Lumea se mişcă şi fără Assange

Fondatorul site-ului WikiLeaks şi-a pierdut atotputernicia. Vraja trece repede. Până de curând, Julian Assange era caracterizat drept omul care a schimbat lumea, cel care a pus capăt perioadei în care existau secrete. Un internaut ciudat şi misterios, cu părul blond-platinat şi tenul palid, venit parcă de pe o altă planetă, pentru a-i provoca pe mai-marii lumii.

De când site-ul fondat de Julian Assange a început să dezvăluie depeşele confidenţiale ale diplomaţilor americani din întreaga lume către Washington părea că nimic nu va mai fi ca înainte. În politică, economie, mass-media sau ştiinţă - peste tot oamenii se întrebau cum vor mai putea fi protejate informaţiile din interior. Australianul de 39 de ani, care a declanşat o incertitudine globală, a fost iubit şi urât în aceeaşi măsură.

Assange a fost luptătorul nobil pentru transparenţă. Dar şi internautul demonic şi ticălos, care s-a comportat iresponsabil. O figură enigmatică şi evazivă, dar decisă să stabilească regulile jocului. De atunci s-au întâmplat multe. Imaterialitatea confuză şi fascinantă a eroului digital, care apărea când ici, când colo, dar care locuia în reţeaua virtuală, a fost adusă cu picioarele pe pământ, cu ajutorul unor acuzaţii de violenţă sexuală. Şi s-a descoperit că până şi WikiLeaks are nevoie de lucruri profane, cum ar fi banii. Mai mult: s-a aflat că Assange este un şef detestat, ba chiar un om imposibil, după cum susţin unii dintre foştii lui colegi. Dar cel mai important este că lumea poate merge mai departe şi fără Julian Assange. Tunisia şi Egiptul s-au eliberat şi fără ajutorul WikiLeaks. Nimeni nu şi-ar fi imaginat că libienii se vor ridica împotriva preşedintelui Muammar Gaddafi. Istoria l-a învins pe Assange.

Regulile lui i-au fost indiferente. Strălucirea, atotputernicia, aura demonică, toate s-au dus. Acum Assange este neputincios, iar spectrul unui proces în Suedia pare din ce în ce mai apropiat. Declaraţiile sale furioase privind un presupus complot împotriva sa nu mai au impactul de altădată. Omul este dezamăgit. Şi pe bună dreptate: până la urmă regulile WikiLeaks există de când lumea. Şi vor exista şi fără Assange.