Politica Rusiei, înfruntată la summiturile rebelilor

Teama de a-şi lăsa viitorul la bunul plac al Moscovei a unit foste republici sovietice, ţări baltice şi foşti sateliţi ai URSS într-un demers comun: găsirea alternativei la monopolul

Teama de a-şi lăsa viitorul la bunul plac al Moscovei a unit foste republici sovietice, ţări baltice şi foşti sateliţi ai URSS într-un demers comun: găsirea alternativei la monopolul energetic rusesc. Iniţiativa GUAM, încurajată de dincolo de Ocean, aspiră la statutul de organizaţie internaţională

Liderii din Georgia, Ucraina, Azerbaidjan şi Republica Moldova, patru foste republici sovietice, devenite acum prooccidentale, s-au reunit la începutul acestei săptămâni, la Baku, capitala azeră, în cadrul summitului GUAM (denumire dată după iniţialele statelor membre), în încercarea de a crea o alternativă la livrările de hidrocarburi ruseşti în Europa.

Preşedintele azer, Ilham Aliev, a cărui ţară dispune de importante rezerve de hidrocarburi, i-a primit la Baku pe omologii săi din Ucraina şi Georgia, Viktor Iuşcenko şi Mihail Saakaşvili, precum şi pe premierul moldovean, Vasile Tarlev, preşedintele Vladimir Voronin aflându-se în aceste zile în vizite la Luxemburg şi Bruxelles. Într-un gest simbolic de susţinere a GUAM, preşedinţii lituanian şi polonez, Valdas Adamkus şi Lech Kaczynski, doi lideri ai fostului bloc sovietic, au participat la reuniunea de la Baku. În capitala azeră s-a aflat şi preşedintele român, Traian Băsescu, care a ţinut să sublinieze că regiunea Mării Negre şi zona Mării Caspice trebuie să devină un nod important al reţelelor energetice către pieţele europene. Preşedintele Aliev a apreciat că o cooperare intensă în cadrul GUAM ar permite Azerbaidjanului să furnizeze petrol şi gaz către Europa. "Statele membre GUAM avansează către o integrare politică şi economică cu Europa şi energia şi transportul vor juca rolul cel mai important", a adăugat el.

De la nivel regional la unul internaţional

Preşedintele polonez, Lech Kaczynski, susţinător al limitării dependenţei Uniunii Europene faţă de aprovizionarea cu energie provenind din Rusia, a salutat cooperarea în cadrul organizaţiei şi a susţinut aspiraţiile unora dintre membre de a se alătura NATO şi UE. "În condiţiile şantajului energetic, proiectele energetice cu GUAM sunt foarte interesante", a declarat preşedintele polonez, făcând aluzie la diferendele legate de preţul hidrocarburilor care au generat crizele energetice ale Rusiei cu Ucraina, în 2006, şi cu Belarus, în 2007.

Formula de cooperare regională GUAM s-a constituit la 10 octombrie 1997 în marja summitului Consiliului Europei, ca urmare a alăturării Republicii Moldova la formatul de colaborare tripartită, iniţiat de preşedinţii Georgiei, Ucrainei şi Azerbaidjanului. Ulterior, în aprilie 1999, Republica Uzbekistan a decis să se angajeze în cadrul GUAM, însă prezenţa acesteia în cadrul structurii a fost de scurtă durată, întrucât în iunie 2002 autorităţile de la Taşkent au decis suspendarea participării. Prin semnarea declaraţiei de la Kiev, la 23 mai 2006, GUAM devine Organizaţia pentru Democraţie şi Dezvoltare Economică - GUAM.

Cu ocazia acestui summit, s-a decis ca structura regională GUAM din care fac parte Georgia, Ucraina, Azerbaidjan şi Republica Moldova să se transforme într-o organizaţie internaţională care să aibă o poziţie comună în cadrul ONU, OSCE etc. Liderii celor patru state au convenit ca, de acum încolo, GUAM să soluţioneze problemele teritoriale din interiorul blocului prin forţe proprii, fără participarea Rusiei.

Forţă comună de menţinere a păcii

Tot la Baku s-a convenit crearea unei forţe comune de menţinere a păcii care ar putea fi utilizată pentru reglementarea conflictelor regionale, sub auspiciile Consiliului de Securitate al ONU şi OSCE. Potrivit analiştilor, forţele GUAM de menţinere a păcii le-ar putea înlocui pe cele ruse, desfăşurate în prezent în cele două regiuni separatiste proruse ale Georgiei, Abhazia şi Osetia de Sud. Azerbaidjanul speră, la rândul său, să utilizeze această nouă forţă pentru soluţionarea conflictului îngheţat din enclava Nagorno Karabah, anexată de Armenia la sfârşitul anilor "90.

Dispută pe hidrocarburile din Marea Caspică

Şi în Europa de Sud-Est are loc duminică, la Zagreb, un summit al energiei. Organizatorul acestui eveniment este preşedinţia croată. Şeful statului croat, Stipe Mesici, îl are invitat de seamă pe preşedintele rus, Vladimir Putin, care a confirmat participarea. Scopul reuniunii este de a oferi reprezentanţilor ţărilor din regiune ocazia de a prezenta punctele lor de vedere asupra problemelor actuale legate de energie.

Au confirmat deja participarea preşedinţii Albaniei, Bosniei, Macedoniei, Muntenegrului, României şi Serbiei. Grecia va fi reprezentată la nivel de ministru adjunct şi va fi prezent şi un oficial din cadrul Comisiei Europene.

Rusia, Azerbaidjanul şi Kazahstanul deţin partea leului

Miniştrii de externe din cele cinci state riverane Mării Caspice (Iran, Azerbaidjan, Turkmenistan şi Kazahstan) s-au întâlnit, ieri, la Teheran, pentru a discuta despre statutul juridic al Mării Caspice, securitatea regională şi dezvoltarea cooperării în regiune. Reuniunea are ca obiectiv pregătirea celui de-al doilea summit caspic, primul având loc în aprilie 2002, la Aşhabad. Al doilea, destinat definirii statutului Mării Caspice, problemă nerezolvată de la dezmembrarea URSS, în 1991, ar fi trebuit să aibă loc în 2003, dar desfăşurarea acestei întâlniri a fost amânată de atunci în fiecare an. În deschiderea reuniunii, ministrul de externe iranian, Manouchehr Mottaki, a cerut statelor riverane să transforme Marea Caspică într-o zonă a prieteniei, prin sporirea cooperării pe termen lung. Mottaki a reafirmat disponibilitatea Iranului de a contribui la un transport "mai uşor, mai ieftin şi mai sigur" al gazelor naturale şi petrolului în bazinul Mării Caspice. În acest context, oficialul iranian a apreciat că acordurile anterioare semnate între Iran şi fosta Uniune Sovietică în 1921 şi 1940 pot servi drept bază pentru stabilirea statutului juridic al Mării Caspice. Statutul juridic privind rezervele de gaze naturale şi ţiţei din Marea Caspică reprezintă din 2003 un motiv de dispută, deoarece Rusia, Azerbaidjanul şi Kazahstanul au semnat un acord de împărţire a aproape 65% din zona nordică a bazinului maritim.

Revolta celor trei ţări baltice

Neglijate de Europa, cele trei state încearcă, pe cont propriu, să scape de monopolul rusesc al hidrocarburilor

Reunite într-un minisummit propriu, consacrat energiei, Lituania, Letonia şi Estonia au încercat să-şi pună la punct propria politică pentru a rezista în faţa Rusiei. Prilej cu care liderii celor trei ţări baltice şi-au constatat izolarea în sânul UE.

După mai bine de trei ani de la aderarea la Uniunea Europeană, cele trei state baltice - Lituania, Letonia şi Estonia - au sentimentul că reprezintă "o insulă izolată în sânul UE". Aşa, cel puţin, a declarat premierul estonian, Andrus Ansip, la recentul summit de la Riga, consacrat energiei. Liderii acestor trei ţări au încercat să-şi pună de acord politicile energetice, pe fondul recentei deteriorări a relaţiilor cu vecinul rus. "Nimeni nu neagă importanţa relaţiilor economice cu Moscova. Numai că suntem, aşa cum s-a văzut, prea vulnerabili în faţa monopolului deţinut de furnizorii ruşi de hidrocarburi", a dezvăluit presei miezul summitului, premierul lituanian, Dejvidas Matulenis.

Proiecte şi orgolii

"Independenţă" şi "unitate", acestea au fost cuvintele cu care presa baltică şi-a însoţit cel mai des relatările de la Riga. Preocuparea crescândă a balticilor faţă de viitorul lor energetic se explică şi prin apropiata închidere, în 2009, a centralei nucleare de la Ignalina (Lituania), fapt ce va spori, în opinia analiştilor, dependenţa acestor ţări faţă de Rusia. Ca urmare, statele baltice au decis să investească împreună în construirea unei noi centrale, care ar urma să o înlocuiască pe cea de la Ignalina, până în 2015. O singură neînţelegere umbreşte proiectul: fără a-şi înştiinţa partenerii estonian şi leton, Lituania a decis unilateral să invite Polonia la investiţie. Gest care a determinat Tallinnul să ameninţe că se retrage.

Pentru a izbuti o unificare a pieţei energiei, bunăvoinţa politică nu e suficientă. Astfel, când Letonia şi-a deschis piaţa energiei, la începutul lui 2007, întreprinderilor estoniene, Eesti Energia nu a reuşit să convingă decât doi clienţi să-şi schimbe abonamentul şi să renunţe la societatea naţională Latvenergo. Iar unul din cei doi clienţi e chiar Ambasada Estoniei.

Rezistenţa faţă de Moscova, o realitate

În alte domenii însă, cum ar fi "rezistenţa" faţă de Rusia, balticele strâng rândurile şi se manifestă solidar. Premierul estonian a şi mulţumit, de altfel, Letoniei pentru sprijinul manifestat în timpul crizei statuii "soldatului sovietic", mutată din centrul Tallinnului la periferie. Această criză, precum şi atacul cibernetic la care a fost supusă Estonia demonstrează, potrivit presei baltice, cât de necesară este cooperarea între cele trei ţări. Premierul estonian a minimalizat cu acest prilej riscurile înfruntării Rusiei. În pofida ofensivei diplomatice ruse şi a reticenţei Occidentului de a ridica prea mult tonul în dialogul cu Moscova, economia Estoniei nu a fost destabilizată în timpul recentei crize. Drept urmare, dacă în urmă cu câţiva ani era riscant, azi Rusia poate fi înfruntată, a conchis Andrus Ansip.