Orbán, vitezoman la volanul unei Lada rablagite

0
Publicat:
Ultima actualizare:

În 1989, Viktor Orbán era să dea cu maşina Lada peste un soldat rus. În loc să oprească, a accelerat. Şi azi apasă până la capăt acceleraţia unei Lada rablagite - Ungaria - indiferent ce spun ungurii sau Europa. Cum şi-l amintesc vechii camarazi pe actualul premier ungur. Pagină realizată de redacţia FP România.

Şi în 2011, ca de fiecare dată din 1990 încoace, „picnicul politic" maghiar din campingul Univers de la Băile Tuşnad l-a avut ca orator principal pe Viktor Orbán. Spre relativa surprindere a celor care participă vară de vară la tabăra grupării radicale a tineretului maghiar din România, premierul Ungariei a ţinut un discurs axat mai puţin pe pan-maghiarismul tradiţional al Fidesz şi mai mult pe antiglobalizare.

Premierul ungar a prezentat la Tuşnad, în faţa a aproximativ două mii de simpatizanţi, o viziune proprie asupra iminenţei sosirii unei noi ere în istoria omenirii - în care state considerate până atunci puternice vor deveni slabe, iar cele slabe vor prinde puteri. „Sosirea acestei noi ere va coincide cu prăbuşirea vechii ordini mondiale. În statele vestice, datoria de stat va căpăta dimensiuni atât de mari, încât aceste datorii nu vor mai putea fi plătite. În lumea care apune acum, mulţi au crezut că se poate mări la nesfârşit consumul şi creşterea economică, iar ca o consecinţă, competiţia economică s-a transformat într-o competiţie a consumului, fără însă ca resursele şi capitalurile să crească în mod corespunzător" -  a explicat Viktor Orbán.

Noua ordine

Premierul ungar vede un alt rol statului în noua orânduire mondială care va veni: acela de organizator al economiei şi al „noii societăţi bazate pe muncă", ce va înlocui actuala „societate risipitoare a bunăstării, a consumului fără acoperire". Premierul ungar şi-a repetat de mai multe ori teza potrivit căreia „fără o naţiune puternică nu se poate construi un stat puternic", afirmând că „Europa priveşte cu invidie şi cu admiraţie spre Ungaria", care a pornit deja pe acest drum, înregistrând şi primele succese.

„Ungaria a dat prima răspunsurile corecte la provocările care apar odată cu schimbarea de regim mondial", iar statele europene „încep să recunoască, rând pe rând, că deciziile guvernului de la Budapesta au fost cele corecte", încercând chiar să le imite. Exemplele date de Orbán în susţinerea tezei sale: impozitarea băncilor, ­taxa de criză impusă multinaţionalelor, naţionalizarea pilonului doi de pensii, precum şi Legea media - aceasta din urmă folosind, crede premierul ungar, ca model pentru Londra pentru elaborarea legii britanice a presei după scandalul din trustul Murdoch. Iar şirul succeselor guvernului Fidesz nu se opreşte aici: ar mai fi acordarea cetăţeniei ungare etnicilor maghiari din afara graniţelor Ungariei, scăderea datoriilor publice, noua Constituţie ungară, eforturile vizând oprirea tendinţelor demografice negative.

Premierul ungar nu s-a mulţumit cu atât, arătând ferm către „duşmanul de clasă", către „forţele reacţionare" care se opun progresului, către „internaţionaliştii" care se agăţă cu disperare de privilegiile pe care le-au avut în vechea orânduire. Discursul a fost primit cu aplauze şi aclamări frenetice de publicul entuziasmat de cuvintele lui Orbán. „Jos trădătorii! Jos internaţionaliştii! Huo! Huo!" - scandau şi huiduiau tinerii radicali sosiţi la Tuşnad din diverse colţuri ale Transilvaniei şi ale Ungariei, „înarmaţi" cu binecunoscutele simboluri ale hungarismului. Printre sutele de steaguri ale Ungariei şi ale Ţinutului Secuiesc fluturau steaguri ale arpadienilor, folosite şi de partidul fascist maghiar al Crucilor cu Săgeţi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. „Cine sunt, de fapt, aceşti internaţionalişti blamaţi?" - ­l-am întrebat la un moment dat pe un tânăr ras în cap, purtând un tricou imprimat cu harta Ungariei Mari. „Păi... evreii!" - mi-a răspuns tânărul, după o scurtă ezitare.

Pedala acceleraţiei

Cunoscutul scriitor britanic de origine maghiară Tibor Fischer îşi aminteşte, în paginile cotidianului „The Telegraph", o întâmplare din zbuciumatul an 1989, legată de persoana actualului premier ungar Viktor Orbán. Pe atunci tânăr activist al recent înfiinţatului partid Fidesz (Alianţa Tinerilor Democraţi), Orbán se întorcea la Budapesta, seara târziu, de la o întâlnire politică organizată undeva în provincie, la volanul unei Lada - cea mai populară maşină din Ungaria la vremea aceea.

Fischer se afla pe scaunul din dreapta şoferului, cu inima cât un purice din cauza vitezei cu care gonea maşina prin întuneric, pe o şosea îngustă, şoferul apăsând până la podea pedala de acceleraţie. Deodată, în mijlocul drumului, a apărut un militar rus, agitând o lanternă - Ungaria se afla încă pe atunci sub ocupaţia trupelor sovietice. Orbán însă, în loc să încetinească, a accelerat parcă şi mai mult, iar pasagerul din dreapta a mai văzut doar cum soldatul dispare după un tufiş. „Ce-a fost asta?" - l-a întrebat Fischer pe Orbán. „Vroia doar nişte bani de vodcă" - a dat acesta din umeri. 

Numărul 2 în fotbal

Scriitorul britanic îşi aminteşte de acest episod acum, când toată lumea occidentală este consternată de felul în care premierul ungar înţelege să conducă această mică ţară din Europa de Est, trăind cu nostalgia Ungariei Mari de dinainte de Tratatul de la Trianon.

Atitudinea sa faţă de acel soldat rus din perioada destrămării imperiului sovietic, când prin toată Ungaria se puteau vedea soldaţi ai Armatei Roşii cerşind sau vânzând echipamente militare pentru a face rost de bani de băutură, descrie perfect caracterul lui Viktor Orbán, crede Tibor Fischer. „Orbán nu numai că nu a încetinit maşina. Nici măcar nu i-a trecut prin cap să încetinească! Felul său de-a fi nu s-a schimbat de atunci" - constată scriitorul britanic în paginile „The Telegraph".

Politician cu vechi state de serviciu, Orbán s-a născut în Székesfehérvár, copilărind în două sate de pe lângă oraşul aflat la 65 km sud-vest de Budapesta: Alcsútdoboz şi Felcsút. În 1977 s-a mutat cu familia la Székesfehérvár, unde a urmat un liceu cu profil de limbă engleză. Între ­1981-1982 a efectuat serviciul militar, formându-şi convingerile politice în timpul stagiului, după cum a afirmat el însuşi în mai multe interviuri.

A urmat studii de Drept la Universitatea Eötvös Loránd din Budapesta, pe care a absolvit-o în 1987, iar în 1989 a studiat un an la Oxford, întrerupându-şi însă aceste studii pentru cariera politică. Este şi în prezent fotbalist legitimat la echipa localităţii în care a copilărit, FC Felcsút, echipă cu care a jucat chiar şi în divizia a doua ungară ca atacant, nu mai departe de campionatul 2005-2006, purtând numărul 2 pe tricou.

În politică însă a fost întotdeauna numărul unu. Fondator al partidului Fidesz, la 30 martie 1988, în 1990 a devenit membru al parlamentului ungar şi liderul partidului. Preşedinte aproape fără întrerupere timp de două decenii al formaţiunii politice care a virat, sub conducerea sa, cu 180 de grade - de la liberalism radical către creştin-democraţie -, Orbán se află la al doilea mandat de prim-ministru, după ce Fidesz a câştigat fără drept de apel, în aprilie 2010, alegerile parlamentare din Ungaria, obţinând o majoritate covârşitoare de două treimi. Majoritate care îi asigură actualului guvern de la Budapesta posibilitatea de a modifica sistemul politic şi social-instituţional din Ungaria după bunul său plac. Iar bunul plac al ­Fidesz nu prea are limite: Orbán goneşte şi acum, prin întuneric, pe un drum de ţară îngust, cu pedala de acceleraţie apăsată până la podea a unei Lada ­rablagite: Ungaria.

"Europa priveşte cu invidie şi cu admiraţie spre Ungaria."
Viktor Orban
premierul Ungariei

Márton László Salamon
este redactor-şef al ziarului Új Magyar Szó (Noul cuvânt maghiar), care apare în România.

În lume



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite