Povestea Parcului Olimpic de la Londra

Complexul sportiv transformă din temelii cartierul Stratford, puternic afectat de trecutul său industrial. Parcul va fi dat în folosinţa comunităţii locale după încheierea Jocurilor Olimpice (JO) din 2012.

Proiectul a necesitat o sumă de circa opt miliarde de lire sterline. Complexul este ridicat în estul capitalei britanice, într-o fostă zonă industrială în suprafaţă de 2,5 kilometri pătraţi, cu un sol contaminat cu metale grele şi înţesat cu stâlpi de înaltă tensiune. Provocarea pentru proiectanţi şi constructori a fost să transforme această arie într-una înfloritoare, care să poată fi folosită de comunitate şi după încheierea JO.

Un punct de reper

Refolosirea materialelor rezultate din demolarea a 220 de clădiri sau decontaminarea şi refolosirea solului în proporţie de 85% sunt doar câteva dintre realizările britanicilor din perspectivă ecologică.

Majoritatea materialelor de construcţii au fost aduse în imensul şantier cu trenul sau cu barjele, pe canalele navigabile refăcute. Ansamblul în care vor fi cazaţi sportivii, care cuprinde mai multe blocuri-turn cu un total de 2.800 de apartamente, va fi scos la vânzare după JO. În acelaşi timp, tribunele stadionului principal şi ale diverselor săli de competiţie au fost proiectate în aşa fel încât să poată fi îndepărtate, total sau parţial, după terminarea competiţiei.

„Parcul Olimpic de la Londra, cel mai vast proiect de regenerare urbană din Europa, va rămâne un punct de reper pentru cartierul londonez Stratford şi după stingerea flăcării olimpice", a explicat Martin Harris, ambasadorul Marii Britanii în România.