Pentru ce a jucat teatru premierul Papandreu

Premierul grec a anunţat ieri-seară că renunţă la referendumul privind euro, care a pus în pericol continuarea finanţării externe a Greciei. Piesa pare să fi fost pusă în scenă pentru a convinge opoziţia.

„Uite demisia, nu-i demisia", "iată referendumul, nu mai e referendumul". Este jocul pe care l-a jucat cu abilitatea unui politician cu tradiţie în familie premierul grec, Giorgios Papandreu. S-a jucat timp de patru zile cu nervii Europei, cu încrederea propriului partid, dar mai ales cu viitorul concetăţenilor săi, oamenii care l-au votat. Unii comentatori susţin că scopul a fost de fapt unul nobil: să convingă opoziţia să voteze planul de asistenţă european, cu tot cu măsurile de austeritate pe care acesta le implică.

„N-a fost un scop în sine"

Ieri, în jurul orei 17.00, şeful Guvernului de la Atena s-a decis să cedeze presiunilor venite din toate părţile şi a anunţat că este dispus să renunţe la organizarea referendumului privind euro, programat la 4 decembrie, doar ca să salveze cea de-a şasea tranşă de împrumut acordată Greciei de FMI, UE şi BCE. „Chiar dacă nu vom recurge la un referendum, care nu a fost niciodată un scop în sine, salut poziţia partidului de opoziţie de dreapta", care s-a declarat pregătit să ratifice în Parlament acordul zonei euro din 27 octombrie, a declarat şeful Guvernului de la Atena în cadrul consiliului de miniştri organizat ieri în regim de urgenţă, la Atena.

Gata de negocieri

În plus, premierul Papandreu a mai spus că este gata să negocieze cu opoziţia conservatoare formarea unui guvern de tranziţie. La negocieri a fost chemat liderul partidului conservator„ Noua Democraţie", Antonis Samaras. „Cred în acest moment istoric că partidele politice pot să ajungă la un acord", a apreciat Papandreu, lăsând impresia că a jucat acest rol de ,,personaj negativ" doar pentru a convinge partidul de dreapta să voteze noile măsuri de austeritate pe care le implică planul de asistenţă stabilit la summitul din 27 octombrie, la Bruxelles. Miercuri seara, Uniunea Europeană şi Fondul Monetar Internaţional au anunţat blocarea celor opt miliarde de euro, tranşa de împrumut care ar salva Grecia de la intrarea în incapacitate de plată, în luna decembrie, atât timp cât Parlamentul de la Atena nu aprobă noul acord de asistenţă europeană.

Papandreu, luat la bani mărunţi de Merkel

Speriaţi cu tăierea finanţării

Anunţul a dus la prăbuşirea pieţelor şi i-a determinat pe cancelarul german, Angela Merkel, şi pe preşedintele francez, Nicolas Sarkozy, să admită public că iau în calcul ieşirea Greciei din zona euro. Ministrul pentru Afaceri Europene de la Paris, Jean Leonetti, a subliniat că zona euro este pregătită să lase Grecia să se retragă şi în cazul în care populaţia va respinge la referendum planul european de salvare a ţării.

Un avertisment similar a fost transmis Atenei şi de preşedintele Eurogrup, premierul luxemburghez Claude Juncker. „Trebuie să ne asigurăm că ieşirea Greciei din zona euro nu va fi un dezastru pentru populaţia Germaniei ori a Luxemburgului. Suntem complet pregătiţi pentru situaţia pe care o descriu şi pe care vreau să o evit", a declarat Juncker. Anunţul referendumului şi consecinţele acestuia (blocarea creditării externe) au declanşat ieri de dimineaţă o luptă pe viaţă şi pe moarte pe scena politică din Grecia.

Presa de la Atena anunţa, ieri, în jurul orei 13.00, că premierul Giorgios Papandreu, care se supune, astăzi, unui vot de încredere în Parlament şi-a pierdut majoritatea parlamentară, după ce două deputate socialiste au declarat că vor vota împotriva şefului Guvernului din cauza referendumului pe care l-a iniţiat. Astfel, Papandreu nu mai avea ieri decât 150 de voturi în favoarea sa. Renunţarea la referendum s-ar putea să-i fi adus voturile înapoi. Sau nu.

Dar nu doar parlamentarii au dat semnal că îl părăsesc pe Giorgios Papandreu, ci şi miniştrii săi. Şeful Finanţelor, Evangelos Venizelos, ministrul Dezvoltării, Michalis Chryssohoidis şi cel al Sănătăţii, Andreas Loverdos, s-au declarat împotriva referendumului. „Gata, referendumul a murit", a declarat concis Nikos Salayannis membru al formaţiunii PASOK (socialişti). Bursele au reacţionat instantaneu, înregistrând o creştere semnificativă.

Un guvern al salvării naţionale?

Presa de la Atena dar şi cea vest-europeană au început să relateze în jurul orei 15.00 că premierul Papandreu îşi va da demisia şi că mai mulţi miniştri cer insistent formarea unui guvern al salvării naţionale. În asentimentul lor a fost şi opoziţia, care a precizat că Executivul interimar ar trebui să se ocupe strict de organizarea alegerilor anticipate şi de finalizarea acordului de asistenţă cu UE.

„Acolo unde s-a ajuns cu politica Guvernului socialist, noul acord pentru continuarea ajutorării Greciei este inevitabil şi trebuie garantat", a declarat presei Antonis Samaras, liderul conservatorilor, care, până de curând, se opunea ferm măsurilor de austeritate dictate Greciei de zona euro şi FMI, precum şi oricărei idei de guvern de uniune naţională. Anunţul premierului Papandreu că nu renunţă la putere dar că este dispus să poarte negocieri cu opoziţia a liniştit într-o oarecare măsură spiritele pe scena politică elenă.

„Purtăm o cruce“, se lamentează premierul grec

Succesorii la şefia Guvernului

Presa de la Atena nu a renunţat să avanseze câteva nume de politicieni care i-ar putea lua locul lui Giorgios Papandreu. Printre favoriţii la funcţia de premier se numără Kostas Simitis, fost premier al Greciei, în perioada 1996-2004. Ziarele de la Atena susţin că acesta ar avea susţinerea UE şi amintesc că Simitis a studiat dreptul şi ştiinţele economice în Germania, unde, în anii '70, a şi predat. Un alt potenţial succesor al lui Papandreu este, potrivit Vima, fostul vicepreşedinte al BCE, Lucas Papademos.

Bunăvoinţă

Într-un discurs ţinut, ieri seară, în faţa Parlamentului, Papandreu a anunţat că a invitat opoziţia conservatoare să fie co-negociator la noul acord de asistenţă pentru Grecia.

G20: lupta politicienilor cu lumea financiară

Dincolo de criza din Grecia, ce a ţinut afişul summitul, temele financiare abordate sunt extrem de spinoase. Strânse deja cu uşa să şteargă o parte din datoria Greciei şi să se recapitalizeze, băncile şi întregul mediu de afaceri s-au revoltat şi au încercat să pună presiune asupra liderilor din ţările cu economiile cele mai dezvoltate. Chiar înainte de startul reuniunii de la Cannes, Institutul de Finanţe Internaţionale a trimis o scrisoare la G20, cerând liderilor lumii să înceteze să demonizeze bancherii, să le mai impună noi reglementări şi noi măsuri punitive.

Liderul IIF (ce reuneşte şi marile bănci europene), Charles Dallara, a ameninţat că cererea politicienilor, ca băncile să strângă mai mult capital, va sufoca creditarea pentru afaceri şi va duce la o vânzare masivă a datoriilor suverane deţinute de bănci (ceea ce s-a şi întâmplat în cursul zilei de ieri). Iar o vânzare masivă a obligaţiunilor statelor cu probleme din zona euro duce automat la o scădere a valorii obligaţiunilor.

Obama sfătuieşte Europa să îşi rezolve singură criza

BCE reduce dobânda

Pentru a împiedica sufocarea creditării, Banca Centrală Europeană a redus, chiar înainte de startul G20, dobânda de politică monetară la 1,25% (de la 1,5%) . Reducerea ar permite băncilor să se împrumute mai ieftin şi ar stimula creditarea. Riscul este însă creşterea inflaţiei - care este deja în zona euro de 3 la sută, cu mult peste ţinta BCE, de 2 la sută.

Liderii G20 vor negocia şi o reformă a sistemului monetar internaţional, care să reflecte mai bine influenţa economiilor emergente precum China, India şi Brazilia. Ceea ce ar implica un vot mai puternic al acestor state în cadrul FMI şi diversificarea "drepturilor speciale de tragere" ale FMI - un instrument care până acum a luat în calcul doar dolarul, euro, yenul şi lira şi care ar trebui să cuprindă şi monedele ţărilor emergente.

Taxa pe tranzacţii financiare

Gazda reuniunii, liderul francez Nicolas Sarkozy spera să ajungă în carul G20 la un acord pe taxa pe tranzacţii financiare. Însă această chestiune, ca şi regulamentele mai dure pe care liderii europeni le-ar fi dorit impuse pe piaţa speculaţiilor financiare, nu au practic nicio şansă. În primul rând, se opun băncile. City-ul londonez (centrul financiar) a făcut şi el un lobby extrem de puternic la guvern pentru a se asigura că David Cameron nu va ceda acestor solicitări, scrie "The Guardian".

„Bankster“ – un nou concept imaginat de protestari, ce asociază bancherii cu gangsterii Foto: reuters

O sursă instituţională americană a precizat că SUA se opun în principiu acestei taxe, dar că nu i-ar bloca pe alţii să impună o nouă taxă. Poziţia dă apă la moară Marii Britanii, care consideră că o asemenea taxă poate fi acceptată doar dacă este impusă la nivel global. China, Canada, Japonia şi Australia se opun şi ele.

O altă problemă spinoasă este cea a posibilului ajutor pe care l-ar putea da China Europei. Autorităţile de la Beijing au fost curtate de europeni pentru a contribui la un aşa-numit "vehicul special" care să ajute financiar Europa, alături de Facilitatea Europeană de Stabilitate Financiară. Deşi are rezerve de peste 3.200 de miliarde de dolari, China a declarat că nu va fi salvatorul Europei.  Înainte de a pleca spre G20, zeci de mii de chinezi i-au trimis mesaje pe internet preşedintelui Hu Jintao, cerându-i să nu se implice în problemele Europei şi să rezolve întâi problemele propriei ţări.

Cu un mandat dificil a venit şi preşedintele SUA, Barack Obama, care trebuia să facă presiuni asupra liderilor europeni să rezolve criza datoriilor care afectează deja şi SUA. Casa Albă este de părere că Europa trebuie să rezolve criza de una singură. Obama a explicat că Europa a făcut deja paşi importanţi prin planul de salvare de la ultimul summit UE, dar a avertizat că la G20 trebuie prezentate detaliile planului (care presupune iertarea Greciei de o parte din datorii şi mărirea fondului de salvare european).

Cronologia unui dezastru

- 1999 Grecia vrea să adere la zona euro încă de la înfiinţarea acesteia, dar nu i se permite din cauza datoriei publice prea mari şi a inflaţiei.
- 2001 Grecia intră în uniunea monetară, devenind cel de-al doisprezecelea membru. Willem F. Duisenberg, preşedintele de atunci al Băncii Centrale Europene (BCE), avertizează statul să-şi pună Finanţele în ordine.
- 2004 Când statisticile înaintate de Grecia sunt examinate cu atenţie, se descoperă că ţara nu îndeplinise de fapt condiţiile pentru a adera la zona euro.
- Iunie 2005 Grecia găzduieşte Jocurile Olimpice de vară, cheltuieşte 15 miliarde de euro, de trei ori mai mult decât plănuise.
- Martie 2005 Noul guvern elen propune un buget auster. Sindicatele demarează o grevă generală de 24 de ore. 
- 2006 La un an după primul buget auster, lucrurile par să se îmbunătăţească. PIB creşte cu 4,1% în primele trei luni.
- 2007 Guvernul conservator trece de o moţiune de cenzură şi promite să continue reformele.
- 2009 Ratingul de credit al Greciei este revizuit în scădere de agenţii, ajungând astfel cel mai redus din zona euro. În câteva zile, pieţele de obligaţiuni se prăbuşesc.
- Ianuarie 2010 FMI anunţă că va trimite o delegaţie la Atena pentru a oferi statului elen consiliere. Comisia Europeană mustrează Grecia pentru falsificarea statisticilor.
- Aprilie 2010 Miniştrii de Finanţe din zona euro promit să împrumute 30 de miliarde de euro Greciei în următorul an. Dobânzile cerute de investitori pentru a cumpăra obligaţiuni guvernamentale elene ating un maxim istoric. Parlamentarii germani cer ca împrumuturile să fie garantate pentru a asigura stabilitatea zonei euro. Apar primele semne de extindere a crizei din Grecia în Portugalia. Agenţiile reduc ratingul Greciei la „junk". 
- Mai 2010 FMI şi UE aprobă un program de asistenţă financiară de urgenţă pentru Grecia, în valoare de 110 miliarde de euro. Izbucnesc proteste violente.
- Iunie 2010 Investitorii cer dobânzi-record, de peste 10,4%, pentru a cumpăra obligaţiuni elene.
- Octombrie 2010 Grecia dezvăluie un proiect bugetar care să reducă deficitul.
- Martie 2011 Liderii europeni scad dobânda pentru împrumutul Greciei de la 5% la 3,5% şi majorează perioada de rambursare a creditului de la trei ani la şapte ani şi jumătate.
- Mai 2011 Atena anunţă că va avea nevoie de un nou împrumut de urgenţă.
- Iunie 2011 Guvernul elen trece de un vot de încredere crucial, pavând calea către introducerea unor măsuri de austeritate care aduc statului 28 de miliarde de euro. Miniştrii de Finanţe din UE decid să nu elibereze tranşa din împrumut până când măsurile nu sunt aprobate. Măsurile trec, izbucnesc noi greve.
- Iulie 2011 FMI eliberează o tranşă de 3,2 miliarde de euro Greciei, în timp ce o decizie asupra celui de-al doilea pachet de salvare este amânată până în septembrie. Agenţia de evaluare financiară Moody's reduce ratingul Greciei cu trei trepte.
- Septembrie 2011 Moody's retrogradează băncile franceze din cauza expunerii acestora pe Grecia.
- 8 octombrie 2011 Liderii UE anunţă că Grecia nu va primi tranşa din împrumut mai devreme de luna noiembrie, din cauza ritmului încet al reformelor.
- 23 octombrie 2011 Summitul extraordinar organizat pentru clarificarea situaţiei Greciei este un eşec, nu se ia nicio decizie.
- 26 octombrie 2011 Un nou summit este organizat şi, după zece ore de negocieri, liderii europeni prezintă noul plan de salvare a Greciei, bazat pe ştergerea a 50% din datoriile Atenei către creditorii privaţi (adică aproximativ 100 de miliarde de euro) şi acordarea unui nou împrumut în valoare de 130 de miliarde de euro.