Opiul din Afganistan, o afacere de patru miliarde de dolari

Cartelurile latino-americane şi baronii opiului din Triunghiul de Aur sunt mereu cu un pas înaintea celor care-i combat. "Războiul stupefiantelor" pare fără sfârşit Obiceiul de a

Cartelurile latino-americane şi baronii opiului din Triunghiul de Aur sunt mereu cu un pas înaintea celor care-i combat. "Războiul stupefiantelor" pare fără sfârşit

Obiceiul de a utiliza frunzele de coca a existat în Anzi încă de pe vremea incaşilor. Conducătorii acestora deţineau monopolul şi nu permiteau folosirea acestora decât în ritualuri sau pentru muncile grele din mină. Şi, după venirea spaniolilor, vechile tradiţii s-au perpetuat.

Dar chiar dacă au fost producătoare şi consumatoare de coca dintotdeauna, cocaina nu a fost inventată de popoarele andine. Filiera coca-cocaină s-a dezvoltat în contextul unei crize generalizate a economiilor latino-americane. Aproape 80% din cocaina şi circa 90% din marijuana care ajung în SUA provin din America Latină.

Produsă în regiunea Anzilor (Bolivia, Peru, Columbia), coca devine cocaină în Columbia, apoi tranzitează Caraibele, America Centrală şi Mexic înainte de a pătrunde pe teritoriul primului consumator mondial, SUA. Pentru a combate traficul de droguri, considerat inamicul numărul unu al securităţii naţionale, americanii au crescut ajutoarele financiare şi logistice acordate ţărilor din regiune, incitându-le să "militarizeze" lupta.

Această "luptă prioritară" a furnizat Washingtonului "un excelent pretext pentru a interveni pe scena politică latino-americană", sunt de părere analiştii. CIA, Drug Enforcement Administration (DEA), Pentagonul, serviciul gărzii de coastă şi Southern Command sunt mobilizate pentru a combate traficul de droguri.

Iniţiativa Merida

Casa Albă a anunţat recent că va acorda cel mai mare ajutor de la începutul secolului - în valoare de 1,4 miliarde de dolari - pentru a sprijini Mexicul şi alte ţări din America Centrală în lupta împotriva narcotraficanţilor. Ajutorul va fi folosit pentru elicoptere, echipamente de procesare de date, comunicaţii şi antrenamente pentru poliţie.

SUA consideră că sprijinirea Americii Latine în lupta cu cartelurile drogurilor şi crima organizată este prioritară. Oficialii au numit planul "Iniţiativa Merida", dar mass-media din Mexic l-a botezat Planul Mexic, ca referinţă la Planul Columbia din 2000, pe baza căruia contribuabilii din SUA au plătit milioane de dolari pentru a sprijini Columbia în bătălia cu cartelurile drogurilor.

Grupurile de militanţi pentru drepturile omului sunt însă sceptice în privinţa rezultatelor unor astfel de planuri, din cauza cererii mari de droguri ilegale în SUA şi a sărăciei din Mexic şi alte ţări în care comerţul ilicit al acestora este înfloritor.

Mai mult de 3.000 de crime în Mexic

În Mexic, Guatemala şi alte ţări din regiune, traficanţii s-au infiltrat în rândul agenţilor de poliţie, căzându-le victime personalităţi oficiale şi jurnalişti. Se spune, de asemenea, că traficanţii de droguri încearcă să influenţeze alegerile prezidenţiale din Guatemala, de luna viitoare. Ei sunt acuzaţi că au ucis câteva zeci de politicieni şi candidaţi în ultimul an.

Mai mult de 3.000 de persoane au fost ucise în Mexic, de la declanşarea războiului drogurilor, în ianuarie 2006. Recent, autorităţile mexicane au anunţat descoperirea, în portul Manzanillo, a celei mai mari cantităţi de droguri din istoria ţării, respectiv 11 tone de cocaină.

Droguri transportate cu submarinul

În Columbia, traficanţii folosesc submarinele pentru a scoate din ţară drogurile! Analiştii apreciază că indiferenţa sau chiar complicitatea clasei politice a făcut ca "baronii" drogurilor din această ţară să-şi facă reţele care le-au permis să devină primii producători de cocaină din America Latină.

Pentru a pune capăt violenţelor generate de războiul drogurilor, puterea a propus liderilor de cartele să se predea pentru a fi judecaţi în ţară şi să nu fie extradaţi în SUA. Şeful cartelului Medellin, Pablo Escobar, a făcut-o, înainte de a evada din închisoarea de "cinci stele" Envigado. A fost ucis în 1993, de o unitate de elită a armatei.

Mai discret, mai aproape de elitele economice, cartelul Cali a profitat de moartea marelui rival, înainte de a fi distrus, la rândul său, în 1994. Cartelurile au dispărut în Columbia, lăsând locul unei reţele orizontale, multiplă şi diversificată. Producţia de droguri nu a scăzut însă.

Metodele de luptă împotriva drogurilor sunt depăşite

Substanţele psihoactive, inclusiv heroina, ar trebui legalizate, este sfatul unui înalt responsabil al poliţiei din Marea Britanie. Părerea sa, pe care a exprimat-o recent, a şocat opinia publică internaţională. Nu este prima oară când Richard Brunstrom, director al poliţiei din Ţara Galilor, spune că legile drogurilor sunt depăşite.

A subliniat chiar că poliţia s-a angajat într-o luptă pe care nu o poate câştiga. În cadrul revizuirii strategiei engleze de luptă împotriva drogurilor, Brunstrom a recomandat renunţarea la politica de prohibiţie. Ar trebui să fie proclamat sfârşitul războiului împotriva narcoticelor ilicite (lansat de SUA), care este un eşec, s-a exprimat el.

Într-un raport radical, de 30 de pagini, Brunstrom precizează că sistemul de clasificare al drogurilor este depăşit, că ar trebui incluse şi alcoolul, şi tutunul. Nu numai creşterea numărului utilizatorilor de droguri s-a înregistrat în ultima vreme, ci şi crimele provocate de acestea.

Demnitarul pledează pentru "un sistem care ar reduce dramatic criminalitatea legată de droguri şi transferarea de fonduri importante de la întărirea aparatului legislativ spre reducerea riscurilor şi tratamente". După ce raportul a fost dat publicităţii, fostul inspector al închisorilor, Lord Ramsbotham, s-a alăturat opiniei lui Brunstrom: "Numărul enorm de persoane din puşcării, deţinute pentru probleme legate de droguri, dovedeşte că politica actuală, bazată pe prohibiţie, nu e viabilă".

Marii producători de droguri, în America Latină şi Asia

Comerţul ilegal cu droguri este o afacere ilegală de multe miliarde de dolari. ONU estimează că, în lume, există mai mult de 50 de milioane de consumatori de heroină, cocaină şi droguri sintetice. Milioane de indivizi sunt implicaţi în producerea, traficul şi vânzarea de stupefiante.

Cel mai periculos dintre droguri este heroina, care creează o dependenţă totală. Împinge consumatorul la gesturi disperate ca furturi, jafuri, tâlhării, prostituţie şi chiar la crime. Este un derivat obţinut din opiu, care se extrage din mac. Din aceeaşi grupă de droguri mai fac parte morfina sau codeina.

Sub formă de pudră, heroina poate avea culori de la alb la maro închis. Consumatorii aflaţi sub influenţa ei cad în stări depresive profunde, sunt apatici, nu mai au nicio activitate fizică. Efectul durează patru-şase ore. În cazul unei supradoze, se poate instala starea de comă.

Cei mai mari producători de opiu sunt: Afganistanul, Triunghiul de Aur (Myanmar, Laos, Thailanda) şi Columbia (principal furnizor de heroină către SUA). În 2007, în Afganistan au fost confiscate 8,2 tone de opiu, cu 34% mai mult decât anul trecut. Exporturile totale de opiu ale acestei ţări se ridică la patru miliarde, echivalentul a 53% din PIB.

Cocaina se produce sub formă de pudră albă foarte fină. Se vinde ambalată în doze mici. Efectul inhalării unei doze de cocaină durează circa 20 minute, timp în care consumatorul este foarte agitat. După trecerea efectului, se instalează o stare de profundă depresie şi dorinţa de a "priza" din nou. Cele mai importante producătoare: Columbia, Bolivia şi Peru.

În ultimele două ţări, producţia a scăzut totuşi mult. Periculoase sunt şi alte substanţe narcotice: marijuana (al doilea drog din punct de vedere al consumului), haşişul (un extract de marijuana), canabisul şi drogurile sintetice. Principalii furnizori de canabis pentru Europa sunt Marocul şi Libanul. Olanda este un important producător de droguri sintetice.

Regele neîncoronat al opiului

Dar drogurile nu se produc numai în America Latină. Pe lângă faptul că a redevenit cel mai mare producător de opiu din lume, Afganistanul numără în prezent un milion de consumatori, situaţie fără precedent în istoria acestei ţări.

În Myanmar, a "domnit" până recent Khun Sa, supranumit "regele neîncoronat al opiului", care furniza un sfert din producţia mondială de heroină (un derivat al opiului). El a murit săptămâna aceasta, la apogeul puterii.

În timp ce drogurile plecau din fieful lui de la graniţa dintre Myanmar (fosta Birmanie) cu Thailanda, în anii 1980, Khun Sa găzduia jurnalişti şi turişti occidentali, pe care-i încânta cu muzică taiwaneză. Fost luptător de gherilă, el a avut cândva la dispoziţie rachete sol-aer.

A reuşit însă să facă afaceri extraordinare chiar cu duşmanul său de temut, guvernul birmanez, în anii 1990. Era perioada în care regimul militar a făcut înţelegeri de încetarea focului cu mai multe grupuri etnice de gherilă.

În schimbul predării sale, Khun Sa a fost protejat de extrădare în SUA şi i s-a acordat concesia de a se ocupa de o mină de rubine şi o companie de transport. I s-a permis să trăiască tot restul vieţii în principalul oraş al ţării, Rangoon (sau Yangon).

Jumătate din producţia Triunghiului de Aur

Născut în 1933, dintr-un tată chinez şi o mamă din grupul etnic Shan (din Myanmar), Khun Sa a avut puţină şcoală. A început să se ocupe cu comerţul de droguri în anii 1960. S-a dat de partea guvernului pentru a i se permite continuarea acestuia.

Termenul Triunghiul de Aur era folosit în acea perioadă pentru a descrie producţia de droguri din regiunea de graniţă Thailanda, Birmania şi Laos. Dar a supărat guvernul prin apropierea de naţionaliştii Shan şi a fost aruncat în închisoare, în 1969.

A fost eliberat după cinci ani şi s-a dedicat cauzei separatismului Shan. În anii 1980, Khun Sha controla mai mult de jumătate din opiul ce trecea prin Triunghiul de Aur - care însemna jumătate din producţia mondială de heroină.

A vrut să-şi facă propria ţară

Purtătorul de cuvânt al agenţiei americane US Drug Enforcement, Thomas Constantine, spunea despre "regele opiului" că "a făcut la fel de mult rău lumii cât oricare naş mafiot".

În 1994, pe fondul unei ofensive guvernamentale, combinată cu lupta împotriva clanului rival Wa, Shan şi-a jucat "marea carte". A "convocat" un "parlament" Shan, la care au participat sute de delegaţi şi apoi a anunţat crearea unui stat independent (statul Shan), declarându-se singur preşedinte.

Dar nu a reuşit să păstreze controlul forţelor constituite din 20.000 de luptători devotaţi, care-şi spuneau armata Mok Tai. O facţiune a acesteia l-a acuzat că foloseşte separatismul ca pe o cortină acoperitoare pentru comerţul cu droguri.

În aceste condiţii, Khun Sa a făcut ceva ce pentru mulţi părea imposibil: s-a predat guvernului. În ultimii ani ai vieţii şi-a câştigat statutul de bătrân "onorabil". Mulţi din soldaţii armatei Mok Tai au devenit membri ai miliţiilor care ajută la menţinerea juntei represive.

Cenuşa rezultată din arderea regelui opiului nu va fi returnată familiei, a spus unul din separatiştii Shan. "El se temea ca mormântul să nu-i fie distrus", a mai spus acesta.