Misiune dificilă pentru noua Evita

Analiştii o avertizează pe "doamna preşedinte" a Argentinei că ţara intră într-o perioadă economică mai puţin fastă, după câţiva ani de creştere. Cristina Fernandez de Kirchner va

Analiştii o avertizează pe "doamna preşedinte" a Argentinei că ţara intră într-o perioadă economică mai puţin fastă, după câţiva ani de creştere.

Cristina Fernandez de Kirchner va moşteni fotoliul prezidenţial de la soţul ei, Nestor Kirchner, şi odată cu acesta o serie de dificultăţi economice, precum spirala preţurilor şi resursele energetice insuficiente. După ani buni de creştere, care au urmat catastrofei economice şi monetare din 2001, analiştii prevăd o perioadă mai puţin fastă pentru Argentina.

Inflaţia şi criza energetică ce a provocat reducerea producţiei în mai multe fabrici, în luna iulie, sunt două dintre temele la care prima doamnă a trebuit să ofere soluţii în timpul campaniei electorale. Ea a promis că le va rezolva pe amândouă prin atragerea de investitori străini şi a promis să continue politica de stânga a lui Nestor Kirchner.

Actuala senatoare nu va putea însă să menţină preţurile îngheţate şi, totodată, să asigure o creştere economică de 8,6%, aşa cum s-a întâmplat în cei doi ani de mandat ai soţului ei. Ricardo Amorim, economist la WestLG din New York, este de părere că strategia actualului preşedinte a dus la un boom economic doar pe termen scurt. "Cine credeţi că va plăti?

Cel mai probabil viitorul preşedinte, care în cazul de faţă se întâmplă să fie chiar soţia", apreciază acesta. Încrederea investitorilor a început să se erodeze după ce guvernul a obligat companiile să nu mărească preţurile la diverse produse, de la şampon până la cartofi, iar băncile au fost presate să reducă dobânzile sub rata inflaţiei. Kirchner a mers până acolo încât, în 2005,a cerut un boicot împotriva concernului Royal Dutch Shell pentru a-l obliga să renunţe la creşterea de patru procente a preţului benzinei.

Strategia economică, un mister

"Noua Evita" nu a vorbit prea mult despre strategia sa economică. Asta în caz că are una. Lucru de care mulţi se îndoiesc, în condiţiile în care s-a "ferit" să dea interviuri în timpul campaniei. Nici soţul ei, care a susţinut-o participând la numeroase turnee electorale, nu a spus prea multe. A lăsat însă să se înţeleagă că un vot pentru ea este şi un vot pentru el.

Criticii "dinastiei" au observat că Nestor a pus accentul pe realizările din timpul mandatului său, dezvăluind prea puţin din planurile consoartei. Care a fost mai mult absentă din aceste turnee, preferând să se întâlnească cu lideri din America Latina, SUA şi Europa precum şi cu oameni de afaceri.

Într-unul dintre puţinele interviuri acordate, Cristina a afirmat că vizează un pact social între guvern, sindicate şi mediul de afaceri. Oricum mandatul ei se anunţă dificil, într-o ţară în care statisticile oficiale nu
sunt ceea ce par.

În luna ianuarie, Nestor Kirchner, nemulţumit de o serie de rapoarte ale Institutului Naţional de Statistică (INDEC), a înlocuit câţiva angajaţi cu oameni apropiaţi lui. Roberto Lavagna, fost ministru al economiei până în 2005, a declarat că, în luna septembrie, rata inflaţiei era dublă faţă de cifra oficială, de 8,6%.

Angajaţii INDEC au manifestat de mai multe ori împotriva manipulării rapoartelor, dar practica a continuat. Viitorul preşedinte a promis că va renunţa la acest obicei. Misterul asupra platformei sale de guvernare se va spulbera abia după preluarea oficială a funcţiei, la 10 decembrie. Analiştii aşteaptă cu interes să vadă dacă va fi vorba de o schimbare de substanţă sau doar de stil.

18 ani de tulburări politice

1989 - Peronistul Carlos Menem este ales preşedinte
1991 - Paritatea artificială între peso şi dolar (1 peso egal 1 dolar). Are loc un număr mare de privatizări.
1995 - Carlos Menem este reales preşedinte. Al doilea său mandat este marcat de scandaluri de corupţie şi mari mişcări sociale.
1999 - Radicalul Fernando de la Rua câştigă preşedinţia, iar la putere vine o coaliţie de centru-stânga.
2000 - Gravă criză economică şi financiară. Populaţia iese în stradă, iar Fernando de la Rua este nevoit să demisioneze.
2001-2002 - Criza economică şi socială se adânceşte.
2001 - Adolfo Rodriguez Saa asigură interimatul la preşedinţie. Suspendă parlamentul şi demisionează cinci zile mai târziu. Este înlocuit cu peronistul Eduardo Duhalde. Acesta pune capăt convertibilităţii monedei naţionale argentiniene şi o devalorizează cu 70%. Restricţiile bancare îi împiedică pe argentinieni să se folosească de depozitele deţinute la bănci. Au loc revolte populare.
2002 - Roberto Lavagna este numit ministru al economiei. Exporturile agricole cresc.
2003 - În mai este ales preşedinte peronistul Nestor Kirchner. Datoria externă a Argentinei este renegociată. Începe revirimentul economiei argentiniene.
2007 - În urma alegerilor prezidenţiale şi legislative, din 28 octombrie, soţia preşedintelui Kirchner, Cristina Fernandez, iese învingătoare.

SUA nu cred într-o îmbunătăţire a relaţiilor bilaterale

Presa americană priveşte cu scepticism rezultatul alegerilor de duminică, din perspectiva relaţiei bilaterale SUA - Argentina, apreciind că noul preşedinte va continua să întreţină relaţii "cordiale" cu liderul venezuelean Hugo Chavez şi nu se va grăbi să instituie reforme în favoarea economiei de piaţă.

De altfel, Chavez a fost primul lider străin care a sunat-o pe Cristina, la doar câteva minute după anunţarea primelor rezultate, pentru a o felicita şi pentru a-i propune o întărire a cooperării între cele două ţări. Chiar dacă în campanie a folosit un ton mai moderat, prima doamnă a declarat recent, răspunzând unor critici la adresa liderului de la Caracas, că "America Latină are nevoie de Chavez la fel cum Europa are nevoie de Putin".

Soia, aurul verde pentru "ţara tangoului"

La 400 de kilometri de Buenos Aires, în mijlocul câmpului, argentinienii au motive de laudă: ferme cu aparatură ultramodernă fac dovada prosperităţii din sectorul agricol, principalul motor al creşterii economice a Argentinei.

"Strângem 60.000 de litri de lapte pe zi, iar industria laptelui, odată cu majorarea preţurilor pe pieţele internaţionale, este la fel de rentabilă precum cea de soia", explică Guillermo Veneranda, proprietarul unei ferme din provincia Santa Fe.

Aici se fabrică în special alimente pentru fermele de animale, majoritatea pe bază de soia. Creşterea producţiei de soia începând din 2002 a dezvoltat atât de mult regiuni întregi din Argentina, încât planta este acum considerată "aurul verde" al ţării. Soia modificată genetic reprezintă 90% din producţia naţională, spre nemulţumirea organizaţiilor neguvernamentale, care au tras un semnal de alarmă în legătură cu folosirea produselor chimice poluante.

Culturile de soia au în faţă un viitor luminos, odată cu dezvoltarea biocarburanţilor, explică Jorge Weskamp, preşedintele Bursei Comerciale din Rosario, de unde pleacă majoritatea exporturilor agroalimentare. Reversul medaliei îl reprezintă însă faptul că soia este cultivată pe terenuri unde altădată creştea bumbacul, multe păduri şi livezi fiind şi ele tăiate pentru a face loc "aurului verde". Aceeaşi soia este vinovată şi pentru majorarea recentă a preţului tomatelor. O problemă deloc de neglijat în Argentina, unde sosurile din roşii sunt un ingredient nelipsit.

"Roşia este un aliment foarte sănătos, cu excepţia preţului care te îmbolnăveşte", explică actorul de comedie Adrian Stoppleman.

Lux şi sărăcie extremă la Buenos Aires

Spectaculoasa creştere economică înregistrată de Argentina în ultimii ani nu a schimbat cu nimic viaţa celor 8.000 de persoane care trăiesc într-o sărăcie lucie în apropierea celor mai luxoase cartiere din Buenos Aires.
Ignoraţi de presă şi de autorităţi, săracii din capitala Argentinei îşi duc viaţa în case din carton, iar mormanele de gunoi de la periferia oraşului reprezintă pentru ei singura sursă de venit. La San Cayetano, zeci de bărbaţi şi femei ies pe străzi de la primele ore ale dimineţii.

Se rănesc scotocind prin coşurile de gunoi. Din cocioabele situate la câteva zeci de kilometri de Buenos Aires, ei pleacă cu trenul zilnic pentru a-şi "asigura" un loc la scotocitul prin gunoaiele bogaţilor capitalei.

Răstoarnă sacii de gunoi în plină stradă şi separă resturile din plastic de cele din sticlă şi hârtie, pentru a le revinde la centrele de reciclare. Când au noroc, găsesc şi puţină hrană.

Adesea, vin la "serviciu" însoţiţi de copii, care se joacă printre resturile menajere sortate cu atenţie de părinţii lor. În 2001, în perioada marii crize din Argentina, numeroase organizaţii au încercat să rezolve situaţia săracilor. Au reuşit prea puţin.

În cartierele de magherniţe, situaţia continuă să fie alarmantă: nu există apă curentă, iar bolile intestinale fac ravagii.

Rapoarte oficiale arată că şi în alte oraşe din Argentina există această problemă: peste 20% din argentinieni trăiesc în mizerie. Ei nu ştiu nimic despre miracolul economic cu care se laudă politicienii ajunşi la putere, la Buenos Aires