Primăvara de la Praga a trecut neobservată

La 39 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varşovia, cehii nu s-au arătat interesaţi de comemorarea evenimentului. Numai liderii politici şi istoricii din

La 39 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varşovia, cehii nu s-au arătat interesaţi de comemorarea evenimentului. Numai liderii politici şi istoricii din Cehia au marcat Primăvara de la Praga şi i-au îndemnat pe tineri să nu uite de oamenii care au căzut victime ale invaziei.

Premierul Mirek Topolanek şi ministrul ceh al culturii, Vaclav Jehlicka, au depus, ieri, o coroană de flori la sediul Radio Praga, unde cel puţin 20 de oameni au fost ucişi în urmă cu 39 de ani, înainte ca postul să fie capturat.

Ceremonia, la care au luat parte şi liderii opoziţiei din Cehia, a fost tulburată de un manifestant, care, sub privirile atente ale forţelor de ordine, a agitat o pancartă cu inscripţia "Comuniştii să părăsească toate partidele politice".

Primăvara de la Praga a fost o perioadă de libertate politică în Cehoslovacia, care a început în primăvara lui 1968, când a venit la putere Alexander Dubcek, şi a durat până în 20 august, când Uniunea Sovietică şi aliaţii săi din Pactul de la Varşovia au invadat ţara. În dimineaţa zilei de 21 august 1968, europenii s-au trezit în stare de şoc.

Blindate şi 300.000 de soldaţi din ţările membre ale Pactului de la Varşovia (cu excepţia României) intraseră în timpul nopţii în Cehoslovacia, la decizia dictatorului sovietic Leonid Brejnev. Agresorii proveneau din cinci ţări: URSS, Polonia, Bulgaria, Germania de Est, Ungaria.

Acestea pretindeau că au intervenit la cererea "responsabililor locali" pentru a salva socialismul în această ţară a Europei Centrale unde regimul fusese impus cu 20 de ani mai devreme de URSS printr-o lovitură de stat.
Rezistenţa armată în faţa invaziei a fost neglijabilă, însă sute de persoane au ieşit în stradă, distrugând semnele de circulaţie, în încercarea de a-i încurca pe invadatori. Numeroase ţări, printre care China, Iugoslavia şi România, au condamnat invazia, însă nu a fost luată nicio măsură internaţională. Dubcek şi alţi lideri ai guvernului au fost reţinuţi şi duşi la Moscova. Între timp, demonstraţiile stradale au continuat să se răspândească, peste 100 de protestatari fiind împuşcaţi mortal de soldaţi. Înăbuşirea procesului democratic în 1968 a provocat, ca şi în 1948, un val de emigrări pe care doar închiderea frontierelor l-a putut opri.

În timpul aşa-numitului "proces de democratizare" peste 326.000 membri ai Partidului Comunist, în special intelectuali, au fost excluşi din partid.