Miracolul economic chinez, sub semnul întrebării

În decembrie se împlinesc 30 de ani de la decizia lui Deng Xiaoping de a iniţia reforme economice. Beijingul a parcurs un drum lung, dar este încă departe de destinaţie China este acum

În decembrie se împlinesc 30 de ani de la decizia lui Deng Xiaoping de a iniţia reforme economice. Beijingul a parcurs un drum lung, dar este încă departe de destinaţie

China este acum unul dintre principalii actori economici ai lumii. Comuniştii prezintă în mod constant cifre menite să proiecteze imaginea unei economii de succes.

Reformele economice iniţiate de Partidul Comunist Chinez în urmă cu 30 de ani au impus China drept una dintre marile puteri economice ale momentului. Presa din întreaga lume vorbeşte de peste un deceniu despre "miracolul economic chinez". Totodată, după "modelul suedez", ţările în curs de dezvoltare au acum şi "modelul chinezesc", cel al unei ţări centraliste şi autoritare din punct de vedere politic, însă semiliberale din punct de vedere economic.

Unde va fi China peste încă 30 de ani

Principala problemă pe care şi-o pun însă analiştii economici este unde va fi China peste încă 30 de ani. Dacă până de curând se estima că în trei-patru decenii economia Chinei ar putea să o depăşească pe cea a Statelor Unite, ultimele cifre nu mai sunt la fel de optimiste.

"Sectorul financiar al Chinei se clatină până aproape de colaps, inflaţia se accelerează, iar ţara se loveşte repede de limitele producţiei la costuri mici. Lipsa de energie şi apă este acută. Degradarea mediului escaladează într-o problemă politică serioasă. Tensiunile politice dintre guvernul central şi cele regionale se intensifică", este tabloul surprins de expertul american David Frum, în ultimul număr al "Foreign Policy".

Răspunsul la întrebarea unde va fi economia chineză peste 30 de ani s-ar putea afla în "viitorul reformelor economice, ce nu arată deloc promiţător", după cum afirmă expertul Derek Scissors, în articolul "Oameni, creştere economică şi reformă: Viitorul nesigur al Chinei", publicat de Centrul de Studii Asiatice de la Washington.

Reformele, dependente de demografie

Schimbările demografice ar putea forţa autorităţile comuniste să iniţieze noi reforme economice. În ultimii 30 de ani, configuraţia demografică a Chinei a fost unul dintre principalii aliaţi ai creşterii economice. Analiştii sunt astăzi de acord cu faptul că "miracolul" economic s-a datorat în primul rând boom-ului populaţiei. Curând însă, demografia nu va mai acţiona ca un aliat, ci chiar ca un duşman al economiei chineze.

În primii 20 de ani de reforme economice, China era o ţară slab capitalizată. În acest mediu, principalul merit al creşterii economice l-a avut clasa de jos. Chiar şi acum, principalul element care atrage investitorii în China este forţa de muncă ieftină. Decizia Partidului Comunist Chinez de a răspunde presiunii demografice, în 1979 prin politica "copilului unic" ar putea avea astăzi un efect dramatic asupra întregii economii.

Sfârşitul iluziilor

Timp de aproape două decenii, piaţa muncii a fost invadată de grupuri imense de muncitori. Cotidianul chinez de limbă engleză, care apare la Beijing, "People`s Daily Online", susţine că piaţa muncii urbană primea, în medie, peste un milion de muncitori anual. Situaţia se schimbă însă radical.

Conform unor cifre oficiale furnizate de Academia Chineză de Ştiinţe Sociale, surplusul de pe piaţa muncii va dispărea începând cu 2009. Pe termen lung, efectele vor fi devastatoare pentru că va apărea presiunea unei mai mari eficacităţi în folosirea forţei de muncă.

"Miracolul" se opreşte la limita oraşelor

O altă problemă cu care a început deja să se confrunte economia chineză, dar care se va adânci în viitor, este numărul tot mai mare al pensionarilor.

Astfel, la sfârşitul anului 2006, în China existau peste 150 de milioane de persoane cu vârste de peste 60 de ani, comparativ cu Statele Unite, unde există sub 50 de milioane de persoane în această grupă de vârstă. Proporţia în Republica Populară Chineză este, evident, mai mică, însă în numere absolute, contează suma alocată plăţii pensiilor.

Situaţia este cu atât mai îngrijorătoare cu cât din 800 de milioane de persoane care trăiesc în mediul rural, doar 55 de milioane contribuie la fondul de pensii. Afluenţa de muncitori din spaţiul urban se datorează şi surplusului de pe piaţa muncii din mediul rural. Acesta din urmă continuă să fie extrem de sărac şi încă în căutarea unei balanţe.

În lipsa unui precedent istoric de dirijare a fondurilor dinspre mediul rural spre cel urban, lumea satelor ar putea stagna în continuare, iar venitul acestei populaţii ar putea rămâne insignifiant. Astfel, miracolul economic chinez s-ar opri în cel mai bun caz la limita aşezărilor urbane.

China, un stat puternic şi independent

Jocurile Olimpice de la Beijing - cele mai spectaculoase din istoria competiţiei - au dorit să simbolizeze intrarea Chinei în cercul restrâns al puterilor globale. Strălucirea de care au avut parte Jocurile Olimpice a încercat să arate un regim sigur pe forţele sale, şi legitim. La toate acestea a contribuit şi numărul de medalii câştigate de statul-gazdă.

"Mesajul Jocurilor Olimpice a fost clar: Republica populară Chineză este acum îndeajuns de mare şi de puternică încât să facă ceea ce doreşte. Şi nu oricui îi convine acest lucru - inclusiv unii cetăţeni chinezi ar trebui să tolereze ascensiunea Chinei în tăcere", susţine analistul John J. Tkacik Jr, în "Mesajul Olimpiadei de la Beijing: China va face ce doreşte", publicat de fundaţia Heritage.

Avantajul potenţialului uman

În acest context, chinezii au trecut cu uşurinţă peste încălcarea anumitor "conduite", fie de ordin legal, fie moral. Autorităţile chineze au părut că sunt complice la falsificarea fără jenă a vârstei reale a unor gimnaste. Povestea imnului naţional pe care o fată draguţă a făcut play-back de asemenea nu a părut să deranjeze prea tare populaţia.

În acest context, "falsificarea" pe calculator a artificiilor au părut un mizilic. Şi totuşi, marea bogăţie a Chinei continuă să fie potenţialul său uman. Chiar şi pentru o naţiune ce are în spate o istorie de cinci milenii, şi care a cunoscut un împărat capabil să ceară poporului său să-i construiască o armată de teracotă din 20.000 de figurine, spectacolul uman din deschiderea Olimpiadei a fost unul grandios.

"În ceea ce priveşte performanţa umană, China se află pe locul doi în lume după Coreea de Nord", susţine Zhang Yimou, regizorul de film responsabil cu spectacolul de deschidere al Olimpiadei.

Tot el ne explică şi diferenţa dintre chinezii docili şi occidentali. "Să lucrezi cu actori occidentali este foarte greu, pentru că fix în mijlocul repetiţiei ei vor pauză de cafea", se plânge amuzant Zhang Yimou.

Beijingul are de ales: industria sau protecţia mediului

Calitatea aerului de la Olimpiada de la Beijing a fost unul dintre principalii competitori pentru Usain Bolt sau Michael Phelps. Asta cu toate că, în timpul Jocurilor Olimpice, guvernul a luat măsuri de îmbunătăţire a calităţii aerului, cum ar fi oprirea muncii în uzine sau interzicerea circulaţiei a jumătate din maşinile din Beijing.

Totuşi, după încheierea Olimpiadei, aproape toate articolele din şi despre Beijing vorbesc despre o re-înrăutăţire a aerului din capitala Chinei. Percepţia este aceea că autorităţile comuniste trebuie să găsească o balanţă între creşterea economică şi salvarea mediului înconjurător.

"Adevărul este însă acela că Republica Populară Chineză trebuie să ia măsuri pentru salvarea mediului înconjurător, pentru a salva creşterea economică", arată Derek Scissors în "Industrie vs Mediul Înconjurător. China s-ar putea îneca sub propria creştere", material publicat de Fundaţia Heritage.

Analistul american consideră că economia chineză este "mult mai eficientă decât în urmă cu 30 de ani", în schimb acum "creşterea sa a produs un efect îngrijorător asupra resurselor naturale, iar acum afectează şi mediul înconjurător".

Din punctul de vedere al sănătăţii mediului înconjurător, China nu seamănă deloc cu Statele Unite, ţară pe care intenţionează să o depăşească din punct de vedere economic, ci cu Rusia. Astfel, ambele state cunosc un nivel extrem de ridicat de degradare a mediului şi ambele deţin o industrie ineficientă.

Criza apei potabile

China se confruntă cu o criză atipică statelor asiatice, cea a apei potabile. Gheţarii de pe vârfurile munţilor Himalaya se topesc, în iarna trecută nivelul fluviului Yangtze a fost cel mai scăzut din 1866, de când se fac măsurătorile, iar fluviul Galben este la un nivel de aproximativ zece procente în comparaţie cu 1970. În tot acest timp, cererea este din ce în ce mai mare, odată cu creşterea demografică şi cu urbanizarea ţării.

"Criza mondială a petrolului ar putea părea o glumă în comparaţie cu criza alimentară pe care ar putea să o cunoască China", crede Derek Scissors. Lipsa apei afectează însă economia şi pe termen scurt. Astfel, majoritatea hidrocentralelor funcţionează mult sub capacităţi din cauza lipsei apei. Nici mediul rural nu este ocolit de probleme: Ministerul Sănătăţii a anunţat că 40% din apa considerată potabilă este nesigură.

PCC testează politicile inovatoare

Cifrele oficiale arată că în 2005 doar 135 de milioane de locuitori făceau parte din grupa de vârstă cuprinsă între 30 şi 35 de ani. Pe măsură ce aceştia vor îmbătrâni, rezerva de forţă de muncă va deveni o problemă. Printre altele, va avea loc o erodare a exporturilor de competitivitate, însă tranziţia ar putea demonstra şi capacitatea inovativă a Beijingului.

Impactul pe care deficitul de muncitori l-ar putea avea asupra economiei este vizibil acum în Japonia, iar chinezii ar putea învăţa de la vecinii lor. După patru decenii de creştere demografică şi economică, şi Japonia era considerată un rival al SUA pentru proeminenţa economică globală. În schimb, în ultimele două decenii economia japoneză cunoaşte creşteri economice minore şi din cauza îmbătrânirii populaţiei.

Sectorul financiar al Chinei se clatină până aproape de colaps, inflaţia se accelerează, iar ţara se loveşte repede de limitele producţiei la costuri mici
David Frum, expert "Foreign Policy"