Misiunea NATO din Afganistan dezbină aliaţii

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Refuzul unor state membre de a trimite trupe în sudul Afganistanului a produs una dintre cele mai grave crize interne din istoria Alianţei Nord-Atlantice Germania, Italia şi Spania

Refuzul unor state membre de a trimite trupe în sudul Afganistanului a produs una dintre cele mai grave crize interne din istoria Alianţei Nord-Atlantice

Germania, Italia şi Spania refuză să trimită trupe în sudul Afganistanului, cea mai fierbinte zonă din această ţară, controlată în mare parte de terorişti. Acest fapt a produs o reacţie extrem de dură din partea anglo‑americanilor.

Washingtonul şi Londra acuză aceste state că preferă să îşi păstreze militarii în zone stabile, în timp ce greul operaţiunilor este dus de ţările care au trimis trupe în sudul Afganistanului.

Disputele din interiorul Alianţei vor fi analizate la summitul NATO de la Bucureşti, din 2-4 aprilie. România se numără printre ţările care au trimis trupe în sud.

Misiunea militară a NATO din Afganistan tinde să producă una dintre cele mai mari crize interne din istoria Alianţei. Trupele se află în Afganistan, sub mandat ONU, în urma unei decizii a Consiliului Nord-Atlantic. Divergenţele au apărut deoarece anumite state importante, printre care Germania, Italia sau Spania, au refuzat în mod repetat să trimită trupe în sudul Afganistanului, zonă în care se duc lupte grele cu talibanii. Această regiune este considerată de fapt cheia întregii misiuni NATO din Afganistan.

"Să luptăm şi să murim împreună"

Divergenţele interne asupra misiunii NATO din Afganistan s-au intensificat în momentul în care secretarul apărării de la Washington a criticat anumite state că nu doresc să trimită trupe care să "lupte şi să moară" în Afganistan. "Cred că acest lucru întunecă viitorul Alianţei, dacă nu se vor produce schimbări", declara Gates, cu doar câteva ore înainte de a pleca la reuniunea miniştrilor apărării din statele NATO, ce a avut loc la Vilnius, la începutul acestei luni. "NATO riscă să devină o alianţă cu două viteze, în care unii sunt dispuşi să lupte şi să moară pentru a asigura securitatea popoarelor, iar alţii nu", susţinea Gates.

Primele mesaje, mai "diplomatice", fuseseră transmise însă de partea americană încă de la începutul anului, vârful de lance fiind acelaşi Robert Gates. Oficialul american s-a plâns în presa de peste ocean că trupele statelor europene care acţionează în Afganistan nu sunt pregătite pentru operaţiuni de contracarare a insurgenţilor. Declaraţiile sale au stârnit la acel moment reacţii adverse din partea unor state ca Olanda sau Canada şi chiar din partea secretarului general al NATO, olandezul Jaap de Hoop Scheffer.

Tirurilor americane li s‑au alăturat şi unii oficiali de la Londra. "Confuzia din cadrul NATO şi starea de securitate tot mai precară din Afganistan fac ca înfrângerea să fie acum o posibilitate reală", a reacţionat lordul Paddy Ashdown, fost Înalt Reprezentant al ONU în Bosnia şi Herţegovina, propus acum pentru acelaşi post la Kabul.

Oficialii americani şi britanici şi-au găsit un aliat important şi în propria presă, dar mai ales în cea de peste Canalul Mânecii. "Eşecul anumitor state NATO de a contribui în mod echitabil la zonele în care au loc operaţiuni militare în Afganistan a pus o greutate şi mai mare pe umerii forţelor armate britanice", susţin jurnaliştii de la "Daily Telegraph". Cotidianul a mers şi mai departe, numindu-i pe germani "paraziţi" în NATO.

Totuşi, nu trebuie pierdut din vedere faptul că guvernele din state ca Germania, Spania sau Italia au nevoie de acordul parlamentului pentru a putea trimite trupe în zone de conflict. Mai mult, executivele din aceste state suţin că o astfel de schimbare nu poate avea loc fără susţinerea populaţiei. Aceasta nu există însă în nici unul din aceste state.

Prima operatiune in afara spatiului euro-atlantic

Organizaţia Nord-Atlantică reprezintă o componentă esenţială a angajamentului comunităţii internaţionale din Afganistan. NATO asistă autorităţile afgane în ceea ce priveşte securitatea, stabilitatea, dar are şi rol în reconstrucţia ţării. "Aceasta este una dintre cele mai importante provocări pe care şi le-a asumat vreodată NATO, însă reprezintă şi o contribuţie deosebită la securitatea internaţională", comenta secretarul general al NATO, Jaap de Hoop Scheffer.

NATO a preluat comanda Forţelor Internaţionale de Asistenţă pentru Securitate (ISFA) din Afganistan, în august 2003. ISFA este prima misiune a NATO în afara spaţiului euro-atlantic. Intervenţia NATO în Afganistan s-a făcut sub mandatul Consiliului de Securitate al ONU şi iniţial era limitată la operaţiuni din Kabul şi din împrejurimi.

Mandatul s-a schimbat însă, în octombrie 2003, când Rezoluţia 1510 a CS a ONU a oferit un rol mult mai important NATO, la nivelul întregii ţări. Rolul ISFA este acela de a asista autorităţile din Afganistan şi comunitatea internaţională în menţinerea securităţii în cadrul zonei în care acţionează, zonă care din 2003 se identifică cu întreg teritoriul ţării.

Sub mandatul Naţiunilor Unite acţionează însă şi state care nu sunt membre NATO. Dar majoritatea au mai mult o contribuţie pur simbolică. Astfel, Georgia a trimis la Kabul un singur militar, Elveţia şi Singapore - câte doi, Austria - trei şi Luxemburg - nouă. Nu acelaşi lucru se poate spune şi despre Australia, ţară ce a trimis aproximativ 800 de trupe în Afganistan, din care 300 sunt trupe de elită ce acţionează în sudul ţării.

România, contributor important la efortul de pace

Bucureştiul a contribuit încă de la început la efortul comunităţii internaţionale de stabilizare a Afganistanului, după înlăturarea de la putere a regimului taliban. În prezent, pe teatrele de operaţii din Afganistan se află 646 de militari români. 562 din aceştia acţionează sub egida Forţelor Internaţionale de Asistenţă pentru Securitate.

Ei reprezintă angajamentul României ca membru al Organizaţiei Nord-Atlantice. Majoritatea (497) se află în sudul Afganistanului, zonă în care au loc lupte cu forţele rebele. Pe lângă operaţiunile militare curente, în fişa postului este trecută inclusiv obligaţia de "acordare de asistenţă medicală populaţiei afgane". Ceilalţi 84 de militari români acţionează în cadrul Operaţiunii Enduring Freedom. Printre misiunile pe care aceştia le derulează se numără instruirea militarilor afgani şi consilierea acestora pe timpul executării misiunilor.

Pe lângă acestea, experţii militari sprijină militarii afgani pe timpul activităţilor de mentenanţă a tehnicii. Efortul militarilor români pe teatrele de operaţiuni din Afganistan a fost lăudat deseori de către aliaţii Bucureştiului din NATO, dar şi de presa internaţională.

"Soldatul român îşi face semnul crucii, îşi aşază arma în vehiculul blindat şi pleacă în misiunea dificilă de securizare a unora dintre cele mai importante, dar şi periculoase obiective din Afganistan - autostrăzile", se arată într-un reportaj al Associated Press, publicat anul trecut. Unul dintre comandanţii români din Afganistan, Ovidiu Liviu Uifăleanu, povesteşte că talibanii "ştiu de frica unităţii pe care o conduce el".

Cei mai cunoscuţi militari români din Afganistan sunt fără îndoială cei 497 din cadrul Batalionului 812 Infanterie, cantonaţi în sudul Afganistanului, la Qalat. Mare parte din militari au mai participat la operaţiunile ONU din Angola (1996), Kosovo (2001-2002), dar şi Irak (2004-2005). "România se află printre cele şase state care au trupe în Afganistan şi care nu au ezitat să-şi mute militarii de la proiectele de reconstrucţie, din zone mai sigure, către sudul ţării, unde se înregistrează violenţe", nota Associated Press.

Istorie marcată de conflicte şi sărăcie

Afganistanul deţine o importanţă geostrategică deosebită, fiind puntea de legătură dintre sudul, centrul şi sud-estul Asiei. Totuşi, exact acest lucru a atras în întreaga istorie numeroşi "cuceritori". Afganistanul şi-a câştigat independenţa la începutul secolului XX, după ce fusese timp de aproape un secol o zonă-tampon între Imperiul Britanic şi cel Ţarist.

În 1979, URSS face cea mai importantă eroare strategică din timpul Războiului Rece, când decide să intervină în Afganistan. Retragerea, zece ani mai târziu, a fost considerată o victorie a Statelor Unite, ţară ce a susţinut financiar şi logistic talibanii, printre care se afla şi Osama bin Laden. După sfârşitul Războiului Rece, SUA şi aliaţii săi şi-au pierdut orice fel de interes faţă de Afganistan. Treptat, conducerea politică, militară, dar mai ales ideologică a fost preluată de mujahedini. La 11 septembrie 2001, 95% din teritoriul Afganistanului era dominat de forţele mujahedine.

După atacul terorist asupra Statelor Unite, Washingtonul a decis să intervină în Afganistan, loc în care se refugiaseră majoritatea liderilor terorişti, în frunte cu Bin Laden. SUA au găsit numeroşi aliaţi locali, mai ales în rândul miliţiilor antitalibane. De altfel, înlăturarea din Kabul a mujahedinilor a fost realizată de "Alianţa Nordului", o grupare recunoscută de ONU.

Hamid Karzai îndeplineşte funcţia de preşedinte din 2002. Abia din 2005 femeile afgane şi-au câştigat dreptul de a vota sau de a fi votate în cadrul alegerilor generale. Situaţia economică a ţării este dezastruoasă. Societatea este marcată de sărăcie şi de lipsa locurilor de muncă.

Una dintre principalele ocupaţii ale afganilor este cultivarea opiumului, ce ajunge sub formă de droguri pe pieţele europene şi nord-americane. Stabilitatea ţării este asigurată acum în cea mai mare parte de forţe militare străine, o retragere prematură a acestora putând duce la o criză umanitară de proporţii.

În lume



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite