Preşedinte-general pentru liniştea Libanului
0Soluţia militară pune capăt crizei ce a împlinit 18 luni Parlamentul a ales aseară, în sfârşit, un preşedinte, după 19 încercări eşuate ce au aruncat ţara într-o criză
Soluţia militară pune capăt crizei ce a împlinit 18 luni
Parlamentul a ales aseară, în sfârşit, un preşedinte, după 19 încercări eşuate ce au aruncat ţara într-o criză politică marcată de violenţe şi crime.
Generalul Michel Suleiman a fost ales aseară drept noul preşedinte al Libanului, după ce forţele politice au ajuns miercuri la o înţelegere menită să pună capăt crizei politice ce a aruncat ţara în haos în ultimele 18 luni. Libanul este o republică parlamentară, alegerea preşedintelui fiind principala prerogativă a Legislativului.
Michel Suleiman, şeful armatei din 1988, îi succede în funcţia de preşedinte lui Emile Lahoud, al cărui mandat constituţional s-a încheiat în noiembrie 2007. Şedinţa parlamentară extraordinară a avut loc în prezenţa mai multor presonalităţi internaţionale, printre care emirul Qatarului, o delegaţie a Congresului american şi miniştrii de externe din Iran, Siria şi Arabia Saudită.
Guvernul libanez a fost reprezentat de premierul Fouad Siniora şi de întregul cabinet de la Beirut. Aceştia au demisionat imediat după alegerea noului preşedinte. Totuşi, Siniora a anunţat că şi-ar dori să îşi păstreze funcţia şi într-un viitor guvern.
Acordul de la Doha
Forţele politice au ajuns la un consens, graţie unui acord semnat miercuri la Doha, care oferă opoziţiei, conduse de mişcarea şiită Hezbollah, o minoritate de blocaj în viitorul guvern.
Acordul a fost semnat după ce mişcarea Hezbollah a preluat controlul asupra vestului Beirutului, la începutul lunii mai. Documentul prevede că puterea va deţine 16 poziţii în guvern, iar opoziţia, 11, fapt ce îi permite să folosească dreptul de veto. Alte trei posturi de miniştri vor fi nominalizate direct de preşedinte.
Neutru prin excelenţă
Generalul Suleiman, militar de carieră, este văzut mai degrabă ca un politician neutru, care a ţinut armata departe de conflictele politice în care a fost implicată ţara. Este celebru pentru apelul către cei 56000 de militari libanezi, de a ignora politica şi de "a asculta chemarea datoriei".
Este respectat atât de forţele prooccidentale grupate în jurul lui Siniora, cât şi de opoziţia grupată în jurul Hezbollah. Alegerea sa este văzută ca un eşec al politicienilor şi nu ca o preluare a puterii de către militari.
Se încarcă comentariile...
