Mongolia, noul El Dorado al Asiei

Descoperirea unor importante zăcăminte de cupru, aur şi cărbune în Deşertul Gobi au dat o altă importanţă geostrategică Mongoliei. Ţara considerată drept cea mai stabilă

Descoperirea unor importante zăcăminte de cupru, aur şi cărbune în Deşertul Gobi au dat o altă importanţă geostrategică Mongoliei.

Ţara considerată drept cea mai stabilă democraţie din Asia a fost, de curând, scena unor violenţe de stradă, în urma unor alegeri parlamentare contestate de opoziţie pe motiv de fraudă.

Analiştii susţin că adevărata miză este controlul resurselor nou-descoperite. Occidentalii sunt îngrijoraţi pentru investiţiile lor. Un consorţiu canadiano-australian se pregăteşte să exploateze uriaşul zăcământ. Investitorii se tem că afacerea le-ar putea fi suflată de chinezi şi ruşi.

Pe de altă parte, SUA îi suspectează pe liderii Partidului Revoluţionar al Poporului Mongol, care a câştigat alegerile legislative de la sfârşitul lunii trecute, că ar înclina balanţa spre Rusia, după ce aceştia au simţit că rolul Moscovei pe scena internaţională este în plină ascensiune.

La rândul lor, ruşii tind să creadă că demonstraţiile antiguvernamentale de la Ulan Bator s-au dorit transformate într-o nouă revoluţie portocalie, sponsorizată, fireşte, de Washington.

Protestele violente de stradă ale opoziţiei mongole, de la începutul lunii, s-au desfăşurat după scenariul revoltelor colorate, susţin unii analişti politici

Adevărata miză a luptei politice din ţara lui Ginghis Han este controlul resurselor nou descoperite în deşertul Gobi.

Violenţele fără precedent izbucnite la Ulan Bator, capitala Mongoliei, în urma unor alegeri parlamentare contestate pe motiv de fraudă, reprezintă cea mai mare provocare cu care se confruntă democraţia din Mongolia din 1990 încoace.

Sute de protestatari au devastat sediile Partidului Revoluţionar al poporului şi Galeria naţională de artă. Peste 1.000 de obiecte de artă au fost distruse sau furate. Chiar dacă starea de urgenţă a luat sfârşit, iar viaţa la Ulan Bator şi-a reluat cursul obişnuit, problemele economice rămân presante. Mongolii sunt nemulţumiţi de corupţie şi de creşterea ratei inflaţiei până la 26%.

Exploatarea bogatelor resurse minerale, care ar putea aduce bunăstare economică, este şi ea un subiect de dispute.

Pe de altă parte, Partidul Democrat, înfrânt în alegerile generale, acuză guvernul că se foloseşte de violenţele din capitală ca pretext pentru a reprima opoziţia.

Washingtonul, sponsor?

Toată această desfăşurare a evenimentelor a creat impresia analiştilor, mai ales celor din zona rusă, că s-a încercat punerea în scenă a unei revoluţii colorate. Presa de la Moscova a relatat pe larg desfăşurarea evenimentelor, afirmând uşurată, după ce spiritele s-au potolit, că "revoluţia iurtelor" (denumirea a fost dată de opoziţia mongolă) s-a încheiat.

"Pravda" scria în articolul cu titlul "SUA, neliniştite în mod serios de interesul Rusiei pentru Mongolia bogată în uraniu" că demonstraţiile antiguvernamentale de la Ulan Bator s-a dorit transformate într-o nouă revoluţie portocalie, sponsorizată, fireşte, de Washington.

Bătaie pe ciolan

Christopher Atwood, director al organizaţiei "The Mongolia Society", declara: "Nu cred că alegerile au fost mai incorecte decât înainte. Scrutinele mongole au fost considerate până acum libere şi organizate conform legii.

În campania electorală, principalele două forţe politice, Partidul Revoluţionar al Poporului Mongol (PRPM) şi Partidul Democrat (PD), au bătut monedă pe valorificarea unor bogate zăcăminte de cupru, aur şi cărbune, descoperite în Deşertul Gobi. În timp ce PRPM vrea ca statul să deţină majoritatea acţiunilor în companiile care vor exploata resursele naturale, PD susţine că firmele private mongole ar trebui să aibă controlul şi implicit puterea de decizie.

Interes pentru Rusia

Pe de altă parte, de doi ani, la Ulan Bator se percepe faptul că Rusia revine în forţă pe scena internaţională şi că va juca un rol tot mai mare în Mongolia. Occidentul se teme că orientarea spre Moscova ar putea însemna şi un regres al democraţiei mongole.

Occidentalii, îngrijoraţi

Occidentalii sunt îngrijoraţi, însă, de faptul că instabilitatea politică ar putea stopa o mare afacere minieră din Mongolia. Un consorţiu canadiano-australian se pregăteşte să exploateze uriaşul zăcământ. Investitorii se tem că afacerea le-ar putea fi suflată de chinezi şi ruşi.

Nu este întâmplător că unul dintre experţii americani îi avertiza pe mongoli asupra pericolelor naţionalismului economic. El sublinia că liderii partidului postcomunist, aflat la putere, au studiat în Rusia, ceea ce dovedeşte influenţa dăunătoare a Moscovei.

Cealaltă avertizare: dacă mongolii ezită prea mult, pot pierde interesul Occidentului, cu toate că proiectul minier ar putea mări considerabil încasările ţării. Gabor Miklos scria în "Nepszabadsag" că pe occidentali nu-i interesează foarte mult eventualele fraude electorale intervenite cu urnele mobile la aşezările de păstori din deşert, ci îi preocupă siguranţa invesiţiilor lor.

Partidul Democrat Mongol a acţionat conform scenariului de mult timp elaborat al revoltelor portocalii
Mihail Marghelov,
şeful Comitetului pentru Probleme Internaţionale în Camera superioară
a Parlamentului Rus

Ginghis Khan, emblemă naţională

Epoca de aur a Mongoliei este consemnată în urmă cu 800 de ani, când Ginghis Khan a cucerit o mare parte din Asia, punând temeliile Imperiului Mongol, ce s-a întins spre est, până la Marea Chinei, şi spre vest până la Marea Caspică.

După moartea sa, imperiul s-a destrămat, parte din teritoriu (Mongolia Interioară) fiind ocupat de Imperiul Chinez. Şi astăzi, aceasta face parte din China. În 1911, Mongolia îşi proclamă independenţa, iar după revoluţia bolşevică din Rusia, cade sub influenţă sovietică. După 70 de ani de comunism, în 1990, pluralismul politic este legalizat şi au loc alegeri pentru Marele Hural (Parlament).

Mongolia este considerată una dintre puţinele democraţii din Asia Centrală. În timpul regimului comunist, eroul naţional Ginghis Khan a fost interzis, numele său nici nu se pomenea. Astăzi, imaginea lui se vinde peste tot, de la haine la autoturisme. La Ginghis Khan nightclub, principala băutură este berea cu acelaşi nume.

Tranziţia spre capitalism, lentă

În ultimii ani, Mongolia şi-a extins relaţiile politice şi financiare cu SUA, Japonia şi Uniunea Europeană. Principalii săi parteneri comerciali sunt vecinele Rusia şi China. În ciuda unei generoase finanţări din partea Fondului Monetar Internaţional şi a ţărilor donatoare, progresul economic a fost lent, fiind împiedicat şi de corupţie.

Între o treime şi o jumătate din populaţia ţării trăieşte în sărăcie, în conformitate cu statisticile guvernamentale. În afara capitalei Ulan Bator, sunt mongoli care supravieţuiesc cu doar câţiva dolari pe zi.

Întreprinzătorii, mai ales cei din domeniul construcţiilor, sunt relativ mulţumiţi, dar sunt destule voci care susţin că viaţa în timpul comunismului era mai bună.

China, Rusia şi SUA concurează pentru influenţă în Mongolia

Mongolia, datorită poziţiei sale strategice şi a importantelor resurse minerale, trezeşte atât interesul vecinilor săi China şi Rusia, cât şi al SUA care o privesc ca pe un bastion de propagare a democraţiei.

Dacă viitorul preşedinte american va ignora ascensiunea Moscovei în Asia, evoluţia democratică a acestor ţări va fi pusă în pericol, iar SUA ar trebui să facă faţă unei provocări strategice în una dintre regiunile cele mai bogate în resurse ale lumii - scrie "Wall Street Journal" .

Mongolia rămâne ţinta principală a Rusiei în Asia. Compania naţională rusă de petrol, Rosneft, furnizează peste 90% din petrolul mongol. În ultimii trei ani, preţurile au crescut în două etape cu aproximativ 20%.

Acest trend de creştere a preţurilor a început în 2006 şi a fost însoţit de o rată a inflaţiei de 15% pe an. Rosneft s-a arătat dispusă să scadă preţul la importurile de petrol dacă va primi dreptul de a participa la exploatarea petrolieră din ţară.

Din nou satelit rusesc?

Moscova intenţionează să construiască şi 100 de benzinării în Mongolia, ceea ce ar reduce şi mai mult alternativele energetice ale consumatorilor mongoli.

Influenţa rusă se face simţită şi în alte sectoare ale economiei mongole. Companiile ruse deţin deja 49% din reţeaua de căi ferate şi din cele mai mari companii de extragere a cuprului şi aurului. Un grup industrial fondat de Vladimir Putin încearcă să consolideze acţiunile celor trei companii.

Autorităţile de la Ulan Bator susţin în mod oficial importanţa şi beneficiile unor relaţii economice mai strânse cu Rusia, dar recunosc informal că simt presiunile Moscovei şi că-şi doresc ca mai multe companii din Occident să investească în Mongolia.

Totuşi, preşedintele mongol Nambarzn Enkhbayar a discutat cu Dmitri Medvedev despre producerea uraniului şi cooperarea nucleară. Noul preşedinte rus a subliniat că schimburile comerciale bilaterale vor depăşi curând 1 miliard de dolari, în contextul în care Rusia este al doilea partener comercial al Mongoliei, după China.

Miză importantă pentru Washington

Cu o populaţie de 3 milioane de locuitori şi cu o suprafaţă la fel de mare ca Alaska, Mongolia reprezintă o miză importantă şi pentru SUA în această regiune, deoarece este singura democraţie între Marea Japoniei şi Europa de Est - scrie "IHT". Mongolia a participat cu trupe la războaiele din Irak şi Afganistan, iar SUA nu pot neglija evoluţia unui aliat important din Asia.

Numărul 1 în producţia de caşmir

Suprafaţă: 1, 56 milioane km2.
Populaţie: 2,7 milioane locuitori.
Densitate: 1,6 locuitori pe km2.
Religie majoritară: budism.
Moneda: togrog.
Climă extremă: vara sunt temperaturi care pot ajunge până la +40 de grade Celsius, iar iarna -40 de grade Celsius, în special în Deşertul Gobi.
Economia: bazată pe agricultură şi minerit.
Aproape jumătate din populaţie locuieşte în iurte.
O treime dintre mongoli sunt nomazi şi se ocupă cu păstoritul de subzistenţă.
A aderat la OMC în 1997 şi exportă caşmir, minerale şi produse alimentare.