutul negru", pe podiumul unde îşi primeau medaliile. Ambii au fost excluşi deoarece "gesturile politice nu au ce căuta la ceremoniile olimpice".

Influenţele politice au continuat şi la Montreal, în 1976, când 26 de state africane şi caraibiene au boicotat Olimpiada datorită faptului că Noua Zeelandă avea dreptul să participe cu toate că jucase rugby în Africa de Sud, ce nu renunţase la apparthaid.

Jocurile Olimpice sunt ţinte foarte uşoare pentru boicoturi
Tony Bijkerk,
secretarul general al Societăţii Internaţionale a Istoriei J O

Marile boicoturi

Cele mai importante boicoturi din istoria Jocurilor Olimpice au avut loc la Olimpiada de la Moscova, din 1980, şi de la Los Angeles, din 1984. JO de la Moscova au fost boicotate de 62 de state, printre care şi SUA, ca protest al invaziei Afganistanului de către forţele sovietice.

URSS a răspuns, patru ani mai târziu, când a boicotat olimpiada americană, alături de aproape toate statele din blocul comunist, mai puţin de România şi de Albania. O altă surpriză majoră a fost prezenţa la Los Angeles a delegaţiei chineze, prezenţă considerată un succes major al Statelor Unite.

Cele două competiţii au demonstrat întregii lumi că politicul reuşise să domine din toate punctele de vedere o competiţie sportivă. Patru ani mai târziu, Olimpiada de la Seul a fost boicotată de Coreea de Nord şi, din "simpatie", doar de Cuba şi de Etiopia.

După vremuri, comuniştii schimbă şi vremea

În cazul în care ceremoniile de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Beijing ar fi ameninţate de ploaie, autorităţile comuniste ar putea schimba chiar şi vremea, susţin meteorologii chinezi.

Meteorologii se vor fi consultat chiar şi cu primăria Beijingului pentru a decide dacă este sau nu nevoie de o intervenţie în data de 8 august, a declarat Chen Zhenlin, vicepreşedintele Administraţiei Chineze de Meteorologie. Oficialul chinez susţine că Beijingul testează încă din 2003 posibilitatea de a îmbunătăţi vremea, însă admite că tehnologia este încă limitată.

Modificarea vremii ar putea avea loc dacă vom avea căderi minore de ploaie. Dacă însă vom avea parte de căderi masive de apă, tehnologia nu ne va putea ajuta", susţine expertul chinez. Estimări oficiale asupra stării vremii din ziua de 8 august vom avea însă abia în prima zi a lunii următoare.

Totuşi, statisticile bazate pe informaţii culese în ultima jumătate de secol arată că există 47 la sută şanse ca pe 8 august să plouă.

În timpul Olimpiadei se va oferi în fiecare zi o estimare cu trei zile în avans pentru ca sportivii să-şi pregătească mai bine probele sportive.

În lume



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite