Malaysia: prosperitate şi segregare

În cei 50 de ani de independenţă, federaţia a ieşit din jungla subdezvoltării, dar guvernul acordă puţine drepturi cetăţenilor non-malay şi este favorabil islamizării. La ceremoniile

În cei 50 de ani de independenţă, federaţia a ieşit din jungla subdezvoltării, dar guvernul acordă puţine drepturi cetăţenilor non-malay şi este favorabil islamizării.

La ceremoniile jubileului independenţei statului, toţi cetăţenii malaysieni au salutat drapelul şi liderii unei ţări care acordă mai multe drepturi etnicilor malay, musulmani şi ia din drepturile etnicilor chinezi şi indieni, nemusulmani. Tensiunile sociale în creştere - sau corupţia - pot afecta stabilitatea politică graţie căreia federaţia malaysiană a devenit un stat industrializat, care se aşteaptă să ajungă economie dezvoltată în 2020.

Pe 31 august, zeci de mii malaysieni s-au îndreptat spre "Merdeka Square" din Kuala Lumpur, ca să privească dansurile, focurile de artificii şi parada poliţiei călare organizate în locul unde în urmă cu exact o jumătate de secol, primul premier al ţării anunţă libertatea (merdeka) - adică încheierea regimului colonial britanic din Peninsula Malay.

Au urmat războiul civil cu comuniştii, incursiunile Indoneziei vecine, despărţirea de Singapore şi revoltele rasiale din 1969. Totuşi, graţie unei guvernări de uniune naţională, bazată pe împărţirea puterii între cele trei mari etnii, dar şi asistenţei guvernamentale britanice din anii 1980, Malaysia a defrişat jungle impenetrabile pentru a ridica zgârie-nori şi poduri fanion şi a transformat economia colonială bazată pe plantaţii de cauciuc şi mine de cositor într-un pol asiatic al microcipurilor, biotehnologiilor, automobilelor şi finanţelor islamice.

Două pământuri, trei etnii Actualul premier malaysian, Abdullah Ahmad Badawi, a repetat angajamentele guvernamentale pentru creşterea economică naţională viitoare, dar s-a simţit obligat să folosească ceasul aniversar pentru a cere, încă o dată, conaţionalilor să se unească: de data asta nu împotriva străinilor din ţară, ci pentru a nu transforma o jumătate dintre cetăţeni în străini.

De unde şi brandul naţional "Malaysia, truly Asia", ţara era considerată un "melting pot asiatic". Nu doar pentru că este împărţită între un cap de peninsulă şi un flanc de insulă, separate de sute de kilometri pe mare, dar circa 60% din cele 26 milioane de locuitori ai ţării sunt etnici malay şi musulmani, peste 25% sunt chinezi creştini sau budişti, iar circa 10% sunt indieni hinduşi sau budişti - restul aparţin unor vechi triburi indigene sau celor 2,7 milioane de muncitori străini, circa 700.000 ilegali.

Numai că societatea locului nu a ajuns nici acum la o maturitate a integrării, ci maximum la o tolerare interrasială: chinezii îşi dau copiii la şcoli chinezeşti, iar malayii la cele "naţionale"; 34% din malaysieni nu au mâncat niciodată împreună cu cetăţeni de altă rasă, iar cartiere întregi, ori chiar oraşe sunt "ghetoizate" cultural. Supremaţioniştii malay După lungile dezbateri de dinaintea obţinerii independenţei, malaysienii non-malay au primit cetăţenia viitorului stat doar în urma unor garanţii că "fiii pământului" nu vor fi niciodată marginalizaţi "în propria ţară".

Majoritatea malay se complace acum într-un patronaj trecut de la sultani la programe guvernamentale care le oferă avantaje rasiale. După revoltele etnice din 1969, setul de legi "New Economic Policy" acordă majorităţii malay - în trecut cel mai sărac grup etnic - cote la angajare sau studii. Chiar şi unii dintre malayii care au beneficiat de acest sistem spun că nu mai este funcţional şi că lucrează doar în beneficiul unei minorităţi malay cu bune legături în administraţie.

Până acum, guvernul a slăbit doar cotele din universităţi, iar companiile din zonele speciale nu mai au obligaţia ca 30% din acţionari să fie etnici malay. Majoritatea malay se prezintă drept singura cuceritoare a independenţei. Cei zece mii de luptători de gherilă ai Partidului Comunist din Malaya, care au târât trupele Commonwealth-ului în costisitorul război de dinaintea retragerii, au fost conduse însă de un etnic chinez - acum renegat de ţara de baştină.

Iar britanicii nu au plecat, până nu au pus pe picioare o forţă intercomunitară cu care să poată continua afacerile. Pentru funcţionare, federaţia a rămas condusă de un Front Naţional, alcătuit din Organizaţia Naţională a Malayilor Uniţi, Asociaţia Chinezilor Malay şi Congresul Indian Malay - de fapt, o coaliţie de 14 partide rasiale. Chiar şi aşa, majoritatea malay deţine puterea politică, comunitatea chineză a rămas cea mai bogată, iar indienii se simt oropsiţi de toţi.

Democraţie autoritară Pojghiţa imaginii de economie în curs de dezvoltare este fisurată tot mai des de vulcanicele tensiuni interrasiale şi interreligioase, menţinute de sistemul politic, educaţional şi economic al ţării. Puterea politic-administrativă mai este acuzată însă, şi de corupţie omniprezentă. Dar puternicele legi ale securităţii interne şi ale secretului guvernamental stau deasupra capului oricărui cetăţean care cere adevăruri. Noroc - sau nu - cu internetul. Site-uri independente de ştiri ori bloguri personale acuză tot mai sonor elita la putere de abuzuri şi fraude.

Acuzaţia inversă este de denigrare a Islamului şi stârnire a tensiunilor intercomunale; ba puterea vrea să extindă legile care permit detenţia nesfârşită fără proces şi împotriva blogerilor "ofensatori". Ambele tabere sunt agitate de apropierea unor alegeri cel mai sigur anticipate. Cu indicatorii economici convenabili, temele electorale vor fi frustrările în creştere ale celor segregaţi pe criterii etnice, ori care nu-şi pot schimba religia musulmană.

Constituţie seculară, stat islamic

Guvernarea Malaysiei se află în faţa încă unei provocări majore, în afara rezistenţei politicii de segregare etnică. Mai toate musulmancele au arborat vălul islamic, iar sharia domneşte pe alocuri asupra judecăţii seculare. Preelectoral, vicepremierul chiar a declarat Malaysia "stat islamic". L-au temperat colegi de guvern, mai ales la cererea chinezilor: religia oficială este cea islamică, dar statul este secular.

Dintr-un exemplu de Islam asiatic moderat, Malaysia este cucerită însă de un curent musulman tot mai conservator. Există temeri că, dacă adepţii unei interpretări stricte a Islamului găsesc drum politic liber, Malaysia va deveni încă o pepinieră de extremişti ai reţelei teroriste Al-Qaida sau ai filialei sale sud-est asiatice, Jemaah Islamiyah. După 11 septembrie 2001, cele două organizaţii au făcut cel puţin un mare miting de recrutare în Malaysia, dar au fost eliminate din peisaj la scurt timp.

Unele şcoli deja încep cursurile cu rugăciuni musulmane. Există imami care interzic musulmanilor să participe la sărbătorile creştinilor sau hinduşilor, iar unii chiar anatemizează rugăciunile de vineri ale evreilor sau creştinilor. Asta în timp ce moscheile se construiesc cu bani de la bugetul naţional, dar permisiunea guvernamentală pentru ridicarea unei biserici creştine ori a unui templu hindus este ca şi imposibilă - în pofida garantării constituţionale a drepturilor religioase.

Mai mult, o serie de verdicte au dat anul acesta câştig de cauză jurisdicţiei islamice, chiar şi în cazul unor nemusulmani: Constituţia dă curţilor civile putere asupra curţilor islamice, dar judecătorii se tem să se opună Islamului.

Onoruri retroactive pentru soldaţii britanici

Guvernul Malaysiei i-a onorat, în vară, pe veteranii din nord-estul Angliei pentru serviciul din tulburii ani 1950 şi 1960, în beneficiul malaysienilor. A fost însă nevoie de câteva decenii de lobby al foştilor militari, ca 180 dintre cei ajunşi bătrâni să primească medalia Pingat Jasa Malaysia, pentru luptele purtate în Malaya şi Borneo. Soldaţii britanici au luptat atât împotriva gherilelor comuniste din Malaya, între 1948-1960, cât şi împotriva incursiunilor indoneziene în Borneo, din 1963-1966. Cei care au participat acum la ceremoniile organizate în cinstea lor de Armata Teritorială a Malaysiei s-au declarat "răvăşiţi" - chit că Ministerul Apărării de la Kuala Lumpur nu recunoaşte oficial acordarea respectivelor medalii.

Centru industrial-financiar islamic

Economic, Malaysia are multe de celebrat. În 50 de ani, PIB-ul per capita a sărit de la 210 la 2.700 euro, iar sărăcimea a scăzut de la 50 la 5 procente. "Gemenii" Petronas încă ocupă locul trei în lume la apropierea de cer, iar compania naţională de petrol a devenit investitor străin. Iar Kuala Lumpur este centru al finanţelor islamice.

Cu doar o jumătate din populaţie musulmană, dar cu o economie verificată ca emergentă, Malaysia propune deja modele de dezvoltare a unui sistem financiar islamic, în cadrul sistemului bancar din regiunea Asia-Pacific.

Luna trecută, Malaysia a reglementat admiterea oricărei bănci, comerciale sau de investiţii, non-islamice, să opereze afaceri bancare islamice în monede străine. "Dorim să dezvoltăm Malaysia într-un centru de emitere, distribuire şi tranzacţionare pentru sukuk (bonduri islamice), pentru creşterea şi mai departe a unei vibrante pieţe a bondurilor în Malaysia şi regiunea Asiei", explica Zeti Akhtar Aziz, şeful Băncii centrale de la Kuala Lumpur. Malaysia are deja cea mai mare piaţă de bonduri islamice, numărând 47 miliarde dolari sau 2/3 din totalul bondurilor islamice din întreaga lume.

Industria financiară islamică din Malaysia este evaluată la 38 miliarde dolari, în acţiuni, poliţie de asigurare sau credite imobiliare. Şi totul conform legii islamice, adică fără dobânzi şi profituri din afaceri cu porci, sex, alcool sau jocuri de noroc. Raliu pentru ASEAN Pe cealaltă industrie unde Malaysia are performanţe, o unitate a producătorului american General Motors Corp a creat un joint venture cu conglomeratul local DRB-HICOM Bhd, în scopul fabricării de modele Chevrolet pentru piaţa auto în explozie a Asiei de Sud-Est.

Pentru început a fost lansat modelul Aveo, un sedan destinat tinerilor executivi din cele 10 state ASEAN. Ar urma "producerea de vehicule Chevrolet, părţi şi accesorii" pentru piaţa comună creată de Brunei, Cambodgia, Filipine, Indonezia, Laos, Malaysia, Myanmar, Thailanda, Singapore şi Vietnam.

Petronas, tigrul Malaysiei Compania de petrol şi gaze a statului malaysian, Petroliam Nasional Bhd, a raportat un profit record pe anul trecut, dar a avertizat că ţara ar putea deveni importator de hidrocarburi în 2010. Cu o urcare medie a preţului petrolului malaysian de la 61,60 dolari în 2005 la 68,50 dolari în 2006, veniturile singurei companii malaysiene din Forbes 500 au crescut anul trecut cu 10%, până la 52,6 miliarde dolari.

Cea mai profitabilă companie a ţării a avut astfel o creştere a profitului de 7,7%, adică de 13,3 miliarde dolari. La 1 ianuarie 2007, Malaysia deţinea 5,36 miliarde barili pe ţiţei crud şi rezerve condensate. Preşedintele Petronas, Hassan Marican, a calculat însă că, dacă cererea internă îşi menţine creşterea de 4,4% pe an, ţara sa va deveni importator net de petrol peste trei ani.

Punct de trecere pe ruta SUA-Iran

Deşi aparent menţin aceleaşi legături cordiale cu Washingtonul, pentru a nu pierde sprijinul american în favoarea vecinilor rivali, liderii de la Kuala Lumpur deschid uşi la Moscova şi Teheran, într-o încercare de evitare "a dependenţei de un singur mare segment al globalizării". De-a lungul unui mandat de 22 de ani, durul premier Mahatir Mohamad a vorbit adesea despre neocolonialismul SUA, dar a menţinut şi suveranitatea Malaysiei, şi legăturile militare cu America - recent reîmprospătate de succesorul său, Abdullah Badawi.

Cu un acord de liber schimb în pregătire, SUA sunt cel mai mare investitor străin din Malaysia şi primesc 16% din exporturile industriilor locale. Kuala Lumpur nu doar că permite navelor militare americane să intre în porturile ţării pentru reparaţii şi alimentare, dar depinde de această prezenţă americană pentru a contrabalansa masivul arsenal al Singapore.

Aflată de partea Washingtonului în "războiul contra terorii", Malaysia n-ar dori să vadă sprijinul american diminuat în favoarea Indoneziei sau Thailandei - cu care împarte legăturile din SUA. Diplomaţie pan-islamică Totuşi, Washingtonul reclama, în aprilie, că două dintre cele 14 companii care au cumpărat părţi de avioane F-4 şi E-15 şi de elicoptere Chinook, pentru a le redirecţiona spre Iran şi Siria, sunt malaysiene. În afara unui afacerist singaporez care spăla banii, indiciile duc spre elita politică şi economică malaysiană şi chiar spre o agendă secretă de politică externă a premierului Abdullah Badawi.

Asemenea afaceri nu trebuie musai să implice statul. Dacă la Kuala Lumpur nu s‑ar demonstra o schimbare de politică externă - pe fundalul denunţării "marionetelor americanilor şi evreilor" chiar de către ginerele premierului şi a unei interpretări tot mai stricte a Islamului în rândul unei elite care guvernează puţin democratic şi transparent.

Malaysia s-a declarat de acord cu programul nuclear paşnic al Iranului şi a semnat cu Republica islamică un contract petrolier de 16 miliarde dolari. După care, o conductă peste Malaysia - pentru evitarea Strâmtorii Malacca, dominată de Singapore şi controlată de patrule străine - va integra şi mai bine în economia Asiei de Est petrolul unui Iran pe care SUA îl vor izolat. Asemănător, în timp ce Occidentul se roagă pentru victimele genocidului de la Darfur, Malaysia are interese în nouă câmpuri petrolifere din Sudan şi stă să investească un miliard de dolari într-o complexă rafinărie sudaneză. Rusia musulmană...

Pentru diversificare, în timp ce şeful Comisiei Europene la Kuala Lumpur critică discriminarea şi protecţionismul, Malaysia îşi consolidează relaţiile cu Rusia - care, cu 20 milioane de musulmani din populaţia de 142 de milioane, se vede şi membru observator în cadrul Organizaţiei Conferinţei Islamice, prezidată în prezent de Malaysia. În primăvară, preşedintele Putin l-a primit pe premierul Badawi cu planurile de trimitere a unui astronaut malay în spaţiu şi de vânzare a 18 avioane de vânătoare SU-30 MKM, preţuite la un miliard de dolari - cât schimburile bilaterale de anul trecut.

Malaysia va mai primi şi 2.000 burse la Moscova, după cum Petronas a primit anul trecut 1,8% din compania Rosneft. Dacă la Moscova premierul malaysian a recunoscut rolul major al Rusiei în rezolvarea crizelor din Orientul Mijlociu, la Kuala Lumpur a dat asigurări Casei Albe că Malaysia nu va deveni un releu al influenţei Kremlinului în Asia de Sud-Est.