Primăvara arabă lasă loc islamiştilor

Libia post-Gaddafi va fi un stat fundamentat pe legea islamică, iar tunisienii au votat la primele alegeri libere, după alungarea dictatorului Ben Ali, un partid islamist.

Că este vorba de colonelul libian Muammar Gaddafi, de fostul lider egiptean, Hosni Mubarak, sau de preşedintele tunisian, Zine El-Abidine Ben Ali, dictatorii din lumea arabă au ţinut în frâu mişcările fundamentaliste. Înlăturarea lor de la putere, în urma revoltelor populare, a creat un vid de putere care riscă să fie umplut tocmai de forţele care au fost reprimate de regimurile totalitare de până acum.

La nici cinci zile de la capturarea şi executarea liderului libian Muammar Gaddafi, şeful Consiliului Naţional de Tranziţie (CNT), Mustafa Abdeljalil, susţinut de Occident, a anunţat că legislaţia Libiei post-Gaddafi se va baza pe legea islamică, sharia. „În calitate de ţară islamică, am adoptat sharia ca lege esenţială şi orice lege care va încălca sharia va fi nulă din punct de vedere legal şi neavenită", a declarat Abdeljalil în faţa a zeci de mii de libieni. Luna trecută, el a asigurat, mai mult pentru urechile Vestului, că este vorba de o ,,sharia moderată", departe de orice ,,ideologie extremistă".

Poligamie - da, divorţ - nu

Abdeljalil a explicat că va schimba legile privind divorţul şi căsătoria. Legea islamică va permite poligamia, interzisă în timpul regimului Gaddafi şi va interzice divorţul, legal pe vremea dictatorului. Şeful Consiliului a dat şi o veste bună libienilor: deschiderea băncilor islamice. „Vom încerca în special să înfiinţăm bănci islamice care vor interzice dobânda excesivă pe viitor", a asigurat liderul CNT. În uralele mulţimii adunate la Benghazi, liderii Guvernului interimar, care va fi înlocuit peste două săptămâni cu un alt Executiv, liderii CNT au făcut apel la libieni să fie toleranţi şi să renunţe la ura acumulată în cele opt luni de revoltă împotriva lui Gaddafi.

„Allahu Akbar" în loc de mitralieră

El le-a mai cerut oamenilor să nu-şi mai manifeste bucuria trăgând rafale de mitralieră în aer, ci, mai degrabă, să strige ,,Allahu Akbar!". Ca pentru începutul unui stat cu puternice accente religioase, şeful Consiliului Naţional a îngenuncheat la finalul cuvântării, pentru a rosti o rugăciune. ,,Allah a vegheat asupra revoluţiei şi a victoriei noastre", a spus Abdeljalil.

„Aş vrea ca reprezentanţii comunităţii internaţionale să fie liniştiţi în legătură cu faptul că noi, libienii, suntem musulmani. Suntem musulmani moderaţi", a declarat Abdeljalil, într-un mesaj menit să ajungă la urechile occidentalilor. Totuşi, modul în care a fost executat colonelul Gaddafi şi bucuria populară la vederea cadavrului său nasc semne de întrebare în privinţa dorinţei de democratizare a poporului libian. Procesul riscă să fie complicat de lupte de putere numeroase între naţionalişti (40-50% politicienii libieni), liberali, islamişti şi secularişti. La aceasta se adaugă lupta între triburi, a cărei miză sunt veniturile obţinute din petrol.

40% din tunisieni au votat cu partidul islamist, spun sondajele Foto: reuters

Primul semn al pericolului alunecării Libiei pe panta fundamentalismului este dat de Abdel-Hakim Belhaj, actualul comandant al forţelor care controlează Tripoli. Belhaj este fostul lider al Grupului de luptă islamic din Libia, care avea legături cu Al-Qaeda. Un al doilea semn este retragerea lui Abdeljalil din cursa pentru şefia viitorului Guvern de la Tripoli. Fost ministru al Justiţiei al lui Gaddafi, Abdeljalil era pentru Occident garantul unui stat laic. Mathias Rohe, reputat orientalist german, susţine într-un interviu pentru „Süddeutsche Zeitung" că în lumea arabă cuvântul ,,secular" are conotaţie negativă.

În Tunisia, la nouă luni de la Revoluţia Iasomiei, care a dus la prăbuşirea regimului Ben Ali, tunisienii şi-au ales pentru prima oară în mod democratic reprezentanţii în Parlament. Participarea la votul de duminică a fost de 90%. Potrivit sondajelor, cel puţin 40% dintre tunisieni au votat pentru partidul islamist Ennahda. Formaţiunea estimează că va primi peste 50% din voturi (rezultatele oficiale sunt publicate astăzi). Parlamentul de 217 de locuri care va fi ales pentru un an va adopta o nouă Constituţie şi va fixa data alegerilor prezidenţiale.

Văl şi proteste anti-Persepolis

Toate faptele duc spre ideea că afirmaţia făcută de ayatollahul Ali Khamenei, în februarie, la acea vreme părea hilară, potrivit căreia Primăvara Arabă este în fapt ,,o mişcare de eliberare islamică". Pare să-i dea dreptate şi vestea că după Revoluţia Iasomiei a crescut inclusiv numărul tunisiencelor care poartă văl pe stradă.

Abdel-Hakim Belhaj, comandantul forţelor din Tripoli

În ultimele zile de campanie electorală, grupări salafiste au protestat faţă de interzicerea vălului în universităţi şi faţă de difuzarea filmului „Persepolis", care prezintă Divinitatea ca fiind un bătrân cu barbă, o blasfemie pentru musulmani. Experţii mai optimişti amintesc totuşi că liderul Ennhada, Rachid Ghannouchi, şi-a petrecut 22 de ani în exil.

Politicianul tunisian şi-ar fi modelat formaţiunea după islamismul moderat pe care-l cultivă premierul turc Tayyip Erdogan, promiţând că va respecta drepturile femeilor. Victoria Ennahda ridică însă mingea la fileu Frăţiei Musulmane, care candidează la alegerile din Egipt de luna viitoare. Există două curente în cadrul organizaţiei care nu a luat parte direct la proteste: unul moderat, care ar accepta un regim democratic la Cairo şi unul radical, care ar dori instalarea unui regim islamic. Acesta din urmă riscă să crească frecvenţa atacurilor violente împotriva comunităţii copte.

Libia, alegeri peste opt luni

Liderii CNT au anunţat că noul guvern va fi format în decurs de-o săptămână şi că peste opt luni vor fi organizate şi primele alegeri libere. Legile libiene care nu respectă sharia vor fi anulate.

Ce tip de Sharia?

Sharia (legea islamică bazată pe interpretarea Coranului) şi aplicarea ei variază enorm de la o ţară musulmană la alta. În Turcia a dispărut aproape cu totul, fiind cel mult un soi de conduită intimă, familială. Arabia Saudită şi Iranul practică cele mai dure forme ale shariei. în Arabia Saudită sunnită, Sharia este aplicată în tribunal.

Aplicarea Shariei în această ţară permite executarea ucigaşilor şi a traficanţilor de droguri, tăierea mâinilor hoţilor, dar şi biciuirea victimelor unui viol. Totuşi, în Arabia Saudită, latura religioasă sub semnul căreia funcţionează justiţia nu interferează cu politicul, aşa cum se întâmplă în Iran. În Iranul şiit, forma de sharia practicată este încă şi mai dură. Liderul suprem, cel care are drept de viaţă şi de moarte asupra oricărei probleme de stat, este ayatollahul Ali Khamenei. În ceea ce priveşte justiţia, aplicarea shariei merge până la uciderea cu pietre a femeilor care comit adulter. Iar Iranul interpretează jihadul nu numai ca fiind "războiul sfânt", ci şi o obligaţie de a converti necredincioşii.

Pe urmele Saudiţilor?

În ceea ce priveşte Tunisia, unii tineri intervievaţi de presa occidentală susţin că au votat pentru islamişti şi că apoi s-au dus să bea o bere (sharia interzice consumul de alcool). Analiştii se întreabă însă dacă foarte curând nu va deveni obligatoriu portul burkini-ul (costumul de baie integral pentru musulmani) pe frumoasele plaje tunisiene.

Cercetătorul Mathieu Guidère, citat de „Le Point", a constatat că unul dintre primele efecte vizibile ale revoluţiei din Tunisia este că tot mai multe femei se acoperă cu vălul musulman. „Dată fiind laicitatea foarte militantă şi represiunea feroce care s-a abătut asupra islamiştilor sub vechiul regim, tunisienii consideră islamismul ca un fel de eliberare", spune Guidère. Potrivit aceluiaşi cercetător, repetarea scenariului din Iran este „imposibilă în Tunisia, stat sunnit, care nu admite clerici în politică". Este însă posibilă o interpretare a shariei ca în Arabia Saudită, dar asta nu în viitorul apropiat.