Lobby-ul, o activitate controversată în UE

La Bruxelles, 15.000 de lobby-şti şi 400 de grupuri de interese încearcă să influenţeze deciziile eurodeputaţilor şi oficialilor comunitari Recent, lobby-ul european şi-a schimbat regulile

La Bruxelles, 15.000 de lobby-şti şi 400 de grupuri de interese încearcă să influenţeze deciziile eurodeputaţilor şi oficialilor comunitari

Recent, lobby-ul european şi-a schimbat regulile de funcţionare. Scopul: eliminarea suspiciunilor privind presiunile asupra oficialilor comunitari.

Lobby-ul, foarte important la nivel european, mai ales în cele două mai centre unde se iau deciziile cele mai importante - Bruxelles si Strasbourg - , rămâne o activitate controversată. Pe de o parte, există voci care spun că el este un "element constructiv al democraţiei", iar, pe de altă parte, oponenţii acestora, care consideră lobby-ul un "instrument opac de influenţă" asupra decidenţilor politici, care încearcă să-i favorizeze pe cei care au mijloacele de a-şi permite echipe de lobby-şti la Bruxelles.

În 50 de ani de existenţă a Uniunii Europene, Bruxelles a devenit capitala mondială a activităţii de lobby: aici trăiesc şi activează peste 15.000 de lobby-şti, 700 asociaţii profesionale, 400 grupuri de interese, 150 de societăţi de consultanţă, peste 150 de cabinete de avocaţi specializaţi în afaceri europene, 30 camere de comerţ şi peste 2.000 jurnalişti acreditaţi. Toată această "mică lume" este grupată pe o suprafaţă de 3 până la 4 km pătraţi.

Francezii, cel mai slab reprezentaţi

La Parlamentul European sunt în momentul de faţă 4.570 de persoane acreditate, reprezentând grupuri de interese. Majoritatea lor este reprezentată de organizaţii neguvernamentale, dar şi asociaţii, regiuni sau companii. Grupurile de interese interacţionează cu deputaţii europeni şi funcţionarii de la Comisia Europeană prin discuţii personale, scrisori, emailuri, telefoane.

În Franţa, activitatea de lobby este încă adesea considerată suspectă şi contrară eticii. Este poate şi explicaţia pentru slaba reprezentare a lobby-ştilor francezi la Bruxelles: 5 cabinete de avocaţi contra 28 engleze, 24 americane, 14 germane; 9 asociaţii profesionale contra 46 germane şi 15 engleze.

Structuri de interese naţionale

În ultimii ani, mai ales după Tratatul de la Maastricht, societăţi comerciale, parteneri sociali, colectivităţi locale au înţeles cu toatele importanţa unei reprezentanţe permanente pe lângă UE. S-a constatat deci o intensificare a implantării structurilor de interese naţionale.

Pentru moment, România nu are decât câteva asociaţii profesionale reprezentate la Bruxelles, plus autorităţi locale la Comitetul Regiunilor. Cabinete de avocaţi specializaţi nu funcţionează încă, iar consultanţii nu au încă curaj să deschidă cabinete de sine stătătoare.

Acţiunile României sunt încă timide

România si celelalte ţări nou-venite în Uniunea Europeană sunt o forţă şi împreună pot susţine poziţii comune pe dosare importante care le afectează direct cetăţenii. Nou-veniţii în Uniunea Europeană, între care şi România, au aceleaşi drepturi ca şi ţările cu state vechi în UE şi trebuie să-şi facă auzite opiniile, însă acţiunile lor de lobby sunt "prea timide", susţine Daniel Guegen, unul dintre cei mai redutabili specialişti în afaceri europene şi în lobby la Bruxelles.

Lobby de calitate, doar cu profesionişti

"Cei 12 nu trebuie să se considere ţări de mâna a doua. Împreună, ele sunt o forţă. Au doar nevoie de mai mult curaj pentru a se implica în susţinerea dosarelor grele care afectează viaţa de zi cu zi a cetăţenilor lor", susţine expertul european. El atrage atenţia că 75 la sută din legile europene se fac la Bruxelles. Ele se regăsesc apoi în legislaţia naţională, motiv pentru care amatorii de lobby trebuie să fie la Bruxelles.

Un lobby profesionist este posibil doar cu oamenii specializaţi. "Cum nu ajungi ziarist bun peste noapte, aşa nici bun lobby-st nu ajungi într-o zi. Este o meserie care se învaţă, ca orice alta, pentru a avea intervenţii de calitate şi bine argumentate. Nu e vorba de lobby politic, ci trebuie să convingi prin argumente solide, susţine Guegen. Este nevoie apoi de o perfectă cunoaştere a modului de funcţionare a instituţiilor europene, a comitetelor şi comisiilor din UE, a sistemului decizional din Uniune, pas cu pas, identificarea persoanelor care se ocupă de diferite dosare pe traseul legislativ comunitar, şi, mai ales, o bună cunoaştere a interesului fiecărei instituţii pentru un proiect sau altul, mai spune Guegen.

Credibilitatea aduce mulţi bani

Credibilitatea şi încrederea sunt, potrivit lui Guegen, elementele cele mai importante în activitatea de lobby. Prima este esenţială pentru a te face cunoscut şi a fi recunoscut, iar a doua pentru a atrage clienţii şi a câştiga bani, spune expertul european. Explicaţia sa - societăţile mai mici sau mai mari au nevoie de informaţii, sfaturi şi sprijin, pe care le obţin de la lobby-şti pe bază de contracte. Întrebat cum apreciază dorinţa deputaţilor europeni de a introduce reguli stricte privind finanţarea lobby-ului, Guegen spune că el nu se teme.

El adaugă că "toate finanţările sunt în regulă, pe bază de contracte", iar prezentarea listei de clienţi şi cheltuieli nu este o problemă.

Manualul bunului lobby-st

Reguli de reuşită recomandate de Michel Clamen, autor al volumului "Lobby-ul şi secretele sale":

FIŢI PROFESIONIŞTI

- Procesele de decizie şi momentele lor cheie
- Oamenii care trebuie contactaţi
- Orientările politice
- Relaţiile utilizabile

FIŢI VIGILENŢI

- Căutaţi informaţia
- Stabiliţi o reţea de contacte
- Urmăriţi dosarul dvs.
- Cunoaşteţi poziţiile şi argumentele cele mai actuale

FIŢI DETERMINAŢI

- Să vă debarasaţi de prejudecăţi excesive
- Să vă definiţi un obiectiv clar
- Acceptaţi să investiţi pe termen lung
- Acceptaţi să aduceţi informaţii şi proiecte

FIŢI COMUNICATORI

- Să adoptaţi logica puterii politice
- Să vă puneţi în locul altora
- Adoptaţi limbajul administrativ
- Formulaţi bine conţinutul mesajelor

Grupurile de interese trebuie să declare de unde au bani

Plecând de la principiul transparenţei care trebuie să guverneze acţiunile şi deciziile la nivel european, comisarul european Siim Kallas a propus, în 2007, crearea unui registru profesional al lobby-ştilor, poziţie susţinută şi de Parlamentul European, principala instituţie vizată de grupurile de interese. Potrivit lui Kallas, aceste grupuri trebuie să declare "voluntar", în registrul Comisiei, cine sunt şi de unde provin fondurile prin care îşi finanţează activitatea. La nivelul PE există deja un Cod de conduită, potrivit căruia grupurile de interese trebuie să spună clar pe cine reprezintă în momentul în care lucrează cu deputaţi europeni şi, mai ales, precizează foarte clar că nu au voie să ofere cadouri europarlamentarilor.

Lobby-ştii dau farmec politicii

Comisarul Kallas spune că, în caz de eşec al acţiunii pe bază de voluntariat, Comisia va introduce obligativitatea măsurii, ca în Statele Unite, inclusiv sancţiuni în cazul refuzului de a oferi informaţii privind sursele de finanţare. Comisia speră, totodată, ca registrul menţionat să fie disponibil marelui public, începând din acest an. "Procesul legislativ din PE ar fi foarte sărac fără contribuţia lobby-ştilor", spune Alexander Stubb, fost raportor al Parlamentul European pentru grupurile de interese în UE, în prezent ministru de externe al Finlandei.

Adoptarea raportului său de către forul legislativ a reprezentat , în opinia sa, "un pas înainte important", pentru că va face mai transparentă luarea de decizii la Bruxelles. "Transparenţa instituţiilor politice este o premisă a legitimităţii. De aceea, regulile pentru grupurile de interese sunt o chestiune de legitimitate", spune Stubb.

Americanii au cele mai detaliate reglementări

Raportul Stubb menţionează că, după numeroase discuţii cu experţii şi deputaţii din PE, au fost identificate trei modele în domeniul relaţiilor cu lobby-ştii. Primul este modelul american: 575 de pagini de reglementări foarte detaliate, care merg până la interzicerea dejunului în timpul seminariilor sau a conferinţelor, dacă la acestea participă şi deputaţii, însă cu dreptul organizatorilor de a propune meniul.

Explicaţia acestui sistem este legătura foarte strânsă între finanţarea politicienilor - de exemplu pentru campaniile electorale - şi grupurile de interese. Al doilea model, contrar celui american, este cel al.... lipsei de reglementări, în vigoare în majoritatea ţărilor europene. Între acestea două se află modelul Uniunii Europene, în interiorul căruia comisia nu a stipulat încă nimic, în timp ce parlamentul a organizat, la începutul anilor "90, propriul său registru de acreditare al grupurilor de interese şi a elaborat un cod de conduită.