Prietenul necuvântător, cel mai bun psiholog

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Un animal de companie în familie contribuie la echilibrul psihic şi la buna dezvoltare afectivă a copiilor O familie nu înseamnă întotdeauna numai doi părinţi, copii şi rude, ci de

Un animal de companie în familie contribuie la echilibrul psihic şi la buna dezvoltare afectivă a copiilor

O familie nu înseamnă întotdeauna numai doi părinţi, copii şi rude, ci de multe ori înseamnă şi unul sau mai mulţi necuvântători. Fie că sunt câini, pisici, papagali sau, mai nou, iguane sau tarantule, animalele de companie sunt un element foarte important pentru dezvoltarea psihică şi emoţională a copiilor şi un factor de echilibru pentru adulţi.

"Vreau căţelul ăla!", este imperativul invariabil al copilăriei. Dacă la început pasiunea celor mici pentru lumea animală se rezumă la observaţii inocente, dorinţa de a avea un animal de companie creşte odată cu vârsta. Paleta de opţiuni este din ce în ce mai mare: de la câini şi pisici până la papagali, peşti, şerpi, tarantule sau iguane, denumite generic, în ultimii ani, NAC ("Noile Animale de Companie").

La prima vedere, dorinţa pentru un animal de companie pare un capriciu al copiilor răsfăţaţi de societatea modernă de consum. Însă această nevoie de "viu" este generată, spun psihologii, din cauza modului de viaţă urban care îndepărtează copiii de viaţa în natură. Profesorul Hubert Montagner, neurobiolog şi cercetător la Institutul Naţional al Sănătăţii şi Cercetării Medicale (INSERM), explică faptul că un animal de companie exprimă de fapt nevoile afective ale copilului. Psihologii susţin chiar că un animal de companie este un veritabil indicator al stărilor emoţionale prin care trece copilul.

Profesorul Montagner împreună cu un colectiv de specialişti de la INSERM au studiat comunicarea dintre copii şi câinele familiei, care sunt parcă făcuţi unul pentru celălalt. "Caii, pisicile, dar mai ales câinii au o capacitate excepţională de a reda copiilor încrederea în sine, de a se simţi utili, de a-şi găsi locul în familie sau de a-şi exprima emoţiile", explică Boris Cyrulnick, psihiatru şi etolog francez.

"Copilul are nevoie de câine pentru că este izolat în mediul urban, iar familia nu are timp suficient pentru nevoile lui emoţionale", subliniază specialistul. De altfel, Reinhold Bergler, profesor de psihologie la Universitatea din Bonn, a efectuat în urmă cu câţiva ani un studiu pe un grup de 75 de copii, cu vârste cuprinse între 6 şi 11 ani, care aveau câte un câine. Studiul a cuprins, de asemenea, şi un grup de 75 de femei divorţate, cu copii, dar care nu aveau câine. Concluziile cercetărilor au arătat că prezenţa unui câine asupra copiilor, dar şi asupra femeilor divorţate are, cu adevărat, efecte benefice. Pe de o parte, femeile sunt mai puţin angoasate şi agresive, iar pe de altă parte, copiii au parte de prezenţa unui animal drăgăstos, atent şi care le oferă un refugiu în momentul când există conflicte în familie.

În prezent există însă şi o schimbare de atitudine vizavi de existenţa unui animal de companie, care a devenit un adevărat partener cu drepturi în cadrul familiei, susţin specialiştii. Câinele şi pisica devin din ce în ce mai mult entităţi cărora li se recunosc personalitatea şi drepturile.

De multe ori, mai ales în cadrul familiilor fără copii, adulţii suferă de ceea ce veterinarii comportamentalişti numesc "antropomorfism excesiv", adică animalul de companie este confundat cu un copil şi i se acordă mai multă atenţie decât are nevoie.
În ceea ce îi priveşte pe copii, aceştia trebuie să înţeleagă nevoile unui animal de companie, să fie conştienţi că animalul nu este o jucărie. Părinţii trebuie să le explice regulile de convieţuire cu acesta şi să îi facă să înţeleagă că un animal nu reacţionează ca un om. Atât psihologii, cât şi veterinarii susţin necesitatea de a educa un copil înainte de a-i cumpăra un animal de companie.

Copilul trebuie să înveţe că pentru a convieţui cu un animal este nevoie de răbdare şi de înţelegere. Prietenul necuvântător reprezintă, la urma urmei, o provocare pentru toată familia, deoarece are, la rândul lui, nevoie de curăţenie, periodic, de un dresaj minim, de respectarea anumitor reguli, de hrană, de joacă, de plimbări zilnice, de îngrijiri medicale, lucruri pe care atât adulţii, cât mai ales copiii dintr-o familie trebuie să le cunoască foarte bine.

Toate acestea înseamnă, în cele din urmă, un capital de timp pe care familia trebuie să îl rezerve acestui nou membru. Şi în cele din urmă, de acest timp alocat amicului necuvântător depinde reuşita unei relaţii armonioase şi răsplata pentru eforturile depuse.

În lume



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite