Paranoia crizei: britanicii fac provizii de alimente

Precauţii Vânzările la alimente congelate şi deshidratate, ambalate în vid şi cu o durată de valabilitate de 25 de ani sunt de circa 10 ori mai mari decât în anii precedenţi şi continuă să crească, spun producătorii.

În 2012, Grecia ar putea intra în imposibilitate de plată, Italia şi Spania ar putea urma la rând. În întreaga Europă, băncile ar putea intra în faliment una după alta, iar clienţii lor panicaţi îşi retrag cu disperare banii din conturi. Pare un scenariu absurd, dar acest exerciţiu de imaginaţie este făcut de un număr din ce în ce mai mare de britanici, scrie presa din regat.

Dacă înainte cu trei ani marile bănci europene erau considerate prea solide  pentru a se prăbuşi, acum ele sunt considerate prea mari pentru a fi salvate de guverne. Urmează panica. În câteva ore, bancomatele şi rafturile supermarketurilor se golesc. Găşti de anarhişti încep să jefuiască magazine, căutând alimente. Într-o lume din ce în ce mai nesigură, mulţi nu mai exclud din start un astfel de scenariu. 

Alimente instant

„În întreaga ţară, oamenii încep să ia măsuri pentru a face faţă unei astfel de situaţii. Ei îşi îndeasă cămările cu alimente neperisabile, cumpără pompe de purificare a apei şi aragazuri de campanie", scrie „Daily Mail".

Alimentele liofilizate, cu o durată de valabilitate de 25 de ani, sunt din ce în ce mai populare în Marea Britanie, scrie aceeaşi publicaţie. Numai în ultimul an, vânzările la astfel de alimente au crescut de peste trei ori, după cum declară principalul producător, compania americană Mountain House. În ultimii câţiva ani, vânzările acestor produse au crescut de zece ori. Este vorba de porţii de mâncare gătită, cum ar fi spaghetti bolognaise, care apoi sunt îngheţate rapid.

Ulterior, conţinutul de apă este înlăturat sub presiune printr-un proces numit „sublimaţie". Procedeul păstrează gustul şi circa 97% din valoarea nutritivă, dar reduce mult greutatea şi volumul. Mâncarea se poate prepara apoi prin adăugarea de apă, de preferat caldă.  Un singur pachet poate hrăni o familie de patru persoane timp de trei luni, însă nu este ieftin. Costă circa 1.800 de euro, dar mulţi dintre cei care cumpără aceste alimente pentru situaţii de urgenţă consideră că e înţelept să facă o astfel de o investiţie.

„Nu e o nebunie", spune James Blake, a cărui companie, Emergency Food Storage, este specializată în alimente neperisabile. „Avem drept clienţi o mulţime de oameni de afaceri foarte puternici. Cei mai mulţi oameni îşi fac asigurări de sănătate, de viaţă sau pentru case. Aceasta este o asigurare de hrană. Desigur, sperăm că nu se va întâmpla niciodată, dar dacă va avea loc o catastrofă majoră, atunci banii nu vor valora prea mult după câteva zile. Alimentele vor deveni cea mai căutată marfă", spune el.

Dave Hannah şi compania sa, B-Prep, vinde produse similare. El spune că o parte din clienţii săi sunt bancheri, care cheltuie, în medie, 3.500 de euro pe aceste produse. „Te fac să te întrebi: „Oare ce ştiu?", spune Hannah.

Desigur, toate aceste declaraţii pot fi făcute în interesul de a vinde produsul, accentuând paranoia pentru a-şi spori profiturile. Dar nu există dubii că există familii care stochează alimente, pregătindu-se pentru vremuri grele. „Cred că în casă am provizii pentru şase luni. E asigurarea mea de supravieţuire", a declarat pentru „Daily Mail" Lynda Mayall, în vârstă de 51 de ani, din regiunea Dorset (sud-vestul Angliei). Divorţată şi mamă a patru copii, ea spune că instinctul de supravieţuire i s-a trezit pe măsură ce a văzut cum evoluează criza.  

Ea a cumpărat peste 100 de kilograme de alimente „de supravieţuire", liofilizate, şi are în dulapuri peste 100 de conserve de fasole, peşte, supă şi legume. De asemenea, are rezerve de paste făinoase şi orez. „Nu sunt total pesimistă, am încredere în guvern, dar am şi mai multă încredere în propriile mele provizii", a adăugat ea.

Înţelepciune sau exagerare?

În ultimii ani, mai multe evenimente au pus în lumină fragilitatea infrastructurii economiilor dezvoltate. Poţi avea bani în bancă, dar, dacă nu ai acces la ei şi dacă magazinele, care se tem de prăbuşirea băncilor, nu mai primesc decât bani lichizi, atunci nu poţi cumpăra alimente. Cel puţin aşa a demonstrat cutremurul urmat de tsunami produs în martie, în Japonia. Un alt exemplu este uraganul Katrina, din 2005. În câteva zile, locuitorii celei mai bogate ţări din lume jefuiau magazine pentru a face rost de alimente.

Tim Lang, profesor de Politică alimentară la Universitatea City, din Londra, spune că nu e surprins de faptul că oamenii sunt panicaţi.
„E marca acestor vremuri. Plăcile tectonice ale capitalismului se clatină serios. Psihologia maselor e una de insecuritate şi acest lucru e îngrijorător. Pe nesimţite, dar inexorabil problema securităţii alimentare a intrat în conştiinţa maselor", spune el.

"E marca acestor vremuri. Plăcile tectonice ale capitalismului se clatină serios. Psihologia maselor e una de insecuritate şi acest lucru e îngrijorător.''
Tim Lang
profesor de Politică alimentară la Universitatea City, din Londra

Turism politic pe banii europenilor

Politicienii sunt plimbaţi pe la sediile instituţiilor UE Foto: reuters

Parlamentul European (PE) decontează anual 30 de milioane de euro pentru excursii de familiarizare a publicului cu instituţia. Fiecare dintre cei 736 de europarlamentari poate aduce 110 persoane la Bruxelles şi Strasbourg, pe cheltuiala contribuabililor europeni. Multe dintre aceste excursii sunt însă adevărate sejururi turistice pentru membrii partidelor şi cunoscuţii aleşilor europeni.

Din banii alocaţi de UE se decontează cu generozitate transportul, cazarea şi masa excursioniştilor, potrivit unei anchete a publicaţiei britanice "The Telegraph". Multe excursii vizează însă prea puţin cunoaşterea mecanismelor de funcţionare a instituţiilor UE. Timpul este alocat, de obicei, altor puncte de atracţie din zonă - mese la restaurante de lux, croaziere, vizitarea unor obiective turistice locale.

Unii europarlamentari britanici nu s-au sfiit să prezinte pe propriile pagini de internet detalii despre derularea excursiilor. În una dintre acestea, organizată săptămâna trecută de laburistul Peter Skinner, vizitarea PE a durat doar două ore. În restul de şase zile, participanţii au fost plimbaţi la shopping prin Strasbourg, la o degustare de şampanie, precum şi pe la diferite obiective turistice din oraşele Ypres, Reims şi în staţiunea balneară Baden-Baden. Cu cazare la hotel de 150 euro pe noapte.

Fonduri deturnate în puşculiţa de partid

Modul de decontare de către PE permite şi deturnarea fondurilor.  Banii sunt  alocaţi cash direct birourilor europarlamentarilor, iar deconturile nu sunt deloc controlate, potrivit Curţii Europene de Conturi. Un oficial PE a răspuns că verificarea decontărilor presupune prea mult personal şi timp.

Partidul Naţionalist Britanic (BNP), de extremă dreaptă şi antieuropean, dar cu doi aleşi la Bruxelles, chiar s-a lăudat că a adus bani bugetului de partid prin organizarea „economică" a unui astfel de sejur. „PE e într-un univers paralel, ignoră realitatea crizei şi contribuie la decredibilizarea instituţiilor UE prin aceste excursii", a spus Stephen Booth, de la ONG-ul Open Europe.

30 de milioane de euro este suma plătită anual de contribuabilii europeni pentru vacanţele la Bruxelles ale politicienilor.