Marea Britanie caută o ieşire onorabilă din Irak

Presa străină abundă de speculaţii pe tema unui posibil anunţ al lui Gordon Brown, în octombrie, privind retragerea trupelor din Irak America ar putea fi părăsită în curând de

Presa străină abundă de speculaţii pe tema unui posibil anunţ al lui Gordon Brown, în octombrie, privind retragerea trupelor din Irak

America ar putea fi părăsită în curând de principalul aliat în războiul din Irak, Marea Britanie. Ziarele din Regat scriu că premierul Gordon Brown ar putea anunţa retragerea trupelor, nu mai târziu de octombrie, iar unii experţi politici americani se aşteaptă şi ei la un asemenea anunţ. Deşi măsura este sprijinită de armata britanică şi de opinia publică, ea va dăuna grav relaţiilor transatlantice.

Premierul Gordon Brown a declarat, inclusiv în cadrul întâlnirii cu George W. Bush, la Camp David, în iulie, că va dispune retragerea din Irak atunci când acest lucru va fi considerat potrivit din punct de vedere militar. În prezent, această condiţie este îndeplinită.

Recent, comandanţii militari britanici i-au solicitat lui Brown retragerea fără întârziere a trupelor din sudul Irakului. Potrivit presei britanice, doi dintre ofiţerii seniori ai armatei au declarat că nu mai are sens ca cei 5.500 de soldaţi britanici cantonaţi în zona Basra să rămână pe poziţie şi că ar trebui retraşi imediat.

Ei au spus că circa 90% din violenţele din Basra sunt îndreptate împotriva forţelor britanice şi că nu este rolul britanicilor să intervină într-o luptă pentru putere între facţiuni ale aceleiaşi comunităţi, care au, toate, legătură cu guvernul de coaliţie de la Bagdad.

Marea Britanie şi-a redus trupele din Irak la circa 5.500 (comparativ cu 7.000 anul trecut). Presa de la Londra a scris că recentele comentarii ale şefului armatei britanice, generalul Richard Dannatt, privind suprasolicitarea forţelor din Afganistan şi imposibilitatea de a dispune de mai mulţi soldaţi accentuează, indirect, presiunea asupra guvernului britanic de a grăbi retragerea din Irak.

Generalul Dannatt, deşi nu a repetat afirmaţiile din octombrie anul trecut că Marea Britanie "ar trebui să plece din Irak în curând", a dat de înţeles că obiectivul-cheie este Afganistanul şi orice măsură care ar reduce sau ar elimina misiunea britanică din Irak poate ajuta. "Armata este suprasolicitată. Iar atunci când spun că nu mai putem dispune alte trupe în acest moment, cauza este că încercăm să oferim oamenilor o viaţă echilibrată", a declarat el pentru BBC.

Politica aşteptării

Premierul Gordon Brown a promis o declaraţie în privincia Irakului în faţa Camerei Comunelor, în octombrie, imediat după întoarcerea parlamentului din vacanţă, dar a promis, în acelaşi timp, preşedintelui Bush că nu va lua o decizie de retragere decât după ce generalul David Petraeus, şeful forţelor americane în Irak, va prezenta congresului american, în septembrie, raportul privind progresele realizate prin "suplimentarea trupelor" americane.

Este de aşteptat ca Petraeus să raporteze rezultate neclare şi să ceară mai mult timp pentru producerea de efecte vizibile, dar, oricât de puternice vor fi argumentele lui, din motive politice, Casa Albă ar putea fi tentată să anunţe cel puţin o reducere de trupe. În plus faţă de presiunea democraţilor, Bush se confruntă cu presiuni din partea propriului partid, care se pregăteşte de participarea la alegerile din 2008.

Brown va trebui să ia în calcul efectele politice şi cele militare ale unei retrageri de trupe. Potrivit surselor militare britanice, priorităţile constau acum într-o retragere ordonată în care reputaţia şi capacităţile armatei să rămână cât de cât intacte şi astfel încât Marea Britanie să rămână un aliat credibil.

Mai mult, prezenţa britanicilor la baza militară de la aeroportul din Basra este esenţială, spun unii analişti militari. Baza, situată pe ruta dintre Kuweit şi Bagdad, gestionează zeci de zboruri zilnic destinate aprovizionării trupelor de coaliţie şi este nevoie de forţe substanţiale, nu numai pentru a o proteja, dar şi pentru a asigura funcţionarea. Americanii vor trebui să preia baza ei înşişi dacă britanicii se retrag, însă forţele americanilor sunt deja suprasolicitate la Bagdad, iar redispunerea în sud ar dura săptămâni sau chiar luni.

Spectrul Saigonului planează asupra combatanţilor din Irak

Presa britanică speculează pe tema retragerii finale, care ar putea dura încă şase luni. Rapoartele serviciilor secrete arată că atacurile miliţiei şiite vor creşte în acest interval. Unii analişti militari scriu că britanicii se află în faţa unui posibil moment "Saigon".

"Probabil că Ministerul Apărării va încerca să evite fotografierea ultimului elicopter britanic care va decola din Basra, deoarece imaginea va fi foarte similară cu aceea a ultimului elicopter american care a decolat din ambasada americană din Saigon în aprilie 1975, un simbol al înfrângerii care i-a urmărit pe americani de-a lungul timpului", scrie "The Times".

În plus, istoria a arătat că retragerile graduale nu au succes. "Aden este un exemplu clasic care arată ce se întâmplă dacă trupele rămân în zonă, a declarat un ofiţer britanic, pentru "The Times". În 1964, primul an al insurgenţei în Aden, fosta colonie britanică din Peninsula Arabică, numărul victimelor a fost de numai două. În 1967, când britanicii se pregăteau de plecare, dând impresia că au fost înfrânţi, au existat 44 de victime.

10-15 soldaţi ar putea fi ucişi în timpul retragerii

Comandanţii militari britanici se aşteaptă să piardă între 10 şi 15 oameni, în timpul retragerii finale, de la aeroportul din Basra. Cea mai mare parte a trupelor va fi transportată de avioane. O parte a echipamentului va fi încărcată în avioane Hercules C-130 şi Globemaster C-17, însă cea mai mare parte a echipamentului greu şi a vehiculelor va trebui să se retragă pe şoasea, fie prin Kuweit, fie prin portul sudic Umm Qasr, unde va fi încărcat pe feriboturi.

"Marea Britanie nu va putea să îşi retragă toţi soldaţii pe calea aerului, fapt pentru care va avea de luptat pe drum", a declarat Stephen Biddle, fost consilier al generalului David Petraeus.

Coaliţia se va asigura că nu va exista posibilitatea unui atac masiv. Forţele aeriene britanice şi portavioanele americane vor acoperi retragerea. Forţe speciale vor patrula zonele de o parte şi de alta a convoiurilor care se retrag pentru a respinge orice încercare de ambuscadă.

"Totuşi este probabil că miliţiile vor folosi aceleaşi tactici care au făcut multe victime în rândurile coaliţiei. Sunt incapabili de a învinge cu adevărat, dar atacurile lor vor fi "teatrale", în scopul de a crea o imagine a înfrângerii. Probabil nu vor lupta în câmp deschis, ci în zone construite", opinează Biddle.

"Basra este o gură de iad"

"Accept faptul că nu am făcut o treabă foarte bună în sudul Irakului, dar aceasta este mai ales din cauza lipsei resurselor", a spus un ofiţer britanic, citat de BBC. "Nu ştiu cum s-ar putea descurca americanii mai bine. Basra este o gură de iad şi nu avem destui soldaţi pentru a controla oraşul. Am fost lăsaţi în mijlocul luptei fără resurse în timp, ce politicienii îşi petrec concediile în mod plăcut, în aşteptarea unei decizii a lui Bush", a declarat el sub protecţia anonimatului.

Primul pas este decis: britanicii părăsesc Palatul Basra

Comandanţii britanici susţin că predarea va avea loc înainte de sfârşitul anului, poate chiar în septembrie.
Retragerea a 500 de soldaţi din Basra este deja decisă, iar comandanţii vor să predea Palatul Basra, fosta reşedinţă de vară a lui Saddam Hussein, în această toamnă, scrie cotidianul "Independent".

"Nu este un plan nou. Este bun pentru irakieni, este bun pentru noi şi vom vedea în final soluţii irakiene la probleme irakiene. Aşa trebuie să se întâmple de acum încolo", a declarat un purtător de cuvânt din
Basra, maiorul Mike Shearer. Problema este cine va prelua ştafeta.

"Poliţia din Basra este parazitată de membri ai miliţiilor, armata irakiană nu este destul de puternică pentru a sta pe propriile picioare, iar guvernul provinciei este văzut drept corupt. Dacă palatul va fi predat şi apoi devastat de miliţii în câteva săptămâni, orice retragere ulterioară a britanicilor va fi comparabilă cu părăsirea unei nave care se scufundă", scrie Reuters.

Comandanţii britanici susţin că cei 500 de soldaţi dispuşi în palat sunt o ţintă constantă, fiind atacaţi cu rachete şi mortar de circa 60 de ori pe zi. Convoaiele de aprovizionare a bazei au fost descrise drept "misiuni suicidale".

Începând din 2003, 168 de soldaţi britanici au murit în Irak. Numărul victimelor în acest an este deja de 41, mai mare decât în oricare din anii precedenţi. Numărul răniţilor este deja un record, 55 de soldaţi fiind grav sau foarte grav răniţi în 2007. Predarea a fost amânată la solicitarea americanilor, dar comandanţii britanici susţin că ea va avea loc înainte de sfârşitul anului, posibil chiar în septembrie.

Trupele britanice se vor retrage apoi la aeroportul din Basra, unde va rămâne o forţă de rezervă de circa 3.000 de soldaţi (faţă de 5.500 în momentul de faţă) până la retragerea oficială de anul viitor, susţine cotidianul "Independent" în ediţia de joi.

Planul britanicilor de a se retrage din Basra la baza britanică de la aeroportul situat lângă oraş a fost ironizat de clericul Moqtada Sadr, a cărui aramată, Mehdi, a dat bătaie de cap soldaţilor britanici.

"Britanicii se retrag. Ei ştiu că vor pleca în curând. Au înţeles că nu este un război pe care ar trebui să îl ducă sau unul pe care îl pot câştiga", a declarat Sadr pentru cotidianul "The Independent". Palatul Basra trebuia predat forţelor irakiene la începutul lui august.

Trupele britanice nu controlează decât terenul pe care îl ocupă

"Ceea ce a spus Moqtada Sadr este adevărat, iar ofiţerii seniori ai armatei britanice ştiu acest lucru", scrie analistul militar britanic Gwynne Dyer. "Cei 5.500 de soldaţi britanici din Irak sunt de departe cea mai mare armată străină după cea americană, dar ei nu controlează aproape nimic în afară de terenul pe care îl ocupă. Nu au aproape niciun fel de influenţă asupra celor trei miliţii şiite rivale şi a bandiţilor care au pus stăpânire pe oraş, luptându-se pentru sume mari de bani rezultate din afaceri oneroase cu petrol".