Polonia pariază, la urne, pe bilanţul economic

Întreaga Europă priveşte la Varşovia cu răsuflarea tăiată. Dacă Donald Tusk (foto) iese învingător în alegeri, atunci va fi primul lider politic polonez care câştigă două mandate succesive după ce ţara s-a reîntors la democraţie.

Încrezător în redresarea economică evidentă din ultimii ani, Donald Tusk, politician care conduce Platforma Civică (centru-dreapta), pro-european, se confruntă cu euroscepticul Karoslaw Kaczynski (sprijinit însă de Biserică), care conduce partidul conservator Lege şi Justiţie (PiS).

Cel puţin 30 de milioane de polonezi au fost ieri chemaţi să-i aleagă pe cei 460 de membri ai Camerei inferioare a Parlamentului şi pe cei 100 ai Senatului. Un sondaj de ieri după-amiază arăta un avans de 10 procente pentru Platforma Civică, creditată cu 35,5% din voturi. După cele două partide, se clasează noua mişcare de stânga - Ruch Palikota, cu o orientare anticlericală, fondată de un bogat şi controversat om de afaceri, Janusz Palikot. Sondajele îi oferă perspectiva de a intra în Parlament, cu un procent cuprins între 7 şi 10% din intenţiile de vot. Cu 8,7% este creditat şi partidul ţărănesc, PSL, aliat al Platformei Civice.

Un caz de excepţie

Polonia, care a scăpat până în prezent fără prea mari tulburări socioeconomice în actuala perioadă de recesiune, este considerată din acest motiv o adevărată „anomalie" a Uniunii Europene. Cu o rată a creşterii economice de 4% în acest an, se descurcă mult mai bine decât economiile consolidate ale continentului. Unii analişti compară creşterea economică susţinută a Poloniei cu cea a Germaniei.

În plus, mai are un avantaj: nefiind membră a zonei euro, nu a fost influenţată de situaţia economică dezastruoasă a Greciei şi a altor ţări ce au avut nevoie de mâna de ajutor întinsă de restul Europei. Deşi Tusk (care se tutuieşte cu Angela Merkel) a orientat Polonia către legături mai puternice cu Germania, iar relaţiile cu SUA au rămas foarte bune, în 2008, Polonia şi-a retras ultimele trupe din Irak.

Sondajele actuale arată însă că Donald Tusk nu are cum să câştige o majoritate clară în Parlament, ceea ce înseamnă că va avea nevoie de parteneri de coaliţie. În plus, criticii acestuia îi reproşează lipsa de curaj în adoptarea unor măsuri ferme care să diminueze rata crescută a şomajului (circa 11%).