Mario Cospito, Ambasadorul Italiei la Bucureşti: „Ar fi trebuit să ne surprindă dacă Europa nu ar fi intervenit în criza din România“

Mario Cospito, ambasadorul Italiei la Bucureşti, afirmă că UE devine din ce în ce mai mult parte a vieţii noastre de fiecare zi, chiar şi în chestiuni care ţin de afacerile interne.

„Adevărul": Italia a avut pe parcursul crizei politice din România o atitudine rezervată, spre deosebire de alţi parteneri europeni care s-au implicat în mod activ. De ce a preferat guvernul italian o asemenea atitudine?

Mario Cospito: Am urmărit cu atenţie ce s-a întâmplat pe parcursul crizei instituţionale, dar am decis să avem o atitudine rezervată. De ce am acţionat astfel? Pentru că noi am fost convinşi că România are arhitectura instituţională şi resurse proprii pentru a depăşi criza de una singură, fără intervenţie din afară. Ministrul italian al Afacerilor Externe, GiulioTerzi, a subliniat în declaraţiile sale că Italia urmăreşte cu atenţie ce se întâmplă în România pentru că România este un partener important, atât în relaţiile bilaterale, cât şi în arena europeană.

Evoluţia situaţiei din România a confirmat sau a infirmat evaluarea pe care aţi făcut-o?

Am avut dreptate. Sfârşitul crizei a arătat că România are o organizare instituţională bună şi eficientă, bazată pe echilibrul puterilor. Preşedintele Băsescu s-a întors la post, Parlamentul şi-a îndeplinit îndatoririle, la fel şi Curtea Constituţională, precum şi Guvernul. Deci, nu au fost probleme din acest punct de vedere.

Care sunt aşteptările Italiei privind situaţia de la Bucureşti în următoarea perioadă?

Ştiu că este dificil, dar am vrea să vedem o coabitare eficientă între puterile statului. Trebuie să avem în vedere lucrurile importante care urmează, şi mă refer la alegerile parlamentare din decembrie. Ne dorim o campanie electorală democratică în care fiecare partid să arate respect pentru adversarul politic. Asta este speranţa noastră, deşi ştim că va fi o campanie dificilă. Suntem convinşi că statul de drept funcţionează în România.

Credeţi că mesajele venite din partea Italiei şi din partea Europei vor fi eficiente  şi vom avea în România o coabitare funcţională?

Coabitarea creează probleme chiar şi în ţările cu veche democraţie. Dar sunt convins că preşedintele Băsescu şi premierul Ponta vor lucra în interesul ţării.

De ce credeţi că alţi parteneri ai României au considerat, spre deosebire de Italia, că trebuie să se implice în criza politică de la Bucureşti?

Ca ambasador al Italiei, nu pot comenta poziţia adoptată de Germania sau de alte state. Dar pot vorbi despre poziţia Uniunii Europene. Instituţiile europene au fost destul de vocale pe timpul crizei. Dar acest lucru nu trebuie să ne surprindă. Europa devine din ce în ce mai „invazivă" în problemele interne şi trebuie să ne obişnuim cu aşa ceva. Câmpul de acţiune intern devine din ce în ce mai îngust, în timp ce câmpul de acţiune european se lărgeşte. Nu trebuie să considerăm că este vorba despre interferenţe ale instituţiilor europene în afacerile interne. Europa este o chestiune internă nu numai în domeniul economic, dar, sper că din ce în ce mai mult, şi ca entitate politică. Nu am fost surpins de poziţia preşedintelui Barroso, a doamnei Reding sau a altor lideri europeni. Pentru a evita interpretările eurosceptice, mesajul meu adresat  opiniei publice din România este că Europa este parte a vieţii noastre de zi cu zi. Ar trebui să fim surprinşi, din contră, dacă Europa nu ar interveni în momente de criză, aşa cum a fost în România.

Admiterea României în spaţiul Schengen a fost din nou amânată, deşi ţara noastră a îndeplinit toate condiţiile tehnice necesare. Care este poziţia Italiei?

Vreau să fiu clar încă odată. Poziţia Italiei este că, odată cineva intrat în club, atunci devine membru cu drepturi depline al clubului. Adică, România şi Bulgaria au intrat în 2007 în Uniunea Europeană, atunci sunt membri cu drepturi depline. Bineînţeles, există Mecanismul de Cooperare şi Verificare, care este benefic pentru că reprezintă un sprijin al instituţiilor europene în procesul de îmbunătăţire a sistemului judiciar. Dar admiterea în Schengen este altceva. Admiterea în Schengen necesită îndeplinirea unor criterii tehnice. Italia a declarat, chiar şi la Consiliul European din martie, că România a îndeplinit toate criteriile tehnice şi era de atunci pregătită să intre în zona Schengen. Dar intrarea în spaţiul Schengen trebuie aprobată de toate statele în unanimitate şi anumite ţări au exprimat rezerve. Însă, intrarea în Schengen trebuie privită şi din altă perspectivă. Europa are nevoie de creştere economică. Iar studiile arată că intrarea României în zona Schengen va genera o creştere a PIB cu 1-3%.

Recent, preşedintele Barroso a vorbit despre proiectul unei Europe federale. Care este pozţia Italiei?

Italia face parte din grupul „Viitorul Europei", fondat cu câteva luni în urmă de 11 state. Premierul Monti a subliniat recent importanţa unei integrări politice mai puternice în Uniunea Europeană. Trebuie să o facem.  În Europa avem zona euro şi celelalte state care nu sunt în zona euro. Statele din zona euro au decis să meargă mai departe cu integrarea politică. Este inevitabil. Nu e niciun dubiu că statele din zona euro vor merge pe varianta integrării politice, chiar dacă state din afara zonei euro vor decide altceva.

Va fi un nucleu de state care vor merge înainte, urmând ca alte state să li se alăture când vor considera că sunt pregătite?

Istoria ne dă răspunsul. Avem exemplul Statelor Unite, unde 13 foste colonii au decis să meargă pe calea federalizării şi au ajuns la 50 de state în această Uniune. Trebuie să decidem ce va fi Europa peste 15 sau 20 de ani. În acest moment, Europa este prima forţă economică a lumii. Vrem să ne menţinem această poziţie sau vrem să ajungem din ce în ce mai puţin importanţi? Europa este cea mai puternică piaţă, dar, din punct de vedere politic, Europa este un pitic. Trebuie să echilibrăm acest lucru.  Exigenţa de a acţiona cât mai repede împotriva crizelor imprevizibile ar putea stimula într-adevăr un nucleu de state care vor merge pe calea unei mai profunde integrări politice, alte state urmând să li se alăture. Depinde de liderii Europei. Există şi propunerile privind alegerea directă a preşedintelui Europei sau a unui Parlament european bicameral. Sunt idei despre o nouă arhitectură europeană.

"Europa este parte a vieţii noastre de zi cu zi. ''

"Ştiu că este dificil, dar am vrea să vedem în România o coabitare eficientă între puterile statului. ''