Polonia, între trecutul comunist şi euroscepticism

Deşi mândri de apartenenţa la Uniunea Europeană, polonezii nu agreează schimbarea modului lor tradiţional de viaţă Pentru un călător neavizat şi prea puţin la curent cu

Deşi mândri de apartenenţa la Uniunea Europeană, polonezii nu agreează schimbarea modului lor tradiţional de viaţă

Pentru un călător neavizat şi prea puţin la curent cu realităţile poloneze, primul contact cu Varşovia poate fi "fatal". Încă de la început, acesta se loveşte, odată urcat într-un taxi, de ceea ce va constata că reprezintă o caracteristică pentru locuitorii de peste 30 de ani: imposibilitatea de a comunica în limba engleză.

Polonezii ştiu însă să treacă cu uşurinţă peste acest "handicap" prin disponibilitatea de a ajuta pe oricine şi prin explicaţiile pe care le oferă cu dezinvoltură, chiar şi după ce conştientizează că interlocutorul nu înţelege o iotă.

Dezlegarea acestui mister este simplă: înainte de 1989, copiii învăţau o singură limbă străină, şi anume rusa. Şi în prezent, deşi la nivel oficial relaţiile cu Kremlinul sunt tensionate, limba lui Cehov se află la loc de cinste. Faptul e confirmat şi de statistici, conform cărora rusa şi germana sunt mult mai studiate în Polonia decât în celelalte ţări ex-comuniste.

Balans între Est şi Vest

Plasarea geografică între două mari puteri - Germania şi Rusia - se reflectă şi în arhitectura capitalei. Distrusă aproape complet în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cel mai sudic oraş al Ligii Hanseatice păstrează prea puţin din aerul de altădată. Numai centrul vechi, Stare Miasto, a fost reconstruit după planurile iniţiale. Creează însă impresia unui muzeu în aer liber, în marea majoritate a timpului fiind "deranjat" doar de rarii vizitatori străini.

Stare Miasto se însufleţeşte doar spre seară când este invadat de grupuri de prichindei care, sub atenta supraveghere a profesorilor, cumpără jucării de la vânzătorii ambulanţi sau îşi fac poze în faţa micii sirene. Dar viaţa pulsează în centrul modern, traversat de imensul bulevard Marszalkowska, pe care polonezii îl numesc cu mândrie "Drumul Regal", adică zona unde se află cele mai reprezentative clădiri ale Varşoviei.

Capitala Poloniei este un oraş care trebuie descoperit la pas, fără a fi influenţat de informaţii şi sfaturi livreşti. Parcurile mari şi curate, precum şi arterele largi atenuează puţin impresia lăsată de blocurile cenuşii din epoca comunistă, care nu se diferenţiază prea mult de "cutiile de chibrituri" din Bucureşti. În vecinătatea multora dintre ele se înalţă acum malluri în care te-ai putea pierde, dacă nu ai consulta planurile de la intrare.

Casa Presei, în variantă poloneză

Aşa cum turnul Eiffel este un reper pentru Paris sau Poarta Brandenburg pentru Berlin, Poloc Kultury I Nauki (Palatul Culturii şi Ştiinţei) este greu de trecut cu vederea. Cu o arhitectură care aminteşte izbitor de cea a Casei Presei, palatul a fost transformat după "89 într-un centru destinat evenimentelor culturale, expoziţiilor şi târgurilor.

De altfel, Varşovia este renumită pentru viaţa sa culturală, mărturie fiind numeroasele muzee şi teatre. În ultima săptămână a campaniei electorale, oraşul era împânzit nu de afişe electorale, ci de cele ale Festivalului Internaţional de Film, aflat la cea de-a 23-a ediţie, şi de cele care anunţau sosirea unei trupe de balet din Sankt-Petersburg.

Eleganţă "genuină" vs falsuri la 10 zloţi

Întrebat ce părere are despre locuitorii Varşoviei, un jurnalist britanic a mărturisit că a fost surprins de eleganţa discretă atât a femeilor, cât şi a bărbaţilor. La fel de uimit era şi de contrastul dintre magazinele cu vitrine atrăgătoare şi tarabele din faţa lor, unde se vând diverse mărfuri "de calitate": de la mănuşi şi şireturi în culori stridente până la mărci celebre de parfumuri, evident falsificate (100 ml - 10 zloţi).

Oraşul este într-o forfotă permanentă, de la primele ore ale dimineţii până seara târziu, când străzile se golesc, în timp ce barurile şi restaurantele se umplu de oameni dornici să petreacă. Preţurile sunt mai mult decât îmbietoare. Pentru 40 de zloţi (circa 25 RON) se poate comanda o supă tradiţională, felul doi şi o halbă de bere cu care numai "un iniţiat" se poate lupta.

Vinul moldovenesc, no. 1

Pe o străduţă cochetă aflată la doar câteva sute de metri de centru este un magazin de vinuri. O apariţie neaşteptată, după ce la tot pasul întâlneşti magazine unde găseşti aproape orice sortiment de votcă doreşti. Şi mai surprinzător este topul vinurilor alcătuit de proprietar. Pe primul loc tronează Doina, un merlot din Republica Moldova.

În urma lui, se plasează licori din Franţa, Argentina, Germania sau Chile. Nimic din România. Vinurile româneşti nu se regăsesc nici în supermarketuri, unde pe rafturi se lăfăie o multitudine de soiuri din fostele ţări "prietene", precum Rusia, Ungaria şi chiar Bulgaria.

Singurul produs românesc întâlnit în Varşovia a fost un Logan roşu condus de un taximetrist ucrainean. Călătoria cu Loganul este la fel de ieftină precum maşina: 1,8 zloţi/km. Pentru confortul unui Mercedes, trebuie să scoţi din buzunar 3 zloţi/km.

"The Pope was here"

Cu doar câteva zile înainte de alegeri, Radio Maryia (un post catolic condus de un prelat apropiat fraţilor Kaczynski) îi îndemna pe oameni să meargă la vot, în timp ce institutul TNS OBOP se ocupa mai mult de ceee ce gândesc polonezii la doi ani de la dispariţia Papei Ioan Paul al II-lea. 94% din polonezi îl consideră şi acum pe Ioan Paul al II-lea o autoritate morală de neconstestat, iar 80% au declarat că încearcă să pună în practică învăţăturile fostului Suveran Pontif.

Dragostea polonezilor pentru fostul Papă transpare şi din modul în care au grijă să semnaleze locurile prin care acesta a trecut. Chiar şi un popas cât de scurt într-o biserică sau la sediul vreunei asociaţii creştine este amintit prin postarea de afişe şi poze care "atestă" trecerea Papei pe acolo. Acesta este "popular" chiar şi printre tinerii care mărturisesc că intră destul de rar într-un lăcaş de cult.

Schimbări mici după aderarea la UE

Deşi în sondajele oficiale 85% din polonezi se declară proeuropeni, atitudinea lor demonstrează contrariul. Şi tocmai zona rurală, care a profitat, în opinia unora, cel mai mult de pe urma integrării, prin absorbţia fondurilor destinate agriculturii, este cea mai eurosceptică.

Conservatori, ţăranii nu doresc să preia prea multe influenţe din afară. Situaţia se prezintă diferit în rândul tinerilor pentru care Uniunea Europeană e sinonimă cu viitorul. Chiar dacă recunosc că viaţa lor nu s-a schimbat semnificativ după aderarea din 2004.

Momentan, integrarea le-a adus două beneficii: călătoria fără paşaport şi facilitatea condiţiilor de studiu în alte state membre UE. Părinţii lor privesc schimbările cu un ochi mult mai critic. Jachwiga B., 44 de ani, secretară la un institut de cercetare, câştigă 2.000 de zloţi pe lună, ceea ce reprezintă salariul mediu pe economie. Ea declară că veniturile lunare nu s-au majorat prea mult după intrarea în marea familie europeană. În schimb, preţurile la produsele de bază au crescut simţitor.

În aceeaşi notă contrastantă se înscrie şi aprecierea trecutului. Lustraţia, un subiect sensibil pentru cei trecuţi de 40 de ani, nu prezintă prea mult interes pentru tineri.

Majoritatea consideră că eliminarea foştilor securişti din politică şi din mediul de afaceri trebuia făcută în primii ani şi nu trebuia folosită în lupta politică. Rafo, 30 de ani, economist la o bancă din Varşovia, este şi mai categoric. După ce a petrecut câţiva ani în Statele Unite, Rafo percepe ritmul vieţii la o altă viteză şi nu vede rostul acestei întoarceri spre trecut.

Fraţii Kaczynski, o povară pentru UE, dar şi pentru propria lor ţară

"Izbucnirile" fraţilor Kaczynski la adresa Germaniei rezonează cu resentimentele polonezilor care au trăit ororile celei de-a doua conflagraţii mondiale. Maciej M., 23 de ani, student la secţia de biotehnologie a Politehnicii, a ascultat de nenumărate ori poveştile bunicului său, rănit grav în război. Prin urmare, înţelege de ce acesta aprobă discursul "gemenilor". Are însă propriile lui experienţe. A fost la o bursă la Berlin şi pentru el Germania reprezintă un model.

De altfel, imaginea vecinului de la Vest este preponderent pozitivă în rândul adolescenţilor, spre deosebire de Rusia, privită mai degrabă cu indiferenţă, şi chiar Statele Unite, mult prea îndepărtate din punct de vedere geografic.

Situaţia e rezumată concis de un jurnalist de la "Gazeta Wyborcza": "Există două relaţii cu Germania: una este cea a fraţilor Kaczynski, alta este cea a oamenilor obişnuiţi". Afirmaţii care se susţin şi în plan economic, Germania fiind de departe cel mai important investitor în Polonia.

O retorică cu două tăişuri

Unul dintre principalele reproşuri pe care tinerii anti-Kaczynski le aduc fraţilor este relaţia tensionată cu UE. Ei nu s-au lăsat convinşi de retorica acestora, care explică orice "ieşire" prin apărarea intereselor Poloniei. Unii sunt de acord cu această explicaţie, dar consideră că mai multă diplomaţie n-ar strica. Alţii se simt de-a dreptul "jenaţi" de modul în care sunt reprezentaţi la nivel european.

Părerea generală este că Lech şi Jaroslaw Kaczynski şi-au făcut inamici peste tot. După ce au iritat preşedinţia finlandeză a UE, apoi pe cea germană şi portugheză, ziaristul de la "Gazeta Wyborcza" aşteaptă, aproape resemnat, să vadă cum vor reuşi cei doi fraţi să-i supere şi pe sloveni, care vor prelua conducerea troicii la 1 ianuarie 2008.