Premierul islandez, judecat pentru deciziile de criză

Fostul premier al Islandei, Geir Haarde, a fost ieri adus în faţa unui tribunal special ca să fie judecat pentru modul în care a gestionat criza. Devine astfel primul lider al lumii care înfruntă un proces în care se va stabili dacă deciziile sale au fost corecte.

Haarde a fost şef al guvernului între 2006 şi 2009. În 2008, cele mai mari bănci ­islandeze au dat faliment şi mulţi islandezi şi-au pierdut apoi casele şi locurile de muncă. Moneda naţională s-a prăbuşit, iar inflaţia a explodat. Căderea uneia dintre bănci - Icesave, în care îşi ţineau economiile mii de britanici şi olandezi - a declanşat o dispută privind compensarea clienţilor străini. Problema nu a fost rezolvată nici până în ziua de azi.
Geir Haarde (60 de ani), şef al Partidului Independenţei, se afla în fruntea guvernului în acea perioadă. El este acuzat că a procedat neglijent pentru că nu s-a asigurat din timp că există garanţii bancare.

„Persecuţie politică"

Audierile se vor desfăşura la Tribunalul Landsdomur, un organism special menit să judece miniştri, care nu a fost însă niciodată până acum activat. Procesul ar putea dura până la mijlocul lunii martie şi apoi tribunalul mai are la dispoziţie şase săptămâni pentru a stabili verdictul.

Haarde respinge acuzaţiile şi le cataloghează drept „persecuţie politică". Se declară cu „conştiinţa curată". El susţine că a făcut ce a considerat că e mai bine pentru ţara sa şi că oficialii din guvern şi din instituţiile de reglementare au făcut tot ce au putut pentru a preveni criza. Partidul lui Haarde a încercat săptămâna trecută să convingă Parlamentul să respingă acuzaţiile şi iniţierea procesului. Nu a reuşit.

Opinia publică este împărţită în ceea ce priveşte utilitatea procesului. Unii  islandezi consideră şi ei că actuala putere din Islanda încearcă să găsească un ţap ispăşitor, dar alţii susţin că răspunderea publică este esenţială după colapsul financiar al Islandei.

Când Icesave s-a prăbuşit, premierul britanic de la acea vreme, Gordon Brown, şi-a acuzat omologul islandez că are un comportament „inacceptabil" şi „ilegal", tocmai pentru că nu a oferit garanţii că britanicii vor fi despăgubiţi. Haarde l-a acuzat la rândul său pe Brown de şantaj şi că a participat la prăbuşirea unei alte bănci islandeze, după ce Trezoreria de la Londra a îngheţat bunurile anumitor instituţii financiare islandeze. În 2009, protestele au dus la prăbuşirea Cabinetului Haarde.