Pakistanul, aruncat în haos de al doilea puci al generalului

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Preşedintele Pervez Musharraf nu doreşte să împartă puterea cu fostul premier Benazir Bhutto, chiar dacă prin aceasta riscă să piardă sprijinul Statelor Unite. Momentul şi maniera în

Preşedintele Pervez Musharraf nu doreşte să împartă puterea cu fostul premier Benazir Bhutto, chiar dacă prin aceasta riscă să piardă sprijinul Statelor Unite.

Momentul şi maniera în care Pervez Musharraf a introdus starea de urgenţă în Pakistan au fost surprinzătoare, însă evenimentul în sine mai puţin.

De mai multe luni era evident că preşedintele se confrunta cu dilema de a alege între a face pace cu unul dintre rivalii săi, fostul premier Benazir Bhutto, şi a-şi menţine poziţia, decretând starea de urgenţă. A ales ultima variantă şi a trecut la arestarea opozanţilor săi.

În trei zile, circa 1.500 de persoane, printre care avocaţi, magistraţi şi membri ai partidelor de opoziţie, au fost arestate sau plasate sub arest la domiciliu.

În faţa acestor acţiuni ale forţelor de ordine, avocaţii, care sunt avangarda campaniei anti-Musharraf încă din martie, de la încercarea acestuia de a-l demite pe preşedintele Curţii Supreme, au făcut apel la proteste naţionale faţă de impunerea stării de urgenţă.

La Karachi, capitala economică a Pakistanului, poliţia a folosit bastoanele din dotare împotriva avocaţilor, arestând mai multe persoane. Şi la Islamabad, avocaţii din baroul Curţii Supreme au făcut apel la o grevă generală şi au anunţat manifestaţii de amploare, potrivit France Presse.

De altfel, Curtea Supremă este direct vizată de starea de urgenţă, ea pronunţându-se în zilele următoare asupra legalităţii realegerii lui Musharraf la prezidenţialele din 6 octombrie. Conform unor zvonuri care circulau la Islamabad, instanţa supremă intenţiona să declare neconstituţională participarea generalului la scrutinul de luna trecută.

Zvonuri privind plasarea sub arest a generalului

Deşi este şeful armatei, Pervez Musharraf nu se poate bizui prea mult pe militari, în rândul cărora există "o prăpastie imensă" între ofiţerii pro şi antiamericani. Haosul care domneşte în Pakistan este ilustrat şi de informaţiile care circulau ieri cu privire la plasarea sub arest a generalului de către subordonaţi ai săi, nemulţumiţi de decizia de instaurare a stării de urgenţă.

Aflat la sediul preşedinţiei din Islamabad, Musharraf însuşi a declarat pentru agenţia Reuters că ştirile despre reţinerea sa sunt false. Un purtător de cuvânt a precizat că şeful statului s-a întâlnit cu peste 80 de diplomaţi pentru a le explica deciziile luate.

Disensiuni în rândul armatei

Ajuns la putere printr-o lovitură de stat, pe 12 octombrie 1999, Pervez Musharraf se compară adesea cu Napoleon Bonaparte, lucru mai puţin obişnuit pentru liderul unei ţări musulmane.

Generalul a scăpat cu bine din două tentative de asasinat şi, după atentatele de la 11 septembrie, a promis SUA că va coopera în lupta împotriva terorismului, suspendând imediat ambasada talibanilor afgani de la Islamabad. Implicarea sa a fost însă mai degrabă duplicitară.

Presat de Washington, Musharraf a lansat mai multe operaţiuni militare în zonele tribale de la graniţa cu Afganistanul, pentru ca, în 2006, să semneze un acord de pace cu liderii talibani din regiunea Waziristan.

Analiştii sunt de părere că, la 64 de ani, generalul are de dus cea mai dificilă bătălie din cariera sa: menţinerea unei anumite unităţi în cadrul unei armate din ce în ce mai divizate şi mai nemulţumite de comportamentul liderului ei.

Ceea ce presa pakistaneză a numit "al doilea puci" al generalului riscă să acutizeze această instabilitate. Mai ales în contextul unei modificări a mesajelor lansate prin intermediul internetului de creierul reţelei Al-Qaida, Ayman al-Zawahiri.

Dacă iniţial adjunctul lui Osama bin Laden cerea militarilor să-l elimine pe Musharraf, în ultimul timp, acesta a făcut apel la populaţie să se revolte împotriva armatei şi a poliţiei.

Această schimbare are o explicaţie: asaltul lansat de militari asupra Moscheii Roşii, în luna iulie, acţiune care a indignat cea mai mare parte a populaţiei. Atacarea unui lăcaş sfânt, chiar dacă acolo îşi căutaseră refugiul nişte fundamentalişti, este de neconceput pentru un musulman.

Atenţie la arsenalul nuclear!

Comunitatea internaţională este îngrijorată şi pe mâinile cui încape arsenalul nuclear al Pakistanului, pentru că, din mai 1998, când a efectuat primul test nuclear militar, numărul armelor atomice deţinute de această ţară este estimat între 60 şi 100.

Bruce Riedel, fostul director pentru Asia de Sud din cadrul Consiliului Naţional de Securitate, a declarat pentru "Newsweek" că Statele Unite se tem de ce este mai rău. În actuala stare de incertitudine, material nuclear sau chiar o bombă nucleară ar putea intra în posesia teroriştilor Al-Qaida.

În plus, nu numai aceştia sunt interesaţi de arsenalul nuclear pakistanez, ci şi serviciile secrete indiene. În ciuda faptului că americanii au oferit asistenţă pentru îmbunătăţirea securităţii nucleare a ţării, corupţia existentă la nivel înalt poate facilita accesul la arsenal.

SUA susţin că Islamabadul şi-a intensificat în ultimul timp programul nuclear, construind un nou reactor capabil să producă până la 200 de kilograme de plutoniu pe an, suficient pentru încărcarea a 40-50 de focoase nucleare pe an.

În prezent, Pakistanul are capacitatea de a produce circa 10 kilograme de plutoniu pe an, suficient pentru două focoase nucleare. Încă din 2001, presa scria că Statele Unite se pregătesc să nu fie luate prin surprindere de o eventuală răsturnare de situaţie neplăcută în Pakistan. Publicaţia "New Yorker" scria că o unitate de elită a armatei americane este antrenată pentru a descoperi şi dezarma instalaţiile nucleare pakistaneze.

Islamabadul poseda la acea dată 24 de focoase nucleare care puteau fi utilizate fie de rachete cu rază medie de acţiune, fie de avioane F-16, despre care serviciile secrete americane nu ştiu unde se află cu exactitate. Îngrijorare a provocat şi anunţul că doi foşti specialişti pakistanezi în fizică atomică ar fi vândut secrete nucleare.

SUA au suspendat dialogul militar

Secretarul de stat american Condoleezza Rice l-a îndemnat ieri pe preşedintele Pervez Musharraf să renunţe la apartenenţa sa la armată şi să restabilească o conducere civilă în Pakistan. Rice a subliniat că Musharraf trebuie să-şi ţină promisiunile făcute în trecut şi să-şi "scoată uniforma".

Totodată, şefa diplomaţiei americane a declarat că Statele Unite îşi vor revizui ajutorul pentru Pakistan, în timp ce Eric Edelman, secretar adjunct al apărării, a precizat că, momentan, discuţiile bilaterale referitoare la chestiuni militare au fost suspendate.

Începând din 2001, SUA au furnizat circa 11 miliarde de dolari Islamabadului, unul dintre principalii aliaţi ai Washingtonului în lupta antiteroristă declanşată după atentatele de la 11 septembrie.

Cu toate acestea, Musharraf nu se arată dispus să facă pe plac americanilor. Un oficial pakistanez a precizat că promisiunea preşedintelui de a renunţa la funcţia de comandant al forţelor armate pentru a deveni un lider civil "nu mai stă în picioare" după instaurarea stării de urgenţă.

Pervez Musharraf şi-a păstrat funcţia de comandant al armatei după preluarea puterii în anul 1999, în pofida protestelor opoziţiei. De altfel, renunţarea la prerogativele militare, care ar fi trebuit să intervină până la 15 noiembrie, dată la care va expira actualul său mandat prezidenţial, ar diminua puterea lui Pervez Musharraf, într-o ţară condusă de generali de mai bine de 30 de ani.

Benazir Bhutto, garantul democraţiei

După opt ani de exil autoimpus, Benazir Bhutto s-a întors în Pakistan pentru a readuce democraţia în ţară, după cum a declarat. A fost întâmpinată de peste 250.000 de simpatizanţi, îmbrăcaţi în roşu, negru şi verde, culorile formaţiunii politice a lui Bhutto, Partidul Poporului din Pakistan (PPP).

Oraşul Karachi a fost transformat într-o adevărată fortăreaţă cu ocazia revenirii în ţara natală a primei femei-premier din lumea musulmană. Mii de poliţişti şi membri ai forţelor de securitate au fost desfăşuraţi pe străzi din cauza riscului izbucnirii violenţelor provocate de extremiştii care se opun prezenţei pe scena politică pakistaneză a pro-americanei Benazir Bhutto.

Cu toate măsurile de securitate, doi kamikaze au detonat explozibili de mare putere în apropierea camionului blindat care îl transporta pe fostul premier. Cel puţin 133 persoane au murit şi alte 400 au fost rănite în acest atentat de "bun venit".

Bhutto i-a acuzat pe susţinătorii fostului regim islamist al generalului Mohamad Zia-ul-Haq că au organizat atacul. Alintată "Pinkie" de părinţii săi, Benazir Bhutto s-a născut în 1953, la Karachi, într-o familie de mari proprietari de terenuri. Este fiica lui Zulficar Ali Bhutto, primul politician ce a fost ales democratic, în 1977.

Benazir a studiat la Harvard şi Oxford. S-a întors în Pakistan chiar în anul în care tatăl său conducea destinele ţării. Câteva săptămâni mai târziu, militarii îl îndepărtau de la putere pe Zulficar Ali Bhutto.

La numai 24 de ani este trimisă la închisoare împreună cu toată familia, până în 1984, când generalul Zia ul-Haq îi permite să plece în Marea Britanie, unde devine liderul în exil al mişcării create de tatăl său, Partidul Poporului Pakistanez.

În aprilie 1986 decide să-şi forţeze destinul politic şi revine în Pakistan, unde este primită triumfal. Partidul său câştigă alegerile legislative din decembrie, acelaşi an, iar ea devine premier. Această numire irită foarte tare mediile islamiste, încă puternice în Pakistan.

În 1990 este destituită pe motiv de corupţie şi abuz de putere. Bhutto respinge acuzaţiile, care îl vizau mai ales pe soţul său, Asif Alî Zadari, catalogându-le drept nefondate. Împotriva familiei sale este deschisă o acţiune în justiţie.

Pentru a nu fi aruncată în închisoare, pleacă în exil în Dubai şi de aici la Londra. În locul său este numit premier Nawaz Sharif.

De aici ea nu încetează să critice regimul militar, ce preluase abuziv puterea şi islamizarea insidisioasă a societăţii pakistaneze. Tensiunile dintre Nawaz Sharif şi preşedinte duce la noi alegeri. PPP le câştigă şi Benazir Bhutto revine în fruntea guvernului în 1993.

De această data ea evită să se confrunte cu armata şi serviciile secrete. După trei ani de guvernare este destituită pentru proastă gestionare a ţării. În 1999, Bhutto şi soţul său sunt din nou condamnaţi pentru corupţie şi pleacă din nou în exil. Are interdicţie să pună piciorul pe teritoriul pakistanez.

Mai mult, preşedintele Pervez Musharraf amendează Constituţia şi reduce la două numărul de mandate pe care un premier le poate deţine, fapt ce o împiedică pe Benazir Bhutto să revină la putere.

În 2007, instabilitatea politică şi conflictul cu islamiştii îi dau apă la moară fostul premier pakistanez. Ea pune la cale o strategie de reîntoarcere în politică. Pervez Musharraf, mai impopular ca niciodată, are nevoie de susţinerea Statelor Unite pentru a rămâne la putere.

Washingtonul îi cere să democratizeze ţara, iar Musharraf ştie că în ochii americanilor Bhutto este o "garanţiei democratică". În consecinţă, pe 5 octombrie 2007, Musharraf semnează un decret de amnistie prin care procesul împotriva soţilor Bhutto este abandonat.

Musharraf promite că va renunţa la funcţia de şef al armatei dacă va câştiga un nou mandat de preşedinte, aduce din nou modificări Constituţiei pentru a-i permite fostului premier Bhutto să poată fi nominalizată pentru un al treilea mandat.

Bhutto se opune stării de urgenţă

Fostul premier a declarat că intenţionează să discute cu alţi lideri politici despre mijloacele de a anula decizia preşedintelui Pervez Musharraf de a suspenda Constituţia prin impunerea stării de urgenţă.

"În loc să se îndrepte spre democraţie, Pakistanul merge înapoi spre o dictatură mai accentuată", a afirmat ea. "Eu cred că generalul Musharraf şi subordonaţii săi vor să se servească de această stare de urgenţă pentru a amâna alegerile cu cel puţin un an sau doi", a opinat Bhutto.

"Ei se gândesc că alegerile prezidenţiale americane se apropie şi că atenţia Americii se va întoarce spre propria sa cursă spre preşedinţie şi că va fi apoi o nouă administraţie care va avea nevoie de un an ca să se pună pe picioare". Ea a calificat impunerea stării de urgenţă drept o "minilege marţială".

În lume



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite