Nicolas Sarkozy face curăţenie în guvern

Preşedintele francez încearcă să revigoreze diplomaţia franceză, căreia i se reproşează că a fost cu un pas în urma evenimentelor, mai ales de la declanşarea valului de revolte din lumea arabă. Şeful statului francez a avut, ieri, o întrevedere de o oră cu premierul François Fillon, cu care a discutat şi despre remanierea guvernamentală.

Diplomaţia franceză, căreia Elysee vrea să-i dea un nou impuls, a fost criticată pentru clemenţă sa faţă de regimurile autoritare arabe şi pentru că n-a anticipat evenimentele din Tunisia, Egipt şi Libia. Presa franceză scria, ieri, că Sarkozy, o va schimba pe Michèle Alliot-Marie din fruntea ministerului de Externe şi o va înlocui cu Alain Juppé. Şefa diplomaţiei franceze nu a mai aşteptat remanierea, ci şi-a prezentat singură demisia preşedintelui.

Şefa diplomaţiei, sacrificată

Partidul lui Sarkozy a fost de acord cu remanierea, mai ales după ce a văzut sondajele de opinie care arătau că mai mult de jumătate dintre francezi vor plecarea din funcţie a ministrului Michele Alliot-Marie.

Deputaţii UMP (Uniunea pentru o Mişcare Populară - partidul prezidenţial) sunt alarmaţi de consecinţele pe care scandalurile în care a apărut numele şefei diplomaţiei franceze le va avea asupra rezultatelor apropiatelor alegeri regionale.

Presa franceză scrie că nu numai Michèle Alliot-Marie este vinovată de starea în care se află diplomaţia franceză, pe care o conduce doar de trei luni, ci şi Nicolas Sarkozy, deoarece politica externă este în mare parte domeniul rezervat preşedintelui. Secretarul socialiştilor francezi, Martine Aubry, a deplâns „naufragiul" diplomaţiei franceze de care şeful statului, Nicolas Sarkozy, „este responsabil".

Alţi diplomaţi iau poziţie

Ieri, pe site-ul cotidianului „Liberation", un al treilea grup de diplomaţi, „Grupul Albert Camus", a denunţat „teama de schimbare" şi „obsesia de menţinere a status quo-ului" care caracterizează politica externă franceză de mai ­mulţi ani. Înaintea lor, grupul Marly a publicat un text în paginile cotidianului „Le Monde" pentru a denunţa" amatorismul" şi „impulsivitatea politicii externe a lui Nicolas Sarkozy.

A existat şi un grup care i-a luat apărarea preşedintelui, tot din spatele anonimităţii, grupul „Rostand". Nu este pentru prima dată când foşti miniştri de Externe, diplomaţi, militari de rang ­înalt sau experţi lansează semnale de alarmă în legătură cu situaţia din sânul diplomaţiei franceze.

În iunie anul trecut, Alain Juppé şi Hubert Védrine, un om de dreapta şi un om de stânga care s-a aflat fiecare la un moment dat în fruntea diplomaţiei franceze, şi-au asociat numele într-o scrisoare deschisă, avertizând că maşina diplomatică franceză riscă să fie „dezmembrată".

"Astăzi, vocea Franţei nu mai există. Acesta este un adevărat naufragiu al diplomaţiei franceze."
Martine Aubry
prim-secretar al Partidului Socialist francez

Gafele ministrului de Externe

Ministrul de Externe, Michèle Alliot-Marie, şi-a început seria gafelor în timpul revoltelor din Tunisia, când a spus că forţele franceze de securitate au experienţă în ameliorarea unor astfel de situaţii.

„Le Canard enchaîné" a scos la iveală faptul că, tot în timpul protestelor din Tunisia, şefa diplomaţiei şi soţul ei au zburat de două ori cu avionul unui om de afaceri apropiat de fostul preşedinte Ben Ali, în timpul unei vacanţe în această ţară. Iniţial, Michèle Alliot-Marie a explicat că în vacanţe nu este ministru de Externe, pentru a reveni apoi asupra declaraţiei.