Poluarea – pandemia tăcută

Substanţele contaminante seceră milioane de vieţi în fiecare an Creşterea poluării pune din ce în ce mai multe probleme sănătăţii oamenilor. Un volum semnificativ de probe

Substanţele contaminante seceră milioane de vieţi în fiecare an

Creşterea poluării pune din ce în ce mai multe probleme sănătăţii oamenilor. Un volum semnificativ de probe epidemiologice au indicat că expunerea copiilor la substanţele nocive poate duce la serioase probleme neurologice. Cercetătorii au căzut de acord că specificarea efectelor poluării chimice industriale este extrem de dificilă, fiindcă simptomele pot întârzia ani sau chiar decenii, până apar. Din acest motiv, ei vorbesc despre gravele ameninţări ale unei "pandemii silenţioase". Vătămările cauzate de chimicalele toxice nu se reflectă
în mod evident în statisticile de sănătate.

În cvasitotalitatea ţărilor, se fac studii pentru identificarea problemelor de sănătate legate de poluarea mediului. Aceste studii nu sunt noi. În 1855, John Snow a publicat rezultatele unei cercetări novatoare despre cauzele unei epidemii de holeră de la Londra, care au fost atribuite apei potabile contaminate, marcând astfel începutul epidemiologiei. În ţările în curs de dezvoltare ucid încă tuberculoza, paludismul şi alte boli infecţioase, iar mai nou SIDA.

Dar la acestea se adaugă moartea cauzată de cancere şi boli cronice generate de produsele chimice industriale şi agricole şi alţi poluanţi prezenţi în atmosferă, sol şi apă. Plumbul, mercurul, cuprul, arsenicul şi alte metale grele utilizate în industrie au cauzat numeroase decese. Un număr de pesticide şi alte produse chimice, cunoscute sub numele POP (Produse Organice Persistente), care se folosesc în industrie şi agricultură, pot cauza cancere şi anomalii genetice.

Poluarea aerului ucide circa trei milioane de oameni pe an

S-a estimat că poluarea aerului ucide anual între 2,7-3 milioane de fiinţe umane. Circa nouă decese din zece imputabile poluării aerului survin în ţările în curs de dezvoltare, unde trăieşte 80% din populaţia mondială. Circa 2,5 miliarde de locuitori, aproape toţi din ţări în curs de dezvoltare, trăiesc în condiţii cu niveluri crescute de poluare a aerului din spaţiile interioare. Cea mai mare parte a victimelor acestei poluări sunt femeile. Poluarea aerului din spaţiile exterioare atinge mai mult de 1,1 miliarde de locuitori mai ales din oraşe.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii estimează că s-ar putea evita moartea a circa 700.000 de oameni anual, în ţările în curs de dezvoltare, dacă s-ar reduce - la niveluri mai puţin periculoase - trei poluanţi principali din atmosferă: oxid de carbon, particule în suspensie şi plumb. În 1995 s-a estimat la aproape 100 miliarde de dolari pe an costul direct al poluării urbane în ţările în curs de dezvolare. Numai bronşita cronică duce la cheltuieli de circa 40 miliarde de dolari.

Populaţia oraşelor mari, în pericol

În oraşele în care nu există măsuri împotriva poluării, milioane de oameni sunt ameninţaţi de poluarea din spaţiile exterioare. Metropolele cu populaţii dense, cum ar fi Bangkok, Manila, Mexico şi New Delhi, sunt poluate intens de gazele provenite de la ţevile de eşapament ale camioanelor, automobilelor şi de emisiile industriale.

Ploaia acidă este un puternic poluator secundar: ea se formează când anhidrida sulfuroasă şi oxizii de azot se combină cu vaporii de apă şi oxigen în prezenţa luminii solare, pentru a forma "supa" diluată de acid sulfuric şi nitric. Aceasta poate să cadă sub formă lichidă (ploaie acidă propriu-zisă) sau sub formă de depozite uscate. Alţi poluanţi nocivi sunt anhidrida sulfuroasă, particulele în suspensie (cenuşă şi fum de la incendii), oxid de carbon provenit de la gazele de eşapament ale vehiculelor şi plumb, de la maşinile care folosesc benzină cu plumb. Poluarea aerului constituie un pericol nu numai pentru sănătate. Aceasta reduce şi producţia recoltelor, deoarece nivelul ridicat al poluării împiedică fotosinteza. În Germania, de exemplu, se pierde în fiecare an echivalentul a 4,7 miliarde de dolari din producţia agricolă, din cauza nivelului crescut de sulf şi oxid de azot.

Cele mai poluate locuri de pe Terra

1. Bajos de Haina, Republica Dominicană. Este o zonă unde trăiesc 85 de mii de persoane expuse la contaminare cu plumb, din cauza unei vechi întreprinderi de reciclare a bateriilor de automobil. Un studiu realizat în 1997 după închiderea acestei întreprinderi a arătat că 9 copii din 10 din zonă prezintă o concentraţie de plumb în sânge superioară maximului recomandat de Organizaţia Mondială de Sănătate. Consecinţele merg de la moartea prin otrăvire până la naşterile cu malformaţii.

2. Linfen, China. Oraşul cel mai poluat din Shanxi, inima mineritului chinez. Această regiune furnizează două treimi din energia celei mai populate ţări de pe planetă. Locuitorii spun că, seara, sunt literalmente acoperiţi de pulberi de cărbune. Cazurile de pneumonie şi cancer pulmonar sunt numeroase.

3. Ranipet, India. Vopselele folosite în industria pielăriei conţin crom hexavalent şi alte substanţe foarte toxice. Pe parcursul anilor, s-au acumulat 1,5 milioane de tone de reziduuri în aer liber, care au contaminat subsolul. Agricultorii au mari probleme cu recoltele. Apa de irigare miroase puternic şi, în contact cu pielea, produce ulceraţii.

4. Mailuu-Suu, Kîrgîstan. Prima bombă atomică sovietică a fost produsă pe baza a zece mii de tone de uraniu prelucrat în această zonă. Acum, 36 de mormane acumulează 1,96 milioane de metri cubi de reziduuri radioactive, într-o zonă cu activitate seismică ridicată. Un cutremur ar putea duce reziduurile în apele din valea Ferghana, una din cele mai fertile zone din Asia Centrală.

5. La Oroya, Peru. Din 1922, această localitate minieră din Anzi a fost expusă la emisii de o fabrică de metale care acum este proprietate multinaţională. 99% din copiii comunităţii prezentau, în 1999, concentraţii inacceptabile de plumb în sânge, care le afectează dezvoltarea mentală.

6. Dzerzinsk, Rusia. În timpul Războiului Rece, URSS a produs aici arme chimice, cum ar fi gazul sarin sau VX. Nivelurile de toxicitate ale apei din subsol sunt de multe ori mai mari decât maximul recomandat. Speranţa de viaţă în acest oraş este de 42 de ani pentru bărbaţi şi 47 pentru femei.

7. Norilsk, Rusia. La marginea acestui oraş siberian fondat în 1935 ca lagăr de muncă forţată există o uzină de nichel. În cealaltă margine, o topitorie de cupru. Fumurile lor creează o ceaţă permanentă de dioxid sulfuric. Ceaţa e neagră, aerul "murdar" de sulf şi speranţa de viaţă este cu zece ani mai scăzută faţă de media din Rusia. Din 2001, Norilsk este unul dintre cele 90 de oraşe ruse închise pentru vizitatori.

8. Rudnaya, Rusia. Locuitorii din această localitate din Extremul Orient rus sunt expuşi la plumb de la o veche topitorie şi transportul nesigur al metalului din mina locală.

9. Cernobîl, Ucraina. Cel mai mare accident nuclear din istorie, de acum douăzeci de ani, obligă la totală izolare întreaga zonă. Mai mult de cinci milioane de persoane trăiesc încă în regiunile Belarusului, Rusiei şi Ucrainei, clasificate drept "contaminate", unde cancerul de tiroidă loveşte.

10. Kabwe, Zambia. Al doilea oraş din Zambia ca mărime, cu 250.000 de locuitori, este cel mai afectat de baza industrială a ţării. În minele sub cer deschis, active între anii 1902-1994, vin oameni din localităţile învecinate în căutare de bucăţi de metal. Într-un râu contaminat cu plumb şi cupru dintr-o mină din centrul oraşului, copiii se scaldă şi se joacă.

România, pe lista neagră

Chiar dacă nu figurează în clasamentul - alcătuit în 2006 - al primelor zece cele mai poluate locuri din lume, Baia Mare şi Copşa Mică sunt prezente în lista oraşelor afectate serios de poluare, cu o populaţie de 140.000 locuitori, potenţial afectată de cianid, cupru şi alte metale grele, respectiv 10.000 de locuitori ameninţaţi de particule de zinc, SO2, praf de cărbune.

Copiii, victime sigure ale contaminării

Milioane de adulţi ai viitorului s-ar putea confrunta cu probleme cerebrale din cauza poluării industriale. Dacă nu se iau măsuri urgente, perspectivele sunt descurajatoare: experţii spun că există mai mult de 200 de produse de uz cotidian care distrug creierul animalelor, fără să spună însă ce se întâmplă în cazul adulţilor.

Într-un studiu publicat în revista medicală "The Lancet", medicii Philip Landrigan, de la Şcoala de Medicină Sinai Mount din New York, şi Philippe Grandjean, de la Departamentul de Medicina Mediului al Universităţii de Sud din Danemarca, spun că este vorba de o pandemie tăcută.

Controalele, insuficiente în UE

Riscul reprezentat de produsele chimice din atmosferă este dificil de evaluat: se ştie că pot produce retardări mintale, autism, paralizii cerebrale şi tulburări de atenţie. De aceea, cercetătorii cer autorităţilor, atât din Europa, cât şi din SUA, să sporească investigaţiile şi controalele asupra produselor industriale contaminante, pentru a proteja mai ales copiii, care sunt cei mai vulnerabili la acţiunile lor nocive. Se spune că toate consecinţele citate mai sus sunt numai vârful aisbergului, dat fiind că pot exista multe alte consecinţe încă necunoscute. Cercetătorii afirmă că, în SUA, companiilor industriale li se impun numai minime reglementări - pe care adesea nu le respectă - pentru respectarea normelor de securitate privitor la produsele chimice folosite. Nici în Uniunea Europeană controalele nu sunt suficiente.

Peştele, legumele şi fructele cu risc

"Creierul uman este un organ preţios şi vulnerabil, de acesta depinzând buna funcţionare a oricărui organ. Orice vătămare a sa poate avea consecinţe serioase", explică Grandjean.

"Şi în cazurile în care există documentaţie suficientă pentru dovedirea toxicităţii lor, pentru majoritatea produselor chimice nu există reglementări privitoare la protejarea creierului aflat în dezvoltare. Numai pentru puţine substanţe, cum ar fi plumbul şi mercurul, au apărut prevederi speciale pentru ocrotirea sănătăţii copiilor", explică Grandjean. "Pentru alte 200 de produse chimice, a căror toxicitate pentru creier este bine cunoscută, nu sunt reglementări care să vizeze prevenirea efectelor adverse asupra fetusului sau copiilor mici.

Specialiştii în sănătate infantilă au examinat cinci substanţe cu toxicitate verificată: plumb - prezent în vopsele pentru pereţi, arsenic - folosit pentru tratarea lemnului, toluen - prezent în diluanţi de vopsea, kerosen şi benzină, metilmercur - descoperit în peşte şi bifenoli policlorinaţi, care se găsesc în insecticide ce pot rămâne înglobate în legume şi fructe. În toate cazurile, s-a constatat că, în doze ridicate, au avut repercusiuni asupra adulţilor expuşi la acestea în copilărie.

Generaţiile periclitate

Riscurile care planează asupra marilor mase de populaţie sunt evidente. De exemplu, în cazul plumbului: aproape toţi copiii născuţi în ţări industrializate între 1960 şi 1980 au fost expuşi la plumbul din benzină.

Referindu-se la efectele cunoscute ale acestui metal, experţii asigură că se poate vorbi - la respectivele generaţii - de reducerea la jumătate a coeficienţilor de inteligenţă peste 130. "Experimentele sugerează că tulburările cauzate de produsele chimice industriale au dat loc unei pandemii silenţioase în societatea modernă", concluzionează cercetătorii. Experţii recomandă ca protocoalele întocmite pentru măsurarea toxicităţii produselor chimice să includă examinări ale efectelor lor asupra creierului.