Nicolas Sarkozy, sancţionat la vot

„Avertisment“, „palmă“, „dezaprobare“, „debandadă“: astfel descria presa, ieri, înfrângerea dreptei franceze la alegerile regionale. Partidul prezidenţial, Uniunea pentru o Mişcare Populară, a pierdut primul tur al regionalelor la 3,3 procente faţă de Partidul Socialist.

Cifrele oficiale date publicităţii de Ministerul de Interne indică un raport de forţe net favorabil blocului stângii, cu 53,46% din sufragii, faţă de cele 38,93% ale forţelor de dreapta.

Citiţi şi:

Înălţimea lui Sarkozy, luată în râs de doi conservatori britanici
Partidul lui Sarkozy a pierdut în faţa socialiştilor / rezultate finale

În cele 22 de regiuni metropolitane (fără departamentele de peste mări), Partidul Socialist (PS) şi aliaţii comunişti devansează partidul prezidenţial , Uniunea pentru o Mişcare Populară (UMP) şi aliaţii acestuia cu 3,3 procente (29,48% la 26,18%), situându-se în frunte în 13 regiuni.

Cu toate acestea, victoria pe toată linia, vizată de liderul socialist Martine Aubry, rămâne nesigură, situaţia fiind strânsă în Alsacia şi Corsica, singurele regiuni controlate în prezent de dreapta. Verdictul urnelor după primul tur al alegerilor regionale este fără drept de apel pentru partidul de la guvernare. UMP a aruncat în luptă numeroşi miniştri şi a decis chiar implicarea premierului François Fillon în campanie, dând acestor alegeri locale un ecou naţional.

Dacă adăugăm şi absenteismul de peste 50 la sută, rezultă un tablou nou al vieţii politice franceze. Într-o Franţă afectată de criza economică  şi socială, minată de şomaj şi de scăderea veniturilor populaţiei, alegătorii şi-au exprimat în mod clar nemulţumirea faţă de guvern, susţin analiştii.

De remarcat este şi eroarea tactică a Palatului Elysée, de a promova alianţa UMP cu  formaţiunile Noul Centru şi Mişcarea pentru Franţa, încă din primul tur. 

Cotidianul de dreapta „Le Figaro" apreciază că partidul lui Sarkozy are la dispoziţie „câteva zile pentru a evita dezastrul", încercând să aducă la vot o parte a celor 53,65 % dintre francezii care nu s-au prezentat în primul tur. Doar o treime dintre alegătorii francezi sprijină tandemul Sarkozy-Fillon.

Liderii UMP refuză totuşi să vorbească despre „un vot-sancţiune". Referindu-se la rezultatele alegerilor, premierul François Fillon a subliniat că „nu este totul jucat". El a făcut apel la simpatizanţii majorităţii prezidenţiale să se mobilizeze pentru turul doi al regionalelor, ce va avea loc duminică.

Socialiştii negociază cu ecologiştii

Liderii Partidului Socialist au început deja negocieri, în vederea turului doi, cu Europe Ecologie (EE), care s-a impus ca a treia forţă politică, cu 12,47%. PS se pregăteşte pentru a „amplifica ceea ce a fost realizat în primul tur", a declarat, ieri, fostul său lider, François Hollande, în contextul în care tratativele cu aliaţii ecologişti au început de
duminică seară.

Analiştii au remarcat că după eşecul la europarlamentare, stânga şi-a regăsit electoratul şi va încerca să-l menţină şi pe viitor, în perspectiva alegerilor legislative şi prezidenţiale.

Extrema dreaptă revine

O altă mare preocupare după primul tur de scrutin este revenirea extremei drepte. Frontul Naţional a obţinut 11,74% din sufragii şi rămâne „o forţă naţioanlă", după cum a avertizat liderul său, Jean-Marie Le Pen. Extrema dreaptă, care a reuşit să se impună în mai multe regiuni, rămâne un ghimpe pentru dreapta prezidenţială.

Aceste alegeri regionale se dispută după un model electoral complex. Este vorba despre scrutin proporţional (de listă) în două tururi, care permite alianţe între cele două tururi şi oferă mai multe mandate listei de pe prima poziţie. Doar listele care au obţinut 10 la sută se menţin în cel de-al doilea tur de scrutin.

53,65 la sută dintre francezi nu s-au prezentat la urne la primul tur al alegerilor regionale.

Ţinta umorului britanic

De parcă rezultatele alegerilor nu ar fi suficient de supărătoare, preşedintele francez, Nicolas Sarkozy, a devenit în aceste zile ţinta umorului britanic, după ce presa din regat a scos la iveală aşa-numitul scandal „Dwarfgate", derulat în tăcere, în septembrie anul trecut.

Liderul conservator, David Cameron, şi un alt oficial conservator au glumit atunci pe seama înălţimii lui Sarkozy, fapt pentru care Franţa a înaintat o plângere la nivel diplomatic.

Cameron ar fi făcut o remarcă despre „piticii ascunşi",  în cadrul unei discuţii despre o fotografie în care apărea alături de liderul francez, iar conservatorul britanic George Osborne s-ar fi referit la o cutie pusă sub o tribună, drept „cutia Sarkozy".

Oficialii francezi au protestat vehement, considerând glumele deplasate şi lipsite de respect. Scandalul a ieşit la iveală abia săptămâna trecută, când Sarkozy  s-a aflat în vizită la Londra. Nicolas Sarkozy, care măsoară 1,67 metri, este foarte sensibil la comentariile legate de înălţimea sa.

„Afacerea Twitter" - un „cadou" înainte de alegeri

Bârfele din spaţiul cibernetic privind aşa-zisele necazuri în căsnicie ale cuplului prezidenţial francez au ajuns săptămâna trecută în presa globală, pornind numai de la câteva postări pe Twitter. În spatele lor, ar putea fi pură fantezie.

Carla Bruni, surprinsă în faţa unui afiş cu aşa-zisul amant

Potrivit zvonurilor, Carla ar avea o relaţie cu Benjamin Biolay, un cântăreţ de 37 de ani, cu care plecase în Thailanda. Sarkozy, gelos, trimisese un avion să o aducă acasă. Membrii Twitter au continuat, spunând că preşedintele s-ar fi consolat în braţele lui Chantal Jouanno, ministrul Ecologiei.

Afacerea Twitter

Când presa străină a prins firul poveştii, săptămâna trecută, cuplul francez era „în pragul dezbinării", scrie „The Times".

În era Internetului, zvonurile se răspândesc instantaneu în întreaga lume şi pot ajunge în ziare, indiferent dacă sunt adevărate sau nu. Acest lucru generează dezbateri privind probleme ce nu au fost clarificate încă. Victimele îi pot urmări în instanţă pe „ciripitori"? Calomnia prin Twitter intră sau nu sub incidenţa legii?

„Ciripelile" s-au intensificat, chiar dacă principalele canale ale mass-media franceze le-au ignorat aproape total. „Ţine de cultură. Am moştenit-o de la monarhie. Regii aveau mereu afaceri amoroase, iar amantele lor participau la viaţa politică", spune comentatorul politic francez Gilles Delafon.

Dar un alt motiv al tăcerii presei franceze este că zvonurile pot fi neadevărate, după cum subliniază Guy Birenbaum, un alt comentator proeminent. El spune că unele dintre websituri au spart acel „cod al tăcerii", respectat de mass-media tradiţională franceză. Acest lucru, spune el, va face necesară reglementarea informaţiilor ce pot circula în spaţiul cibernetic.