NATO caută sprijin în Pakistan

0
Publicat:
Ultima actualizare:

În faţa resurgenţei talibanilor în Afganistan, Alianţa şi-ar dori blocarea refugiilor acestora din incontrolabilele regiuni tribale pakistaneze Preşedinţii pakistanez şi afgan s-au

În faţa resurgenţei talibanilor în Afganistan, Alianţa şi-ar dori blocarea refugiilor acestora din incontrolabilele regiuni tribale pakistaneze

Preşedinţii pakistanez şi afgan s-au angajat la o vânătoare simultană a talibanilor, care se înmulţesc în ambele ţări. Militanţii jihadişti sunt favorizaţi şi de cearta Kabulului şi Islamabadului pe regiunea de frontieră trasată în urmă cu peste un secol de britanici.

Secretarul general al Alianţei Nord-Atlantice s-a aflat, pe 8 mai, la Islamabad, pentru a transmite liderilor pakistanezi noi presiuni occidentale de stopare a militanţilor islamişti care folosesc teritorii aflate teoretic în jurisdicţia Pakistanului pentru a pregăti atacuri asupra forţelor guvernamentale şi străine din Afganistanul vecin. Oficial, civilul Jaap de Hoop Schaeffer şi generalul Pervez Musharraf "au consolidat şi lărgit un dialog politic matur" între NATO şi republica islamică asupra securităţii regionale. Mai precis, relaţiile militare din cadrul Comisiei Tripartite Afganistan-Pakistan-ISAF.

Cu 36.000 de militari lansaţi, alături de alţi 14.000 de americani, împotriva talibanilor din Afganistan, liderii europeni ai Alianţei nord-atlantice au o grijă ostentativă să asigure că nu vizează vreun rol regional sau că ar da indicaţii politice la Kabul ori Islamabad. Şi invocă mai curând ultimul cutremur devastator din Pakistan, când NATO a avut un aport umanitar, medical şi ingineresc exact cât timp i s-a permis. Pe viitor, s-ar dori şcolirea unor ofiţeri pakistanezi şi împărtăşirea din cunoştinţele acestora despre Pakistan. Cât despre misiunea ISAF, "aceiaşi agenţi Al-Qaida care se opun eforturilor de reconstruire a naţiunii afgane atentează şi la ţesutul societăţii pakistaneze".

Neorânduiala istorică

Fost sprijinitor al mujahedinilor, în contul aliatului american, în timpul invaziei URSS în Afganistan, Pakistanul a cotit-o brusc împotriva talibanilor după atentatele din 11 septembrie care au lansat războiul SUA şi al aliaţilor săi împotriva terorismului global. Atacurile americane în Afganistan doar i-au deplasat pe talibani peste imprecisa şi necontrolabila graniţă cu Pakistanul - prin autonomiile tribale unde CIA îi localizează acum vag pe Osama bin Laden şi Ayman Al-Zawahiri.

NATO a raportat, în martie, că, în ultimele luni, patrulele pakistaneze au împiedicat o mai puternică regrupare talibană în sudul Afganistanului - unde a fost lansată Operaţiunea Achille. Pakistanul a raportat însă că a pierdut în ultimii ani peste 750 de militari din cei 80.000 desfăşuraţi de-a lungul frontierei afgane. De aceea, armata pakistaneză a lansat planul unui gard metalic (şi a unui câmp de mine) pe cei 2.680 km de graniţă montană, care să vină în întâmpinarea doleanţelor comune cu trupele occidentale. Au intervenit însă, chiar cu focuri antipakistaneze, trupele afgane, care au îndepărtat primele încercări de construcţie, pe motiv că ar separa familiile paştune din zonă. Ceea ce au şi dorit britanicii la 1893, când au trasat "Linia Durand" special să divizeze puternicele triburi paştune între Afganistan şi India Britanică - ce conţinea la acea vreme şi Pakistanul.

Marele trafic de frontieră

Chestiunea încă netranşată a frontierei a fost unul dintre subiectele discutate de Pervez Musharraf şi Hamid Karzai la Ankara. Unde, cu medierea preşedintelui secular Sezer şi a premierului islamist Erdogan, au căzut de acord inclusiv să schimbe informaţii în scopul combaterii resurgenţei talibane în zona de interferenţă a teritoriilor şi populaţiilor - deci a intereselor celor două ţări. Ca şi pentru cooperarea împotriva traficului de opiu afgan. Până aici, Kabulul şi Islamabadul s-au acuzat reciproc: că agenţii şi militarii pakistanezi adăpostesc lideri talibani, pentru controlarea Afganistanului vs că administraţia afgană a eşuat în eliminarea propriilor rebeli, cu tot sprijinul străin.

Talibanii şi-au făcut emirat în sânul triburilor pakistaneze

Liderii pakistanezi încearcă acorduri cu şefii triburilor acuzate că tolerează jihadişti locali sau străini, promiţându-le ajutoare de dezvoltare din cele primite de la americani. Metodele şi ideologia talibanilor sunt însă mai convingătoare. Emisarii administraţiei centrale pakistaneze cer şefilor de triburi din foarte autonomele provincii de frontieră să nu mai ofere ajutor militanţilor talibani şi Al-Qaida, ca să primească ajutoare de dezvoltare - cei care încalcă pactul ar urma să-şi vadă casele demolate şi să fie expulzaţi din zonă, "după judecata tribală".

Casa Albă a cerut Congresului 750 milioane de dolari pentru susţinerea unei astfel de politici în Pakistan. Americanii vor însă rezultate imediate. Deocamdată însă, reuniunile sutelor de lideri tribali cu tribuni ai Islamabadului sunt urmate de sângeroase atacuri locale împotriva militarilor şi agenţilor pakistanezi. Sau, invers, atacuri ale armatei fac prăpăd în câte o şcoală islamică, unde s-ar pregăti tineri sinucigaşi.

Primele acorduri au fost făcute în Waziristanul de Nord şi de Sud, unde angajamentele de sistare a atacurilor din Afganistan au fost obţinute abia după retragerea armatei în barăci şi predarea punctelor de trecere a frontierei către miliţii tribale. Adesea acordurile sunt stabilite chiar cu atotputernici militanţi.

Armistiţii cu diavolii

Jurnalul pakistanez "Dawn" scrie că în cadrul unei jirga - tradiţional consiliu tribal - cu tribul Mohmad, parlamentari pakistanezi au stat alături de liderul islamist Maulana Mohammad Sadiq, unul dintre şefii grupului extremist Tehrik Nifaz-e-Shariah Muhammadi (TNSM), adică Mişcarea pentru Întărirea Legii Islamice. Experţii amintesc că TNSM, condus de Maulana Sufi Muhammad, a furnizat inspiraţia ideologică a talibanilor în 1990 şi că a trimis circa 10.000 de militanţi împotriva militarilor americani în 2001. Washingtonul spune că acordurile de acest fel, din toamnă, nu au redus nici atacurile din Afganistan, nici din Pakistan. Şi că talibanii şi Al-Qaida au asigurată o zonă de impunitate de peste 50 km până la graniţă, unde autoritatea Islamabadului nu se manifestă. În taberele talibane din nordul muntos al Pakistanului au fost pregătite cel puţin două atentate de comis în Londra - ultimul de către britanici de origine pakistaneză care îşi vizitaseră neamurile.

Islamiştii, liberi

CIA crede acum că Osama bin Laden şi-a regrupat locotenenţii în Waziristanul de Nord. Regiunea este controlată de talibani, care chiar au instituit aici un "emirat": oponenţii politici sunt decapitaţi, fetele nu au ce căuta la şcoală, iar frizerii nu au voie să radă bărbile localnicilor. Chiar armata pakistaneză are nevoie acolo de protecţia luptătorilor cu turbane, AK47 şi Toyote.

Uitatul tărâm al Pakistanului - populat de triburi musulmane conservatoare, care nu sunt controlate nici de guvernul pakistanez, cum nu au fost nici de administraţia britanică - a fost descoperit după sosirea a mii de talibani împinşi de invazia americană din Afganistan. Circa 5.000 de luptători străini din legiunile Al-Qaida - arabi, uiguri etc. - au fost bine primiţi atât de waziri, cât şi de islamiştii uzbeci retraşi tot aici după ce au luptat cu ruşii.

Alianţa, care a ucis 750 de militari pakistanezi, a executat 200 de bătrâni şefi de clanuri pro-guvernamentali şi a impus sharia. Toamna trecută, guvernul generalului Musharraf a fost de acord să înapoieze talibanilor armele şi vehiculele confiscate de armată, cu condiţia să nu-i mai atace soldaţii şi să nu mai treacă graniţa afgană. După care, armata americană a raportat o intensificare a atacurilor de peste frontieră.

Supermarket nuclear

Statul pakistanez încearcă să calmeze spiritele, mai ales internaţionale, după ce a lansat o reclamă prin care cere publicului să anunţe dacă găseşte orice material radioactiv "pierdut sau furat". Autoritatea nucleară precizează acum că există "o şansă foarte mică" ca material radioactiv importat în urmă cu 40-50 de ani, înainte de înfiinţarea sa, să fi rămas neînregistrat; dar că restul este sub control. Islamabadul încearcă astfel să evite un nou scandal, după ce în 2004 doctorul AQ Khan, expert nuclear de vârf al ţării, a mărturisit că a pasat secrete nucleare Iranului, Coreei de Nord şi Libiei. În afara testelor nucleare militare pe care Pakistanul le contrapune celor ale Indiei, comunitatea internaţională este îngrijorată şi de posibilitatea ca nuclearizarea Iranului şiit să atragă participarea Pakistanului - prima putere nucleară musulmană, din 1998 - la o "bombă nucleară sunnită".

Unul pentru toţi

Pe timpul Războiului Rece, Pakistanul a fost un aliat al Statelor Unite şi Chinei împotriva Uniunii Sovietice şi Indiei.

Relaţiile între Islamabad şi Washington sunt acum tot mai tensionate, cu New Delhi se încearcă ceva detensionări, cu Beijingul sunt în creştere controlată, iar cea mai nouă apropiere este de Moscova.

Administraţia Bush investeşte mai departe în regimul militar al generalului-preşedinte Musharraf, dar Congresul este tentat de sancţiuni la adresa Pakistanului, din cauza a ceea ce la Washington se consideră a fi slabe performanţe în asigurarea democraţiei depline, dar şi a eradicării mişcărilor extremiste în ţară. Cu perioade de ajutor masiv şi restricţii, relaţiile dintre SUA şi Pakistan au fost bune mai ales în timpul regimurilor militare: generalii primeau asistenţă militară, care le prelungea domnia şi le consolida poziţia în competiţia cu mai puternica Indie.

Dependenţa de SUA

În 1971, după ruperea Bangladeshului din coasta estică a Pakistanului, mareşalul-erou Nur Khan spunea că ţara este suferindă pentru că elitele pakistaneze sunt dependente de ajutorul american. În perioada 2001-2008, acesta este de 5,17 miliarde dolari - cea mai mare parte via programe de ajutor militar, care nu se resimt la nivelul societăţii civile.

După 40 de minute de discuţii amicale, premierul pakistanez, Shaukat Aziz, a semnat la Beijing, împreună cu premierul Wen Jiabao, 27 de acorduri şi memorandumuri pe seama cărora China şi Pakistanul vor coopera mai bine şi mai departe în domeniile economic şi comercial, al apărării şi spaţial - 14 dintre ele ţin de sectorul public, 13, de cel privat.

De la China la Rusia

Între ele, un megaproiect hidroelectric şi şase centrale nuclearoelectrice cu participare chinezească, lansarea în comun a unui satelit pakistanez de comunicaţii şi observaţii, dar şi implicarea Chinei în conducta de gaze Iran-Pakistan-India. Problema acordului bilateral de liber-schimb, care vizează un volum de 15 miliarde în cinci ani, este că economia pakistaneză nu prea are ce exporta la paritate cu importurile chinezeşti, mai ales că Beijingul are de-acum asemenea acorduri şi cu vecini de felul Australiei. La rândul său, preşedintele Musharraf i-a transmis ministrului chinez de externe, Li Zhaoxing, medalia Hilal-e-Pakistan, ca recunoaştere a meritelor în promovarea relaţiilor dintre Pakistan şi China.

Referinţele principale sunt masiva finanţare chineză a superportului pakistanez Gwadar de la Marea Arabiei şi producerea în comun a avionului de luptă JF-17 Thunder. Imediat după plecarea premierului Aziz de la Beijing, o curte din Urumqi recunoştea că pe teritoriul pakistanez există tabere teroriste, care bat până în provincia chineză nordică şi bogată în petrol Xinjiang, pe care separatiştii uiguri o văd stat independent şi islamic. A urmat istorica vizită la Islamabad a premierului Mihail Fradkov, care, timp de trei zile, a discutat despre recoltele de opiu afgan, schimburi comerciale, investiţii reciproce şi noi rute de transport - plus arme neîndreptate împotriva cuiva.

Războiul uitat al Americii

Administraţia Bush a raportat demult victoria la Kabul, dar soldaţi americani au continuat să moară în Afganistan, Pakistan şi Uzbekistan. Până acum, au murit 312 - din cei 15.000 aflaţi încă în Asia centrală. Copiii lor se plâng că nu găsesc tricouri decât cu "My Daddy is a brave soldier in Iraq". Mai cinic, văduva unui erou din Afganistan a povestit, pentru Las Vegas Sun, că organizaţiile de caritate pentru urmaşii celor căzuţi în război nu acordă ajutoare decât pentru Irak. La fel face Nevada cu bursele pentru fiii noilor eroi americani. Cu mai puţine victime, publicul percepe frontul afgan ca mai puţin important pentru istoria Americii decât cel irakian.

În lume



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite